4.

Gândirea politică în Evul Mediu

 Perioadă – 476-1500 (se termină prin sec. 16)

 Este o perioadă feudală – feudalism = structură socială a cărei axă simbolică este relaţia
dintre suzeran şi vasal(pământ şi titlu în serviciu militar)
- Catolicism = cult oriental bizantin (Ierusalim,
Constantinopol, Antohia), în primele secole manifestându-se o mişcare monastică, unde
se nasc marile ordini monastice catolice  structură de putere transnaţională
 Conducerea – duci
- Baroni
- Împăraţi
- Regi
- Lorzi
 Soicetatea medievala, extrem de ierarhizată – 3 clase sociale – oratores
- Belatores
- Laboratores
- Economie rurală
- Oraşe mici
- In unele teritorii domneşte anarhia
- Autoritatea este complexă
 Biserica Catolică – instituţie electivă
- Monarhie absolută
- Papa are autoritate considerabilă
 Doctrina (sec 5) – există o autoritate duală între puterea politică şi puterea spirituală
 Gregorie al 7-lea a fost un mare reformator al Bisericii Catolice
- A avut o domnie redusă dar a schimbat multe
- Investitura
- Se excomunică împăratul pentru a afirma primatul puterii spirituale
- Un suveran este legitim dacă este creştin
- Izbucneşte un conflict între Papa şi Henric, iar în 1077, Henric vine să ceară
iertare, iar Papa îl ţine 3 zile în genunchi la poartă  raportul de putere
 CRUCIADELE - batalii religioase
 Direcţii – Ţara Sfântă, Peninsula Iberică, Nord(zona ţătilor Baltice)
 Forţa motrică – cavaleri – Templieri
 - Cavalerii de Rhodos
- Tentoni
 În 1095 Papa Orban al 2-lea lansează o chemare celebră – Cruciada, ce cuprinde mai
multe tipuri de ordine
1. Ordinele militare creştine (combină funcţii militare şi spirituale, dar au funcţii
militare directe)
2. Ordinul cruciadelor de Malta
3. Ordinele monastice (călugăreşti)
4. Ordinul Dominican (controlau teritoriile direct)
5. Ordinul Franciscan (sec. 13)
- Sf. Francisc din Asisi, a pus accent pe sărăcia apostolică(ideea de
renunţare la proprietate, puneau accent pe austeritate)
- Ioan 22 (sec. 14) a elaborat teorii ce au distrus teoriile franciscanilor, fără
proprietate privată dar se pune accent pe uzufruct.
 Mişcarea conciliatoristă
- Consiliul de la Niceea sesizează momentele şi vine cu o teză – autoritatea supremă
nu e Papa ci e Conciliul General al Bisericii care îl poate demite pe Papa (Conciliul
de la Constanţa 1414)
- Marsilius de Padova (1324)  „Defenror Pacis” (Aparatorul pacii)
Conciliul este deasupra Papei, poporul este deasupra
Papei
 Teoria medievala a democratiei
 Cultul relicvelor
- Dacă te înmormântezi în pământ sfânt duce la ridicarea trupului din ţătână, trebuie
avut grijă de el şi după moarte
- Radicalism creştin şi politic  mesianismul politic medieval, împotriva ierarhiei
catolice, mişcare revoluţionară ce mobilizează oameni simpli  Mesia trebuia să
vină.
 GÂNDIREA POLITICĂ
 Apar Universităţile – Bologna (1088 – Prima Universitate)
- Padova
- Sorbona (Paris)
- Oxford
- Cambridge
- Praga
 Teologii erau oameni organizaţi cu lucrări complexe ce studiau logica şi teoria limbajului
 Apare studiul dreptului ca ştiinţă – Şcolile de Drept Medievale – Dreptul Civil (Roman)
- Dreptul Canonic (Biseri)
 Oraşele – conducere colectivă
- Importanţa culturii şi a comerţului
- Sunt independente (jură credinţă regelui dar sunt autonome)
 AUTORI – Gratian (sec. 12)  „Decretul”
- Broetius
- Augustin
- Aristotel – serie de scrieri redescoperite pana in 1200
- Toma D’Aquino (autor scolastic)  „Suma teologiei”
”Despre guvernamant”
 Teorii politice medievale
1. Vechiul Testament (regalitatea iudaică) vs Noul Testament (Hristos)  modele ce
definesc un regim ca fiind bun/rău
2. Teoria început sfârşit
3. Teoria învierii
4. Teoria autorităţilor seculare şi/ spirituale
 TOMA D`AQUINO (1225-1274)
 Principalul teolog al Bisericii Catolice
 A scris  „De regno” (Despre guvernamant)
 Crede ca monarhia este un regim superior celorlalte, ce corespunde planului divin al
creaţiei, ce pune accentul pe „Dreptul natural”. Puterea politică este legitimă când este în
corespondenţă cu legea naturală.
 Monarhia este considerată un regim optim deoarece este în acord cu firea naturii, tirania
fiind văzută ca cel mai rău regim
 Datoria omului este să ducă o viaţă în acord cu principiile virtuţi

 În Evul Mediu este important supranaturalul – regii sunt văzuţi că ar avea puteri
vindecătoare, iar Papa este „vicarul lui Cristos”
 Regalitatea medievala nu aplica dreptul divin
 Teoria celor două corpuri ale regelui – Carnal (cel muritor)
- Politic (ca instituţie, la nivel conceptual)
  Este imporantă „lex animata” – legea animată, unde corpul politic al regelui este mai
important decât cel fizic, astfel se crează un ideal al regalităţii la care următorii regi
trebuie să se conformeze.

„DESPRE GUVERNAMANT” – TOMA D`AQUINO

 Aceasta lucrare este realizata în 1267 sub forma unui tratat menit spre folosinta tanarului
rege Hugo a lII-lea de Lusignan, rege al Ciprului (o serie de sfaturi si cugetari). Politica este
vazuta ca o,,lucrare a spiritului”ce reprezinta integul social care a plecat de la Dumnezeu si tot la
Dumnezeu se intoarce. Se incearaca raspunsul la anumite intrebari cu scopul de a-l ajuta pe
Hugo al II-lea.
 Omul este social,traieste in multime si are nevoie de un conducator, care ar trebui sa se
ingrijeasca de binele multimii(poporului). ,,REGELE sa fie singur intai-statator si sa fie pastor ce
cauta binele comun al multimii si nu pe al sau”. ,,REGELE porunceste peste intregul pamant ce
ii este supus”.
 In cazul unei carmuiri de catre cei multi,principalul dezavantaj ar fi ca acestia ar fi adesea
in total dezacord. Autorul sustine ca orice carmuire naturala provine de la ceva unic pentru ca si
intregul univers este condus de Dumnezeu,si acesta este unic.(motivul relgios extrem de
accentuat). De asemenea,de la o singura persoana se poate dezvolta orice multime,de aici autorul
concluzioneaza ca cel mai bine este ca multimea sa fie condusa de unul singur.(,,Un singur
principe va fi in mijlocul lor”),
 Regimul TIRANULUI este cel mai RAU. Aceasta concluzie se dobandeste natural din
faptul ca daca regele este cel mai bun, tiranul este cel mai rău. Tiranul isi urmareste propriile
interese, ba chiar incearcă sa ii dezbine pe cei multi. Raul vine in chip individual, nu comun ca
binele.
 Poporul considera regimurile odioase din cauza conducerii tiranilor. Se face referire la
Imperiul Roman, care i-a indepartat pe regi si au inceput sa se preocupe de Rep.
Romana,ajungand astfel supusii jugului tiranic. Asemanator si cazul poporului evreu.
 Autorul subliniaza alegerea pericolului cel mai mic,si anume atunci cand monarhia se
transforma in tiranie,izvoraste un rau mai mic decat in cea de a doua varianta. Coruperea celui de
al doilea regim este egala cu obstructionarea binelui pacii in timp ce tirania nu suprima binele ci
doar il cenzureaza.
 TIRANIA APARE MAI DES DIN OLIGARHIE DECAT DIN MONARHIE.
  Cel ce primeste titlul de rege,trebuie sa il si merite. Puterea unui rege trebuie sa fie
temperata. Cruzimea unui posibil tiran trebuie sa fie analizata si pedepsita de catre o autoritate
publica,nu de catre opinia personala. Intr-un ultim stadiu,se face apel la Dumnezeu.
 Tiranii pot fi indepartati prin inlaturarea pacatului.
 Gloria nu este intotdeauna benefica, ci in unele situatii, oferita in exces poate sa duca la
Tiranie. Insa dorinta de glorie are la baza o urma de virtute si anume stradania de a o obtine si de
a o dovedi.
 Pentru rege, rasplata suprema este asteptata de la Dumnezeu. Regele va fi rasplatit prin
daruri lumesti si prin ,,coroana nepretuita a gloriei”. Dumnezeu este cel ce ofera regilor
mantuirea.
 Gloria confruntata prin mantuirea constiintei interioare si care este confirmata de
Dumnezeu este adevarata rasplata. Rasplata finala se afla in ceruri.
 Autorul insista pe aspectul ca fericirea reprezinta o rasplata a unor virtuti si un bine mai
mare inseamna o virtute mai mare. Totoadata, regele merita rasplata mai mare pentru guvernarea
buna decat poporul, pentru comportamentul adecvat. Iar sintagma de ,rasplata stralucita” se
acorda acelor regi care in plan simbolic vor domni alaturi de Christos.
 Puterea, averea si faima conduc la tiranie, care din perspectiva poporului semnifica
condamnarea fizica pe pamant iar in judecata divina reprezinta pedeapsa vesnica, infernul.
 La finalul primei carti se realizeaza o scurta recapitulare in care se renoteaza diferentele
esentiale dintre un rege si un tiran.
 Regii: se aleg cu bunuri temporare din abundenta si le este pregatit de catre Dumnezeu
cel mai mare grad de fericire. Acestia trebuie sa se dedice in totalitate supusilor sai si sa nu
devina tirani.
 Tiranii:se supun multor pericole temporare si li se rezerva cele mai mari pedepse in
infern.
 CARTEA II
 Exista un regim particular foarte asemanator celui divin care se manifesta in om si in care
se regaseste forma regimului universal. Regele este oglinda lui Dumnezeu, si conduce multimea
prin ratiune.
 Regele este menit sa conduca, sa se aprinda in el zelul justitiei si sa dobandeasca
blandetea si indulgenta clementei. Regele trebuie sa intemeieze regatul in care sa guverneze.
Cetatea trebuie sa fie situata intr-un loc propice pentru asigurarea hranei locuitorilor, mentinerea
sanatatii, sa fie un loc placut si sa asigure siguranta necesara prin fortificatii si locuri de adapost
impotriva dusmanilor. Tot decizia regelui este si cea de a grupa oamenii in functie de atributiile
lor.
 Regele fiind invatat de legea divina, el trebuie sa isi dedice preocuparea cea mai atenta ca
multimea lui sa traiasca bine. Aceasta preocupare se imparte in 3: el sa instituie o viata mai buna
inauntrul supusilor, sa pastreze ceea ce a fost instituit şi sa propulseze spre mai bine.
 Prima decizie importanta pe care o are de luat un rege in contextul intemeierii cetatii este
alegerea teritoriului, a regiunii. Regiunile cu temperatura moderata sunt cele mai indicate. Apoi,
cu privire la avantaje in situatii de razboi, in vederea carora societatea isi creeaza adaposturi,
regiunile moderate sunt preferabile. Cetatea trebuie sa aiba un aer sanatos.