Sunteți pe pagina 1din 6

ULTRASONOGRAFIA

Ultrasunetele sunt unde mecanice, care au la baz oscilaiile particulelor materiei. De


aceea ele nu exist n vid i au o lungime de und peste 18000 Hz.
Ultrasonografia se bazeaz pe utilizarea ultrasunetelor, care sunt reflectate sub form de
ecouri n funcie de proprietile esuturilor solide i lichide, proporional cu rezistena la
ptrundere .
Propagarea US se face in linie dreapta, in corpul uman suferind fenomene de transmisie
(reflexie, refractie,), la care se adauga fenomene de atenuare (absorbtie, difuzie, dispersie).
Dispersia reprezinta imprastierea US prin relectare haotica, datorita faptului ca interfata
dintre organe nu este perfect plana, ci este formata dntr-o infinitate de mici interfete cu orientari
diferite.
Difractia, constituie imprastierea in jurul unui obstacol care are dimensiunea comparabila
cu lungimea de unda a semnalului sonor. US se vor propaga in spatela obstacolului, fr a pierde
energia iniiala, dar generand artefacte(imagini false).
Difuzia

reprezinta fenomenul de preluare a unei parti din energia sonara de catre

particule din mediul de propagare, care devin microemitatoare de US. Difuzia este cu att mai
pronuntata cu cat dimensiunea porticulelor este mai apropiata de lungimea de unda a US. Difuzia
si dispersia sunt fenomene care stau la baza apariiei ecourilor de imprastiere de pe imaginea
ecografica.
Absorbtia reprezinta pierderea treptata a energiei acustice a fascicolului incident prin
transformare in caldura. Factori care influenteaza absorbtia sunt distanta parcursa, natura,
mediului strabatut si frecventa US.Energia care trece in unitatea de timp prin unitatea de
suprafaa reprezinta intensitatea undei I; intensitatea unui fascicul de U.S. variaza in funcie de
grosimea mediului strabatut , coeficientul de atenuare () fiind mai mare pentru os si plaman
(mediu eterogen) si mic pentru tesut adipos si muschi.
Atenuarea reprezinta suma pierderilor de energie acustica rezultand din absorbtie, difuzie,
dispersie si reflexie.
Formarea ultrasunetelor se bazeaz pe efectul piezoelectric. Atunci cnd se aplic o
diferen de potenial electric la extremitile unui material piezoelectric (de pild cuarul), acesta

i modific forma. Dac folosim curent alternativ, atunci cristalul piezoelectric va vibra cu
frecvena curentului folosit, dnd natere unui sunet. Procesul funcioneaz i n sens invers, n
sensul c vibraiile mecanice ale cristalului piezoelectric, generate de undele acustice incidente
determina aparitia unui semnal electric. Un astfel de dispozitiv, care transforma semnalul electric
in ultrasunete se numeste traductor.
La nivelul traductorului se formeaz i sunt receptate ultrasunetele. Traductorul are dou
funcii: de emitor de ultrasunete, care sunt pulsatorii - un puls are durata de 1 s i este
transmis de 1000 de ori/s. n timpul rmas - 999/1000 - transductorul acioneaz ca receptor.
Ultrasunetele emise se propag n mediul biologic. n corpul uman propagarea
ultrasunetelor se face liniar i sufer fenomene de reflexie, refracie, dispersie i difracie.
ntlnind n calea lor diferite interfee, ultrasunetele se reflect sub form de ecouri. Acestea sunt
recepionate de cristale, determin vibraii ale acestuia i produc diferene de potenial electric.
Se msoar timpii scuri ntre emiterea pulsului de ultrasunete i recepionarea ecourilor iar un
calculator, cunoscnd viteza de propagare a ultrasunetelor (n esuturile moi de circa 1.500 sm)
va calcula distanele pn la punctele n care au avut loc reflexiile. Apoi se emite un puls pe o
alt direcie la un mic unghi fa de prima. n final calculatorul, pe baza distanelor calculate,
genereaz o imagine.
Componentele de baza ale ecografului sunt: transducerul (transductor,traductor sau
sonda), sistemul de analiza al semnalului, prelucrarea si amplificarea lui (corpul propriu-zis al
ecografului) si sistemul de afisare a imaginii obtinute (monitorul).
Moduri de investigare ecografica
Ecografia utilizeaza mai multe tipuri de prezentare a informatiei numite moduri. Acestea
se deosebesc intre ele prin tehnica de reprezentare a ecourilor si prin numarul de linii de
informatie US utilizate.
a) modul A (modularea amplitudinii),

Reprezinta explorarea ecografica a tesuturilor pe o singura directive, rezutand un grafic


al variaiilor de amplitudine in funcie de profunzime. Metoda este denumita si ecografie
unidimensionala din cauza ca se utilizeaza un singur fascicol de US. In prezent se foloseste
relaiv rar, indeosebi pentru aprecierea exacta a consistentei tisulare, principala sa calitate fiind
aceea ca diferentiaza cu precizie structurile solide de cele lichide .

b) modul B (modularea micarii)


Modului A i se poate ataa i o component dinamic utiliznd in mod alternativ, modul
M (M - micare) sau modul TM (micare n timp). n cazul acesta, axa adncimii este orientat
vertical pe monitor. Diversele ecouri nu sunt prezentate ca variaii de-a lungul liniei, ci ca puncte
care au strlucire (luminozitate) n funcie de puterea ecoului. Aceste puncte strlucitoare se
deplaseaz pe ecran producnd curbe luminoase, care indic schimbarea n timp a poziiei
structurilor reflectate. Curbele de pe monitor sunt actualizate de fiecare dat cnd punctele ating
extremitatea din dreapta ale acestuia. Curbele din modul M ofer informaii foarte detaliate
despre comportamentul n micare a structurilor reflectante de-a lungul faciculului de
ultrasunete, iar metoda a fost n mod deosebit folosit n cardiologie pentru a arta modul de
micare al valvelor cardiace.
c) modul B (modularea stralucirii,)
n modul B (strlucire), ecourile sunt prezentate pe un ecran ca puncte luminoase,
strlucirea fiecrui punct fiind determinat de puterea ecoului. Modul B ofer imagini
bidimensionale n seciune, ale anatomiei omului.
d) modul D (ecografia Doppler)
Are la baza efectul Doppler: un sunet emis de o sursa cu o frecven constant este
recepionat de catre un receptor fix cu o frecven mai mare cnd sursa se apropie de receptor i
o frecven mai mic cnd sursa se ndeprteaza de acesta. In general, se iau in considerare doua
traductoare asezate alaturat pe o regiune anatomica. Unul emite US cu frecventa cunoscuta, f e , si
celalalt receptioneaza ecourile, cu frecventa variabila fr
Dac reflexia are loc pe hematii se poate determina viteza de curgere a sngelui n inim
sau vase sanguine, regimul de curgere (laminar sau turbulent), volumul care curge n unitatea de
timp etc. Ecografia Doppler este un tip special de ecografie care permite att vizualizarea
anatomica a organelor, dar aduce informatii si despre fluxurile de snge prin artere si vene. Este
folosit in patologia arteriala si venoasa si in explorarea cardiaca. Se foloseste la diagnosticul
trombozelor, ocluziilor, stenozelor vasculare (ingustarea vaselor), anevrismelor (dilatatii ale
arterelor) si in patologia cardica, mai ales in diagnosticul cardiopatiilor congenitale si a
valvulopatiilor (afectiuni ale valvelor inimii).

Imaginea ecografica a structurilor fundamentale


Pornind de la codificarea conventionala a imaginii ecografice pe fond negru, pe displayul ecografului, n sectiunile examinate, vor fi vizualizate structurile biologice reflectogene cu
nuante de gri, n asa numita scala de gri, cuprinznd nuante progresive de la negru pna la alb.
Structurile biologice lichidiene (de ex. bila, lichid amniotic, lichid cefalorahidian, urina,
continutul vascular), care nu produc nici un fel de reflexie a ultrasunetelor, vor fi redate pe ecran
n culoarea neagra.
Structurile biologice solide cu densitate mare la reflexia ultrasunetelor (de ex. osul,
calculii, incluziunile metalice), care produc o reflexie intensa a ultrasunetelor datorita densitatii
fizice crescute, vor fi redate pe ecran n culoarea alba.
Ecografia abdominala
Este utila pentru examinarea organelor din abdomen si pelvis si apreciaza foarte bine
organele pline (ficatul, splina, rinichii, ovarele) sau umplute cu lichid (vezica biliara, vezica
urinara, uterul gravid).

Aproape orice organ abdominal sau pelvin poate beneficia de o

examinare ecografica constand in observarea formei, dimensiunilor, structurii, raporturilor cu


organele din jur. Pentru vizualizarea organelor pelvine (uter, ovare) este important ca examinarea
sa se faca cu vezica urinara plina. Acest fapt permite o mai buna penetrare a ultrasunetelor
precum si ridicarea intestinului subtire si obinerea unor imagini mai clare. O alta recomandare ar
fi sa sa nu se manance cu aproximativ sase ore inaintea ecografiei pentru a nu produce dilatarea
intestinului sau gaze in colon, care pot impiedica vizualizarea corecta a unor organe. Informatiile
care se pot obine cu ecografia abdominala sunt :

detectarea litiazei sau a inflamatiei colecistului;

determinarea gradului de afectare post-traumatica a ficatului, splinei, rinichilor;

afectiuni ale pancreasului (pancreatita, tumori);

determinarea gradului de incarcare grasa a ficatului;

evaluarea evolutiei posttransplantului de rinichi;

prezenta de lichid in cavitatea abdominala;

evaluarea uterului, vizualizarea unui eventuale tumori.

Ecografia fetala
Reprezinta metoda cea mai sigura pentru urmarirea evolutiei unei sarcini si pentru
depistarea eventualelor malformatii la fat. Metodele imagistice radiologice (radiografie, CT),
care folosesc raze X, sunt contraindicate in sarcina pentru ca acestea sunt radiatii ionizante si pot
dauza grav fatului. De aceea, ecografia este cea mai buna metoda pentru a obine informatii
despre fat, ca de exemplu marimea, pozitia, stadiul de dezvoltare etc.
Ecografia fetala se poate realiza din saptamana 5 de sarcina, iar sexul fatului poate fi
determinat in urma examenului ecografic in jurul saptamanii 18 de sarcina.Informatii distincte
sunt obinute in diferite trimestre pe parcursul sarcinii.
In primul trimestru ecografia fetala este realizata pentru:
o

determinarea evolutiei sarcinii;

determina daca sarcina este multipla sau nu;

estimarea varstei gestationale (varsta fatului); identificarea malformatiilor

congenitale care afecteaza creierul sau maduva spinarii;


In trimestrul al doilea ecografia fetala este realizata pentru:
o

identificarea malformatiilor congenitale care afecteaza creierul sau

maduva spinarii;
o

aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si fluidului amniotic;

determina pozitia fatului, cordonului ombilical si a placentei in timpul

procedurilor gen amniocenteza sau a recoltarii de snge din cordonul ombilical;


o

detectarea unei malformatii congenitale, ca de exemplu defectul de tub

neural sau al afectiunilor cardiace;


In al treilea trimestru ecografia fetala este realizata pentru:
o

a se asigura ca fatul este viabil si misca;

aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si lichidului amniotic.

Tipuri mai speciale de ecografie sunt ecografiile efectuate in interiorul unor organe
cavitare, care comunica cu exteriorul: ecografia transesofagiana, transvaginala, transrectala. Ele
permit o mai buna vizualizare a unor organe cere necesita o investigatie mai amanuntita, de
detaliu, lucru care nu ar fi posibil cu o ecografie clasica.

Avantajele ecografiei.
-

ofera date morfologice si functionale exacte si reproductibile;

examenul este rapid si furnizeaza informatii dinamice in timp real;

are accesibilitate larga, fiind folosita in majoritatea specialitatilor medicale;

orienteaz imediat spre o alt metod imagistic complementar;

are sensibilitate mare de evaluare pentru organe i afeciuni;

- este neinvaziva si neiradianta in consecin lipsita de nocivitate;


- este relaiv ieftin, in raport cu alte investigatii.
Contraindicatii. Examenul ecografic nu are contraindicatii majore, totui undele
ultrasonore, prin energia pe care o transfer organismului, pot produce unele efecte nedorite.
Dintre acestea menionm:
1.

Efectul de cavitaie care, la intensiti mari ale ultrasunetelor, consta in apariia

unor mici bule de gaz;


2.

Efectul termic, consta in inclzirea esuturilor strbtute de fascicule de

ultrasunete cu energie inalt;


3.

Efecte complexe distructive care apar numai dup expunere indelungat,

experimental observandu-se alterri la nivel celular care pot merge pana la necroza tisular.
Desi este o investigatie performanta, ecografia nu pune singura diagnosticul dect in
relaiv putine cazuri. Pentru stabilirea diagnosticului se tine cont de contextul clinic si de
rezultatele altor examene sau analize de laborator.