Metode radiologice de investigatie

O scurtă istorie a descoperirii razelor X

Descoperirea razelor X în anul 1895 a reprezentat începutul unor schimbări revoluţionare în
modul nostru de a înţelege lumea fizică.
În iarna în care împlinea 50 de ani, în timp ce era rector la Universitatea Wurtsburg,
Wilhelm Conrad Röntgen (fig. 1) efectua o serie de experimente cu radiaţiile catodice, folosind un
tub Crookes, când a observat că un ecran acoperit cu un strat de sare de bariu care se afla în
apropiere devenea strălucitor ori de câte ori în tub se producea o descărcare. Când a pus mâna în
dreptul petei fluorescente de pe peretele tubului Crookes, pe ecran a apărut conturul slab al mâinii şi
al oaselor palmei, iar când a aşezat o geantă s-a putut vedea clar conturul acesteia.
Cu trei zile înainte de Crăciun, şi-a chemat soţia în laborator, unde cu ajutorul unei plăci
fotografice învelite în hârtie neagră obţine „prima fotografie a mâinii fără carne” (fig. 1), o
fotografie a oaselor mâinii soţiei sale cu tot cu inelul ei pe deget.

Fig 1: Atelierul lui Röntgen

(img. sus), Wilhelm Conrad
Röntgen (img. jos dreapta) si
„prima fotografie a mâinii fără
carne”(img. jos stanga)

METODE de
EXPLORARE
 RADIOIMAGISTICĂ
Dispunem astăzi de o mare varietate de metode de explorare
radioimagistice, pe care este necesar să le selectăm şi să le ierarhizăm după
anumite criterii.
Orice examinare radio-imagistică trebuie precedată de un examen clinic competent, care să
stabilească diagnosticul prezumtiv. În funcţie de boală şi de bolnav, radiologul alege metoda de
explorare radio-imagistică adecvată.
METODE CLASICE, RADIOSCOPIA Radioscopia este metoda radiologică cea mai simplă,
rapidă şi ieftină. Ea constă în examinarea la ecranul aparatului Röentgen a imaginilor pe care le
formează fasciculul de raze X, după ce a traversat o anumită regiune anatomică şi se bazează pe
următoarele proprietăţi ale razelor X: propagare în linie dreaptă, penetrabilitate, absorbţie inegală şi
fluorescenţă.
RADIOSCOPIA cu AMPLIFICATOR de IMAGINE şi TELEVIZIUNE
Progresele realizate în domeniul electronicii au dus la creşterea calităţii acestei metode de
examinare, atât prin aportul informaţional, cât şi printr-o serie de alte avantaje:
- reduce doza de radiaţii cu aproape 50%, asigurând protecţia ideală a bolnavului şi medicului; -
măreşte gradul de luminozitate a ecranului de 3.000 până la 6.000 de ori faţă de radioscopia
obişnuită; - realizează imagini care pot fi analizate şi interpretate la lumina zilei;
RADIOGRAFIA Radiografia este metoda de explorare radiologică care se bazează pe proprietatea
razelor X de a impresiona emulsia filmelor radiografice, pe care le face capabile, după developare,
să redea imaginea obiectului străbătut de fasciculul de raze X (fig 2 si 3).

Fig. 2 - Radiografie coloana

Fig. 3 - Radiografie fractura de diafiza humerala
 TOMOGRAFIA LINIARĂ Tomografia,
stratigrafia sau planigrafia este o metodă
prin care se realizează reprezentarea
radiografică a unui singur strat din grosimea
corpului examinat, pe cât posibil degajat de
suprapunerea imaginilor straturilor
suprapuse din alte planuri.

ULTRASONOGRAFIA Ultrasonografia
(fig. 5) se bazează pe utilizarea
ultrasunetelor, care sunt reflectate sub formă
de ecouri în funcţie de proprietăţile
ţesuturilor solide şi lichide, proporţional cu
rezistenţa la pătrundere (impedanţă a
fiecărui organ). Fig. 4 - tomografia
liniara

Fig. 5 -

ultrasonografie uter Fig. 6 - IRM de umar

IMAGISTICA prin REZONANŢĂ MAGNETICĂ IRM constituie o metodă de investigaţie, care

se bazează pe fenomenul fizic al rotaţiei protonilor de hidrogen în jurul axului propriu care se
numeşte mişcare de spin (fig, 6).
TOMOGRAFIA prin EMISIE DE POZITRONI Unele componente ale materiei vii – O, C, N, prin
bombardarea cu particule accelerate de ciclotron, pot fi aduse în starea de izotopi radioactivi.
Astfel, iau naştere izotopi radioactivi artificiali, care au proprietatea de a emite pozitroni o perioadă
foarte scurtă de timp. Întâlnind electroni, ei produc două radiaţii electromagnetice (2 fotoni), care se
propagă liniar în direcţii opuse. Un sistem de detectori, câte doi la fiecare capăt de ax, se activează
când sunt loviţi simultan de fotoni şi înregistreză radiaţii. Un ordinator înregistrează numărul de
atomi emiţători, densitatea lor, situaţia şi durata emisiei. Datele obţinute apar pe un ecran şi sunt
înregistrate pe computer.
EXPLORĂRILE DIGITALE Achiziţionarea imaginilor digitale constă în convertirea imaginii în
date numerice, numit sistem analog digital şi readucerea pe ecran printr-un convertor digital analog
a imaginii digitale memorate pe calculator.
Rezoluţia imaginii este limitată la un număr de puncte (pixeli), date orizontale şi verticale. Cu cât
sunt mai multe puncte, imaginea este mai clară.
Imaginea este definită printr-un număr de nuanţe de gri.
METODE de EXPLORARE RADIOLOGICĂ cu SUBSTANŢE de CONTRAST
 Radioscopia, radiografia şi tomografia axială computerizată permit evidenţierea
unor organe şi structuri patologice a căror grosime şi coeficient de atenuare
realizează un contrast natural cu ţesuturile din jur. Acest contrast poate fi mărit sau
chiar creat când el nu există, prin intermediul aşa-ziselor substanţe de contrast
artificiale. Acestea sunt constituite din elemente sau compuşi cu o greutate specifică diferită a
ţesuturilor examinate şi care intrând în spaţii virtuale sau în cavităţi naturale realizează un mulaj şi
produc imagini de o opacitate corespunzătoare în cazul substanţelor de contrast radioopace sau de o
transparenţă majoră în cazul substanţelor de contrast radiotransparente sau gazoase.
Contrastul prin opacitate poate fi mărit chiar şi în unele organe sau ţesuturi, prin injectarea
substanţei de contrast în circulaţie. Prin această metodă se pot evidenţia în primul rând ramificaţiile
vasculare opacifiate şi apoi organele sau ţesuturile prin distribuţia sângelui opacifiat în teritoriul
arteriolo-capilar al acestor structuri.
Substanţele de contrast, deşi nu sunt produse medicamentoase în sensul strict al cuvântului
deoarece nu produc nici un efect terapeutic, trebuie să fie cunoscute pentru ca recomandarea
utilizării lor să ţină cont de riscurile la care poate fi expus bolnavul şi să fie apreciat beneficiul ce
poate fi obţinut în urma acestor examinări proporţional cu riscul care-l comportă.

BIBLIOGRAFIE

● Prof. univ. dr. Mircea Buruian, “ Ghid practic de radiologie medicala, vol I”,
UMF Tg. Mures, 2006
● Prof. Dr. MAGDA PĂSCUŢ, ” Curs de radiologie si imagistica
medicala”, UMF Timisoara, 2008
● Alina Adriana Feiler si Ana-Maria Ungureanu, “Manual de
radiologie si imagistica medicala”, Editura Victor Babes, Timisoara, 2012
● S.A. Georgescu si C. Zaharia, “Radiologie si imagistica medicala - Manual
pentru incepatori”, Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2003
xxx
● http://www.lectiadeortopedie.ro/traumatologia-membrului-superior/fractura-
de-diafiza-humerala/ 03.11.2018, ora 17:00
● https://salveazaoinima.ro/campaigns/ioana-abrudan/radiografie-coloana-
monza-2/ 03.11.2018, ora 16:45
● http://nupex.eu/index.php?
lang=ro&g=textcontent/nuclearapplications/nuclearinmed / 03.11.2018, ora
17:05
● http://asociatia-profesorilor.ro/universdecopil.ro/ultrasonografia-in-sarcina-
ecografia-prenatala.html / 03.11.2018, ora 17:12
● https://www.google.com/imgres?imgurl=https%3A%2F
%2Freader008.vdocuments.site
%2Freader008%2Fhtml5%2F0303%2F5a99a84315e87%2F5a99a8486b1d3.jp
g&imgrefurl=https%3A%2F%2Fvdocuments.site%2Fmanual-de-radiologie-si-
imagistica-medicala-vol-i-toracele.html&docid=pW0H-
ZdYmHmstM&tbnid=TCAIJg-xyHWCwM
%3A&vet=10ahUKEwjDouOU24LeAhUBiSwKHXm2BiMQMwgzKAIwAg.
.i&w=656&h=925&safe=active&client=firefox-
b&bih=654&biw=1366&q=Atelierul%20lui%20Conrad%20R
%20%C3%B6%20ntgen&ved=0ahUKEwjDouOU24LeAhUBiSwKHXm2Bi
MQMwgzKAIwAg&iact=mrc&uact=8 / 13.10.2018, 9:06