Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROTECTIA IN RADIODIAGNOSTIC SI
RADIOTERAPIE
DOZIMETRIE
Dozimetria este un factor fundamental in studiul fenomenelor biologice produse de radiatii. Deoarece
fotonii X produc in orice organism viu efecte biologice de diferite grade sau diferite tipuri in raport cu cantitatea
energiei cedate, apare ca absolut necesara cunoasterea cu precizie a dozei absorbite de indivizi sau de diferitele
tesuturi expuse radiatiilor. Acest lucru constituie o premiza indispensabila pentru orice problema de protectie,
pentru a evita ca intr-o populatie in general sau la indivizi expusi profesional sa se produca leziuni datorita unei
utilizari necorespunzatoare a unor surse radiante. In afara acestora, evaluarile dozimetrice sunt necesare in
radiodiagnostic pentru cunoasterea unui bilant intre riscul pe care il poate produce bolnavului investigatiile
radiologice si beneficiul obtinut prin aceste investigatii.
In sfarsit, masuratorile dozimetrice permit conceptia planurilor radioterapeutice cu care se vor iradia
focarele patologice, de obicei de natura neoplazica, cu doze suficiente pentru a se obtine scopul urmarit, crutand in
acelasi timp pe cat este posibil toate tesuturile sanatoase din jur. Pentru scopuri medicale intereseaza deci in
primul rand cunoasterea dozelor in ce priveste energia absorbita de tesuturi: cantitatea energiei absorbite depinde
de calitatea si cantitatea fotonilor X incidenti.
Exista metode si unitati de masura ale calitatii si cantitatii fotonilor X.
1 Calitatea fotonilor X este caracterizata de energia lor. Fasciculul de raze X emis de un punct este
policromatic, pentru ca el este constituit din fotoni de diverse energii.
Avand in vedere ca fotonii de energie minora sunt opriti de sticla tubului sau de o filtrare suplimentara din
aluminiu la tuburile utilizate in radiodiagnostic sau din cupru, zinc, la tuburile utilizate in radioterapie profunda,
calitatea unui fasciculul de fotoni X este definita de energia maxima a fotonilor exprimata in keV, coresponzand
tensiunii aplicate la polii tubului care este exprimata in kVp adica tensiunea maxima sau tensiunea de varf.
Fotonii X de energie mai mare, mai penetranti, corespund razelor dure in timp ce razele moi sunt acelea
dotate cu energie mai mica fiind mai putin penetrante.
Aprecierea exacta a calitatii unui fascicol de fotoni X se poate face prin spectrometrie. In practica se
utilizeaza aprecierea cu ajutorul asa zisului strat semivalent, adica grosimea exprimata in mm a unui anumit
material care poate sa injumatateasca intensitatea unui fascicol de fotoni X, aceasta constituind o metoda de
evaluare a calitatii fasciculului de radiatii mai precisa decat simpla indicare a valorilor tensiunii maxime. In
radiologia medicala pentru calitatea unui fascicol se indica in mod curent energia maxima a fotonilor exprimata in
keV sau in MeV.
2 Masuratorile cantitative ale radiatiilor ionizante.
Dozimetria cantitativa are trei aspecte distincte: doza de iradiere, doza absorbita, doza echivalenta.
DOZA DE EMISIE este cantitatea de radiatii emise; ea este exprimata in R, unitate care in prezent tinde sa
fie schimbata prin utilizarea unei noi unitati de masura a sistemului international, SI, prin unitatea de Coulomb/kg
(C/kg aer). Se preconizeaza ca noile unitati de masura ale SI sa intre definitiv in utilizare. Aceasta unitate de
masura reprezinta numarul de ionizari produse de fotonii X in aer.
DOZA ABSORBITA corespunde cantitatii de energie absorbita de un corp expus la radiatii si este exprimata
in rad sau dupa SI in Gy, gray,.Un Gy este egal cu 100 razi.
DOZA ECHIVALENTA este o unitate de masura care reprezinta aprecierea efectelor biologice secundare
unor iradieri in raport cu energia fotonilor incidenti si mai ales cu tipul de iradiere (fotonii X si gama, particule
elementare). De exemplu, la aceeasi cantitati de energii absorbite efectele biologice produse de fotonii X de 1MeV
sunt mai mici decat cele produse de particulele grele de aceeasi energie.
Inmultind doza absorbita cu un factor de calitate care tine cont de acest fenomen se obtine doza
echivalenta care este exprimata in rem sau dupa SI in Sv [sievert]. Un Sv este egal cu 100 rem
Metodele de masuratori cantitative ale radiatiilor ionizante se bazeaza pe diferite fenomene fizice sau
chimice cum ar fi: ionizarea gazelor (contoare Geiger-Muller), ionizarea si excitarea unor corpuri solide (contoare
cu scintilatii), modificarea conductibilitatii electrice a unor substante (dozimetria cu semiconductori), innegrirea
peliculelor fotografice (dozimetre fotografice).
PROTECTIA IN RADIOLOGIE
Au fost fixate doze limita ce pot fi suportate de organism fara pericol, nivelul lor pentru intreg corpul fiind
de maximum:
- 100 mR pe saptamama
- 5 rem pe an
- 50 rem pana la varsta de 30 ani
- 200 rem pentru viata intreaga.
Aceste valori au fost stabilite de Comisia Internationala de protectie in radiologie care le recomanda ca
doze de toleranta pentru cei care muncesc in mediu cu radiatii.
Pentru populatia expusa nu se va depasi doza de 150 mrem pe an. Efectele radiatiilor sunt considerate
somatice si genetice. Efectele somatice pot fi locale sau generale. Leziunile locale pot fi evitate prin efectuarea
corecta a radiografiilor si radioscopiilor. In practica radiologica sunt putine cazuri de modificari generale ale
organismului uman rezultate in urma expunerii pentru radiodiagnostic, totusi unii autori mentioneaza un numar
mai mare de cazuri de leucemie la copii a caror mame au fost supuse in timpul sarcinii la examene radiologice cum
ar fi pelvimetria radiografica si care astfel au primit doze mari de radiatii a intregului corp al fatului. Totodata este
evident faptul ca incidenta leucemiei este mai mare la radiologi decat la alti medici care nu au fost expusi la doze
importante de radiatii. La fel, se noteaza o crestere a frecventei cancerului tiroidian la bolnavii care au fost iradiati
pentru timus in copilarie.
Experientele pe animale au aratat ca iradierea intregului corp poate scurta mult viata acestora, dar dozele
aplicate in acest caz trebuie sa fie destul de mari.
Riscurile genetice trebuie considerate mai mult prin evaluarea intregii populatii decat pe baza unor cazuri
individuale. Efectul genetic se bazeaza pe producerea de mutatii al caror numar este direct proportional cu doza
gonadala, indiferent de intensitatea sau de intervalul de timp dintre expuneri.
Astfel, o medie de 100 de R aplicat dintr-o data are acelasi efect genetic cu aceeasi doza aplicata la diferite
intervale de timp. S-a constatat ca doza primita de ovare cu ocazia unei pelvimetrii radiografice, variaza intre 150
si 7500 mR, doza primita de fat in cursul aceluiasi examen fiind cuprinsa intre 2000-6000 mR. In schimb, doza
gonada in timpul unei radiografii a toracelui este cuprinsa intre o cantitate nedetectabila pana la 0,36 m R, in timp
ce doza piele oscileaza intre 8-190 m R. In cazul utilizarii tehnicii radiografice cu voltaj inalt, media dozei piele este
de 27 mR. In radioscopie dozele sunt mult mai mari, fiind cuprinse intre 5-10 r sau chiar mai mult pentru fiecare
minut de examinare.
In indicarea examenelor radiologice, trebuie avute in vedere avantajele acestora, cu evitarea unor
expuneri inutule. De asemenea, ele nu trebuie repetate la intervale scurte de timp.
De aceea, orice medic care utilizeaza o aparatura radiologica sau apeleaza la serviciile ei, trebuie sa
cunoasca riscurile, avantajele si limitele examenului radiologic pe care il efectueaza sau il solicita pentru evaluarea
corecta a procentajului risc, beneficiu.
Pentru scaderea iradierii si a efectelor ei exista o serie de masuri ce trebuie riguros respectate, cum ar fi:
- filtrarea. Orice tub de raze trebuie sa fie prevazut cu un filtru de 2 mm Al atat in radioscopie cat si in
radiografie. Aceasta masura duce la o scadere apreciabila a procentajului de raze de lungime mai mare cu
protejarea pielii,
- localizatoarele, sub forma de conuri sau diafragme au rolul de a delimita suprafata si deci volumul
corpului supus iradierii