Medicina regenerativa este procesul de creare de

tesuturi vii, functionale, pentru a repara sau nlocui

tesuturi sau organe a caror functie s-a pierdut
datorita vrstei, bolii, traumatismelor sau defectelor
congenitale. Acest domeniu promite regenerarea
tesuturilor si a organelor deteriorate din corp prin
stimularea organelor care anterior au fost
ireparabile sa se vindece singure. Medicina
regenerativa permite de asemenea oamenilor de
stiinta sa cultive tesuturi si organe n laborator si sa
le implanteze n siguranta atunci cnd corpul nu se
poate vindeca singur. Un lucru important este acela
ca medicina regenerativa prezinta potentialul de a
rezolva problema penuriei de organe disponibile
pentru donare n comparatie cu numarul de pacienti
care au nevoie de transplanturi de organe care sa le
salveze viata, precum si problema respingerii
organelor transplantate, din moment ce celulele
organului se vor potrivi cu cele ale pacientului.
Aceasta ramura se refera la un grup de demersuri
biomedicale catre terapii clinice care pot sa implice
utilizarea celulelor stem. Exemplele includ:
injectarea celulelor stem sau a celulelor
progenitoare (terapii celulare); un altul este
inducerea regenerarii prin molecule active din punct
de vedere biologic; si un al treilea este transplantul
de organe si tesuturi crescute in vitro (ingineria
tesuturilor).
Conform Departamentului pentru Sanatate si
Servicii Umane al S.U.A. (HHS), medicina
regenerativa constituie urmatorul pas n evolutia
tratamentelor pentru boli si afectiuni pna acum
netratabile, care afecteaza milioane de oameni
din lumea ntreaga. Virtual, orice boala care
rezulta din tesuturi disfunctionale, deteriorate
sau insuficiente poate fi potential vindecata

prin medicina regenerativa.

Cercetari actuale extensive care implica aplicatii ale

medicinei regenerative se desfasoara la numeroase
institutii de cercetare din ntreaga lume. Exemple de
boli sau afectiuni care se afla actualmente n
investigare sunt:
Boala Parkinson
Scleroza multipla
Alzheimer
Refacerea n cazul leziunilor cerebrale
Boli cardiace ale miocardului (muschiul
cardiac)
Refacerea vaselor inimii pentru a evita
operatiile de by-pass
Refacerea nervilor n urma unor traume
ale coloanei vertebrale
Diabet de tip I si II

Scurta istorie a medicinei regerative si a

celulelor stem
In 1908, la Berlin, in cadrul Congresului Societatii
de Hematologie, savantul rus Alexander Maksimov
propune termenul de celule stem pentru a
desemna acele celule capabile sa se transforme in
diferite tipuri celulare
In 1951 medicul George Otto Gey preleveaza celule
canceroase de la pacienta sa, Henrietta Lacks, pe
care le numeste mai apoi celule nemuritoare,
fiindca se multiplicau la infinit in conditii de laborator.
Cercetarea asupra acelei culturi de celule a devenit
prima linie celulara a de succes in vitro, dovedind un
imens potential pentru cercetarea in medicina de
peste ani. Lacks a murit cateva luni mai tarziu, dar
cercetarile asupra acelei linii de celule au continuat

In 1968 are loc primul transplant de maduva osoasa

intre frati, tratand cu succes Sindromul de
Imunodeficienta Severa Dobandita.
In 1978 sunt descoperite celulele stem
hematopoietice in sangele cordonului ombilical
In 1988 este efectuat cu succes primul transplant
de celule stem provenite din sangele placentar al
unui baiat de 5 ani ce suferea de Anemia Fanconi
In 1992, William Haseltine, fondatorul stiintei
genomului uman, creeaza termenul de medicina
regenerativa
In 2004 la Spitalul Advocate Hope Children din SUA
se inregistreaza primul caz de transplant autolog de
celule stem hematopoietice pentru leucemie
In 2007 sunt descoperite celulele stem induse
pluripotente de cercetatorii japonezi, capabile sa se
diferentieze in multiple tipuri celulare
In 2008 profesorul Paolo Macchiarini de la spitalul
Clinic al Universitatii din Barcelona, realizeaza
primul transplant de trahee creata in laborator prin
ingineria tesuturilor
In 2012 aceeasi echipa a realizat un transplant de
trahee cultivata in laborator din propriile celule stem
ale pacientului
Peste 600.000 de unitati de sange placentar sunt
disponibile pentru transplant in zilele noastre la nivel
mondial.
Un studiu publicat de Worldwide Network for
Blood and Marrow Transplantation (WBMT) arata ca
la nivel international au fost realizate n 2008 peste
51.000 de transplanturi, in 72 de tari de mai mult de
1.400 de echipe de transplantologi (Gratwohl A.,
Baldomero H. et al JAMA 2011)
The European Group for Blood and Marrow
Transplantation (EBMT) detine date statistice care
arata ca pana in anul 2010 au fost efectuate
377.810 transplanturi in Europa, numai n 2010
realizandu-se 26.394 de noi proceduri.