CLONAREA ARTIFICIALA A ORGANISMELOR

BRINZOI ION-ROBERT

Primii pasi
Hans Spemann, un german specializat in embrioni a primit Premiul Nobel in
Fiziologie sau Medicina in 1935 pentru descoperirea sa a efectului acum
cunoscut ca inductie embrionara, exercitata de diferite parti ale
embrionului, care orienteaza dezvoltarea unor grupe de celula in anumite
tesuturi si organe. In 1928, el si studentul sau, Hilde Mangold, au fost primii
care au executat un transfer nuclear de celule somatice folosind embrioni de
amfibian – unul dintre primii pasi in vederea clonarii.

Tehnici de donare
 Transfer nuclear de celule somatice
Se refera la transferul nucleului dintr-o celula somatica la o celula ou. In
acest proces, nucleul unei celule somatice este indepartat si inserat in oul
nefertilizat care a avut nucleul indepartat. Oul cu nucleu donat este apoi
hranit si se divide pana devine un embrion, ulterior plasat intr-o mama
surogat unde se dezvolta.
 Tehnica Honolulu
A fost dezvoltata de Dr. Teruhiko Wakayama de la Universitatea din Hawaii.
In aceasta metoda, nucleul unei celule somatice este indepartat si injectat
intr-un ou cu nucleul indepartat. Ovulul este apoi scaldat intr-o solutie
chimica si cultivat, iar apoi implantat intr-un surogat.
  Infratirea artificiala
Aceasta metoda este asemanatoarea procesului de meioza, cu exceptia
faptului ca este realizata intr-un vas Petri. Infratirea artificiala foloseste
principii asemanatoare meiozei, cu exceptia faptului ca ca celula este
impartita manual in celule identice si apoi le este permisa dezvoltarea
pentru o perioada scurta de timp, dupa care celulele sunt transferate intr-o
mama surogat.
 Tehnica Roslin
Este o varianta de transfer nuclear de celule somatice, care a fost dezvoltata
de cercetatorii Institutului Roslin. In acest proces, celulele somatice (cu
nuclee intacte) sunt lasate sa creasca si sa se divida si apoi sunt lipsite de
nutrienti pentru a induce celulele intr-un stadiu de latenta. O celula ou care
a avut nucleul sau indepartat este apoi plasata in imediata apropiere a
celulei somatice si ambele celule sunt socate cu un impuls electric. Celulele
fuzioneaza si ovulul este lasat sa se dezvolte intr-un embrion, ulterior plasat
intr-un surogat.
Prin aceasta metoda a avut loc clonarea oii Dolly.
Dolly a fost o oaie domestica, femela,
care a reprezentat prima clonare reusita
a unui mamifer dintr-o celula somatica
adulta. Clonarea a fost realizata de Ian
Wilmut, Keith Campbell si colegii lor de
la Institutul Roslin, dupa o serie de 276
de incercari nereusite.
Considerata cea mai faimoasa oaie din
lume, Dolly a trait pana la varsta de 6
ani, cand a fost eutanasiata ca urmare a faptului ca suferea de artrita si de
cancer pulmonar.
Potentiale aplicatii ale clonarii
1. Terapia celulara
Se prespupune că prin utilizarea de celule stem embrionare pluripotente se
pot dezvolta țesuturi care vor înlocui țesuturile vătămate ale unui organism
bolnav. Utilizând tehnica transferului nuclear, în laborator se va crea un
zigot folosind un ovul și nucleul unei celule somatice prelevate de la
persoana care necesită transplantul de țesut. Zigotul va crește într-o cultură
de laborator până la stadiul de blastocist, stadiu în care el este format numai
din celule stem embrionare pluripotente. Ele pot fi recoltate usor și au
capacitate foarte mare de replicare putând fi utilizate pentru transplant
deoarece ele se pot diferenția în orice celulă sau țesut al organismului care a
donat nucleul celular somatic folosit în procesul de clonare.
Dacă această terapie ar fi implementată, beneficiile ar fi extraordinare
deoarece numeroase boli degenerative precum Alzheimer, Parkinson,
scleroza multiplă, distrofia musculară dar și boli precum cancerul, diabetul,
traumatismele măduvei spinării și osteoporoza ar putea fi tratate cu celule
stem.
2. Transplantul de organe
Prin tehnica transferului nuclear ar putea fi de asemenea posibil să se creeze
clone de celule stem care prin diviziuni multiple să „fabrice” organul necesar
pentru transplant. Această teorie este doar o speculație deoarece nu s-a
reușit încă creșterea unui organ complet și funcțional în laborator dar se
crede că datorită capacității pluripotente de diferențiere a celulelor stem
embrionare, acestea pot produce prin clonare un organ compatibil cu
pacientul donator al celulei stem.
3. Crearea de embrioni pentru cercetare
Se crede că dacă s-ar putea crește in vitro embrioni dezvoltați prin tehnica
transferului nuclear am putea înțelege mult mai bine modul în care se
dezvoltă anumite maladii precum cancerul și modul în care celulele se
diferențiază și se specializează. De asemenea acești embrioni ar putea fi
viabili și pentru fertilizare in vitro. Creșterea embrionului în stadiul de
morulă este considerată similară cu modul în care se divid celulele
canceroase. Dacă s-ar putea crea mai mulți embrioni care să ajungă în
laborator la acest stadiu s-ar putea încerca să se găsească o terapie prin care
aceste celule pot fi oprite din diviziune.