Clonarea reproductiva si

clonarea terapeutica
Clonarea este cea mai importantă tehnică de a crea un organism
identic cu alt organism. La om este întâlnit în mod natural în
cazul gemenilor homozigoţi, care prezintă același sex și au
aceeași zestre genetică. În urma primei diviziuni a zigotului
celulele rezultate se separă, devenind zigoti secundari și din
fiecare se formează un embrion, respectiv un organism. În
funcție de scopul urmarit există clonarea reproductivă și clonare
terapeutică.
Clonarea reproductivă urmărește obținerea de organisme
identice cu organismul inițial. Este întâlnită frecvent la plante
pentru multiplicarea rapidă prin cultura in vitro a unor țesuturi
meristematice, care conțin celule aflate în diviziune mitotică
activă. Prin înlocuirea lor in vitro, pe medii nutritive aseptice și
având un raport hormonal determinat, au loc procesele de
organogeneza și obținerea de descendenți identici.
 Prima clona umana
Anul 1997 a fost anul de răscruce pentru comunitatea internaţionala a oamenilor de ştiinţa . Primul
copil despre care se spune ca s-a născut prin clonare este o fetita. Ea a primit numele Eve şi nu are
decât mama , fiind o copie genetica in miniatura a acesteia . Controversata companie Clonaid a
anunţat ca a sosit pe lume prima clona umana . In absenta unor materiale ştiinţifice detaliate legate
de procedurile urmate , ştirea nu a fost confirmata din surse independente . Se ştie doar ca este
vorba despre o fetita care s-a născut prin cezariana . Brigitte Boisslier , preşedinta societatii pentru
clonare umana Clonaid a promis intr-o conferinţa de presa ca va invita experţi independenţi sa
certifice faptul ca Eve este o clona .
Confirmarea ca ne aflam cu adevărat in fata unei clone ar putea veni atunci când un expert
independent va preleva probe de sânge de la copil şi de la mama . Daca analizele vor dovedi ca cele
doua sunt identice din punct de vedere genetic , atunci ar însemna ca vremea clonelor a început .
Lucrurile se complica insa şi mai mult , datorita implicaţiilor religioase .
Două maimuţe au fost clonate în premieră mondială
într-un laborator din China, cu aceeaşi metodă prin care
a fost creată oaia Dolly - transferul nucleului unei celule
somatice. Maimuţele clonate sunt două exemplare
identice de macac cu coadă lungă si au fost numite
Zhong Zhong şi Hua Hua. Tehnica implică transferul de
ADN din nucleul unei celule într-o celulă-ou donată, al
cărei ADN propriu a fost eliminat. Apoi, această celulă
se dezvoltă într-un embrion care este implantat ulterior
unui animal surogat. În acest studiu, oamenii de ştiinţă
au folosit ADN din celule fetale. După transferarea ADN-
ului în cele două ouă donate, a fost folosită
reprogramarea genetică pentru a modifica datele
genetice care, altfel, ar fi oprit dezvoltarea embrionilor.
Zhong Zhong şi Hua Hua s-au născut după 79 de
încercări de clonare. În 1999, un embrion de maimuţă
rhesus a fost înjumătăţit, pentru a crea gemeni identici.
Unul dintre puii de maimuţă născuţi prin această
tehnică – Tetra – a primit titlul de prima mai maimuţă
clonată din lume, dar metoda prin care a fost creată nu
a implicat procesul complex de transfer de ADN.
Clonarea terapeutică urmărește
obținerea unui individ, identic cu individul
de la care a provenit celula inițială, utilizat
ca donor de organe, țesuturi sau celule.
Acestea vor fi prelevate și transplantate la
pacienți bolnavi, pentru înlocuirea
organelor, țesuturilor sau celulelor
alterate genetic. Prin clonajul terapeutic
se urmărește crearea unor resurse
permanente de celule, tesuturi sau
organe, care să fie utilizate pentru
transplant la pacienți. Ideal este ca
donorul și receptorul să fie compatibili din
punct de vedere genetic pentru a se
atenua răspunsul imun.
Terapia genică cu celule stem
Celulele stem sunt celule de tip embrionar, care se pot diferentia în celule
înalt specializate aflate in constitutia diferitelor organe.
-Celule stem totipotente- celule care s-au obtinut din primele diviziuni ale
ovocitului fertilizat. Ele se pot dezvolta, formând un embrion complet. -
Celule stem pluripotente - capabile să formeze țesuturi derivate din toate
cele 3 foițe embrionare (ectoderm,endoderm si mezoderm)
-Celule stem multipotente- progenitori ai celulelor din diferite tesuturi.
Unele tesuturi au un potential regenerativ imens şi işi reînnoiesc
permanent populatile celulare (măduva osoasă, pielea, ficatul, etc.). Aceste
celule dau naştere unor tipuri celulare multiple. Cercetări recente au arătat
că tesuturi adulte care erau considerate anterior fară plasticitate sau având
putină plasticitate (SNC sau inima), posedă o anumită capacitate de
regenerare, care implică prezenta celulelor stem din sistemul circulator.
Cum s-a ajuns la descoperirea celulelor stem?
Inca din antichitate, filosofi precum Anaxagora sau Empedocle, membrii ai şcolii pitagoreice,
credeau ca urmaşii rezultă din unirea unor seminte de la parinti.
Aristotel a propus 2 modele de dezvoltare: in primul, un individ in miniatură e prezent in
corpul mamei si începe să crească atunci cand e stimulat in mod adecvat. Cea de-a doua
teorie propune ca embrionul incepe ca o masă nediferentiată apoi noi parti sunt adăugate in
timpul dezvoltării. Aceasta a 2-a teorie a lui Aristotel constituie de astfel un concept
rudimentar despre celulele stem. Hipocrate, părintele medicinii, şi mai târziu Galen au intuit
ca semintele de la ambele sexe contribuie la formarea copilului. In evul mediu, putine
informatii au fost aduse in domeniul medicinei. Cercetatori precum Karl Ernst von Baer sau
Edouard van Beneden au descris in detaliu primele faze in dezvoltarea embrionilor la diferite
animale. Descoperirea ADN-ului din a doua jumătate a sec XX (1953) a dus la o şi mai mare
apropiere de ideea de celula stem. O altă idee ce a adus la descoperirea celulelor stem a fost
observarea faptului că multe animale( șopârle, salamandre) sunt capabile să își regenereze
diferite părți ale corpului atunci când acestea sunt distruse.
 IPS si Parkinson
Boala Parkinson, care afectează aproximativ 10
milioane de persoane din întreaga lume, reduce
numărul neuronilor din creier care produc dopamină.
Această pierdere de celule cauzează tremurături ale
picioarelor și mâinilor. De asemenea, provoacă
rigiditate în corpul bolnavului. O echipa de medici
japonezi intenționează să injecteze celulele Stem
Pluripotente induse(IPS) în creierul pacientului. Cele
cinci milioane de celule injectate au potentialul de a
se dezvolta în orice celulă din organism – inclusiv în
neuronii ce produc dopamină. Tehnologia folosită a
fost creată de către omul de știință japonez Shinya
Yamanaka, care a primit în 2012 premiul Nobel.
 CELULELE IPS SI DIABETUL DE TIP I
CELULA IPS
In cazul diabetului de tip I, celulele care ar trebui
să producă insulina sunt nefunctionale.
Cercetătorii au facut însă un progres extraordinar
în domeniu când au descoperit un potential
tratament pentru această afectiune, cu ajutorul
IPS. Mai exact, ei au descoperit un mod în care
celulele stem pluripotent induse pot fi
transformate în celule care produc insulină.
Momentan experimentele au fost realizate pe
şoareci, dar se crede că acest lucru poate fi
realizat şi în cazul oamenilor.

Celule producatoare de insulina