COMUNICARE - TEXTUL ARGUMENTATIV

1. Textul argumentativ (Discurs

argumentativ)

—» text prin care se prezintă opinii şi idei susţinute de argumente si , dovezi care
au scopul de a convinge interlocutorul sau cititorul ( scop persuasiv-a persuada, a
convinge [funcţia conativă]) asupra valabilităţii viziunii autorului pe un anumit
subiect.

—» autorul poate dori să provoace adeziunea receptorului la opinia sa, să modifice

părerile destinatarului sau chiar să-l determine să acţioneze într-un anumit mod.

—» poate apărea în varianta orală ( monolog argumentativ), precum şi în cea scrisă

(discurs argumentativ: editoriale, eseuri, cronici, comentarii de presă ).

2. Structura textului argumentativ

a. PREMISA / IPOTEZA / TEZA = enunţată în introducere ( ex.= lectura - plăcuta

odihnă a minţii).
b. ARGUMENTAREA IPOTEZEI = în cuprins, prin utilizarea modalizatorilor, a
tehnicilor de argumentare, a conectorilor..
c. CONCLUZIA = reluarea ipotezei în final, apelând la 2-3 dintre ideile cele
mai ferme, enunţate în cuprins.

3. Tehnica argumentării. Caracteristici

α textele argumentative sunt de două tipuri:

• hotărâte, clare( abundând în formule de certitudine şi necesitate: ştiu,
desigur, trebuie).
• ezitante, prudente ( dominând formulele de incertitudine şi adverbele de
aproximaţie: cred, se poate, e posibil, cam, parcă, oarecum ).
β punctele de vedere exprimate de autor se bazează pe judecăţi de valoare
(bine/rău, frumos/urât etc ) care pot fi împărtăşite, sau nu, de destinatari.
γ distincţia între atitudinea certă sau incertă a autorului discursului argumentativ
este exprimată prin mai multe mijloace lingvistice, precum:
a. MODUL, uneori şi TIMPUL verbal, CAZUL
Ex. - imperativul si conjunctivul cu valoare de imperativ hotărâre
(Ascultă ce-ţi spun!; Să faci cum zic!)
- indicativul prezent = acţiune sigură, reală = ştiu, nu cred
- indicativul imperfect = eventualitatea unei acţiuni care nu a
fost împlinită corespunzător = învăţau, citeau
- condiţionalul optativ, conjunctivul perfect = dorinţă nerealizată,
resemnare = aş citi, să fi citit
vocativul —» fermitate: Băiete,
ascultă!
—» Copile, vino, te rog!
b. MODALIZATORI (elemente modale):
•verbe/expresii verbale care exprima o atitudine subiectivă, afectivă:
—»ezitare: mă tem că, mă bucură, mă supără
—»hotărâre: cred că, ştiu că, eu consider că.
• expresii verbale impersonale: e bine, e rău, e frumos
• adverbe si locuţiuni adverbiale: desigur, cert, evident,
probabil, posibil, fără îndoială, cu siguranţă etc; din păcate,
din fericire etc
• adjective si adverbe calificative: bun, rău, oribil etc

5 . Mărci lexicale specifice:

• autorul unui text argumentativ apelează la o serie de elemente care fac
conexiunea între părţile discursului şi secvenţele acestuia, elemente care se
numesc
CONECTORI; aceştia sunt de mai multe tipuri:
—» conectori de ierarhizare a argumentării: în primul rând, în al doilea rând, în cele
din urmă, în sfârşit, în fond, în-plus, de fapt, în realitate, de altfel, în concluzie, în
consecinţă, prin urmare, apoi, oricum, aşadar, pe de o parte, pe de altă parte etc
— »conectori referenţiali (indicând gruparea argumentelor în jurul unei teme ): în
ceea ce priveşte, din punctul meu de vedere, referitor/privitor la
—» conectori corelativi ( cauză-efect )'în raţionament: dacă...atunci (rezultă), cu
cât...cu atât, pe măsură ce..
—» conectori cauzali: pentru că, deoarece, întrucât etc
—» conectori consecutivi: încât, că
—» conectori conclusivi: deci, prin urmare, in concluzie
—» conectori adversativi: dar, iar, însa, ci
—» conectori copulativi: şi, nici, precum-şi
—» conectori disjunctivi: fie, sau, ori
—» conectori finali: ca să, pentru ca să, cu scopul să
—» conectori concesivi: deşi, cu toate că, chiar dacă, măcar de...

8 Gramatica argumentării
• discursul argumentativ poate fi realizat:
1. la pers. I, sg = grad maxim de subiectivitate
2. la pers. a Il-a, sg = tendinţă de obiectivare, de includere a receptorului
3. la pers. I, pl =-subiectivitate, cooptarea destinatarului
-în discursurile scrise se oferă notă ştiinţifică
4. la pers. a IlI-a = grad maxim de obiectivitate
• calitatea argumentării depinde de:
1. adecvarea argumentelor la temă
2. pertinenţa şi claritatea argumentelor
3. ordonarea logică a argumentelor
4. selectarea adecvată a exemplelor pt fiecare argument
5. demonstrarea unor posibile contraargumente
6. capacitatea de persuadare a auditoriului/cititorului
7. formularea clară a concluziei.
 TEXT ARGUMENTATIV - Exemplificare

I. PREMISA
" Mă număr printre acei oameni care cred (morţis) că din toate marile opere ale literaturii pot fi extrase
învăţăminte bune pentru suflet şi pentru înfruntarea vieţii[...]"

II. ARGUMENTARE:
" Generaţia mea a considerat ca lucru de la sine inţeles că producţiile de seamă ale literaturii (...) trebuie să
fie şi izvoare de îmbunătăţire a minţii şi a inimii cititorului (...). Niciodata nu m-a dus gândul către imbecila
opinie că opera de artă cată a fi moralizatoare, am avut o cu totul altă convingere: că în ciuda (ori ca o
consecinţă a) meritelor ei estetice şi independent de ele, o "carte mare" nu se poate să nu constituie şi un
lăcaş de taină pentru spuse filozoficeşti, învăţături teoretice şi practice, adevăruri esenţiale (...)"

III. CONCLUZIA
" Pe scurt: şi din cărţi nedidactice se poate învăţa (...).Ne lasa, prin urmare, deplin liberi, răspunzători,
având a ne călăuzi după dreapta noastră socotinţa şi propiul nostru bun-simţ.(...) Hotărât lucru însă:
sălăşluieşte în "marile cărţi" (ori şi în cele numai "bune") un stoc imens de avuţii behavioristice, axiologice,
etice, existenţiale, informatice, energetice.
( N. Steinhardt, De folos şi spre învăţătură )