COMUNICARE – TEXTUL ARGUMENTATIV

1. Textul argumentativ (discurs argumentativ)

 Text prin care se prezinta opinii si idei sustinute de argumente si dovezi care au scopul
de a convinge interlocutorul sau cititorul (scop persuasiv = a persuada, a convinge)
asupra valabilitatii viziunii autorului pe un anumit subiect.
 Autorul poate dori sa provoace adeziunea receptorului la opinia sa, sa modifice parerile
destinatarului sau chiar sa-l determine sa actioneze intr-un anumit mod.
 Poate aparea in varianta orala (monolog argumentativ), precum si in cea scrisa (discurs
argumentativ, editoriale, eseuri, cronici, comentarii de presa).

2. Structura textului argumentativ

a) PREMISA / IPOTEZA/ TEZA = enuntata in introducere (ex. Lectura – placuta odihna a
mintii)
b) ARGUMENTAREA IPOTEZEI = in cuprins, prin utilizarea modalizatorilor, a tehnicilor de
argumentare, a conectorilor
c) CONCLUZIA = reluarea ipotezei in final, apeland la 2-3 dintre argumentele cele mai
ferme, enuntate in cuprins

3. Tehnica argumentarii. Caracteristici

a) Textele argumentative sunt de doua tipuri:
 hotarate, clare (abundand in formule de certitudine si necesitate: stiu, desigur,
trebuie)
 ezitante, prudente (dominand formulele de incertitudine si adverbele de
aproximatie: cred, se poate, e posibil, cam, parca, oarecum
b) Punctele de vedere exprimate de autor se bazeaza pe judecati de valoare (bine/rau,
frumos/urat etc.), care pot fi impartasite, sau nu, de destinatari
c) Distinctia intre atitudinea certa sau incerta a autorului discursului argumentativ este
exprimata prin mai multe mijloace lingvistice, precum:
i. MODUL, uneori si TIMPUL verbal, CAZUL:
o imperativul si conjunctivul cu valoare de imperativ si hotarare (Asculta ce-ti
spun ! ; Sa faci cum zic !)
o indicativul prezent = actiune sigura, reala = stiu, nu cred
o indicativul imperfect = eventualitatea unei actiuni care nu a fost implinita
corespunzator = invatau, citeau
o conditionalul optativ, conjunctivul perfect = dorinta nerealizata, resemnare
= as citi, sa fi citit
o vocativul = fermitate = Baiete, asculta ! ; Copile, vino, te rog !
ii. Modalizatori (elemente modale):
 o verbe/expresii verbale care exprima o atitudine subiectiva, afectiva: ezitare
(ma tem ca, ma bucura, ma supara), hotarare (cred ca, stiu ca, consider ca)
o expresii verbale impersonale: e bine, e rau, e frumos
o adverbe si locutiuni adverbiale: desigur, cert, evident, probabil, posibil, fara
indoiala, cu siguranta, din pacate, din fericire
o adjective si adverbe calificative: bun, rau, oribil
d) Marci lexicale specifice:
 Autorul unui text argumentativ apeleaza la o serie de elemente care fac
conexiunea intre partile discursului si secventele acestuia, elemente care se
numesc conectori:
 de ierarhizare a argumentarii: in primul rand, in al doilea rand, in cele din urma, in sfarsit, in
fond, in plus, de fapt, in realitate, de altfel, in concluzie, in consecinta, prin urmare, apoi,
oricum, asadar, pe de o parte, pe de alta parte
 referentiali (indicand gruparea argumentelor in jurul unei teme): in ceea ce priveste, din
punctul meu de vedere, referitor/privitor la
 corelativi (cauza-efect) in rationament: daca…atunci (rezulta), cu cat…cu atat, pe masura ce
 cauzali: pentru ca, deoarece, intrucat
 consecutivi: incat, ca
 conclusivi: deci, prin urmare, in concluzie
 adversativi: dar, iar, insa, ci
 copulativi: si, nici, precum si
 disjunctivi: fie, sau, ori
 finali: ca sa, pentru ca sa, cu scopul sa
 concesivi: desi, cu toate ca, chiar daca, macar de
e) Gramatica argumentarii
 Discursul argumentativ poate fi realizat:
 la pers. 1, sg. = grad maxim de subiectivitate
 la pers. 2, sg. = tendinta de obiectivare, de includere a receptorului
 la pers. 1, pl. = subiectivitate, cooptarea destinatarului (in discursurile scrise se ofera nota
stiintifica)
 la pers. 3 = grad maxim de obiectivitate
 Calitatea argumentarii depinde de:
 adecvarea argumentelor la tema
 pertinenta si claritatea argumentelor
 ordonarea logica a argumentelor
 selectarea adecvata a exemplelor pentru fiecare argument
 demonstrarea unor posibile contraargumente
 capacitatea de persuadare a auditoriului/cititorului
 formularea clara a concluziei