Marin Preda

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980,
Mogoșoaia) a fost un nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român.

În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul la pagina literară „Popasuri”. Debutul la
20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica,
Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956
primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1960-1961, citește marii romancieri ai lumii. Este
fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965 traduce împreună cu soția
Eta, romanul Ciumade Albert Camus Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost
violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil
lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”

Romane: * Moromeţii (1955) * Moromeţii – volumul II (1967) * Marele singuratic (1972) *

Întâlnirea din pământuri ediţia a-II-a (1974) * Viaţa ca o pradă (1977) * Cel mai iubit dintre pamânteni –
volumele I-III (1980) * Intrusul (1968) * Imposibila întoarcere (1972) * Delirul (1975)

Schiţe: * Pârlitu’ (1942) * Strigoaica (1942) * Salcâmul(1942) * Calul (1942) * Noaptea (1942) *
În ceaţa * Măritişul * Nepotul * Casa de-a doua oară * Aglomerări * Situaţiile preşedintelui * Soldatul cel
mititel * Întâia moarte a lui Anton Tudose * Dimineaţa de iarnă * Povestea unei călătorii *Colina
(1943) * La câmp (1942) * Rotila (1943) * Plecarea * Înainte de moarte

Nuvele: * Întâlnirea din pământuri (1948) * O adunare liniştită (1949) * Desfăşurarea (1952) *
Ana Rosculet (1949) * Ferestre întunecate (1956) * Îndrăzneala (1958) * Friguri (1963)

Eseuri: * Obsedantul deceniu (1970) * Imposibila întoarcere (1971)

Afirmat în literatură în perioada în care politicul acaparase aproape total sfera culturii, Marin Preda
este unul dintre scriitorii care au salvat, practic, literatura română. După 1948, se cultivă proza obiectivă,
romanul citadin inspirat din societatea contemporană, dar şi romanul cu accente lirice si parabolice. Se
scriu cărţi inspirate din trecut, dar si alegorii ale sistemului politic si social al momentului. Scriitorii nu mai
alcătuiesc familii de spirite, ci trebuie consideraţi izolaţi, fiecare încercând, într-o formulă estetică
personală, să facă adevărul să răzbată la lumină, literatura ajungând astfel să concureze istoria.

Preda aderă, încă de la început, la această estetică a autenticităţii. Debutează în 1948 cu un volum
de nuvele - întâlnirea din pământuri - care-1 consacră ca pe un scriitor de mare talent. Ca şi în cazul lui
Rebreanu, nuvelele prefigurează naraţiunea rurală, dramele individuale şi colective ale ţăranilor, fapte
diverse" din lumea satului.

Cu volumul Morometii (I), din 1955, Preda pune capăt unei îndelungi controverse din literatură şi
critica românească privitoare la capacitatea ţăranului de a fi personaj de roman. Eugen Lovinescu,
apărător al modernizării şi al citadinizării prozei, consideră ţăranul ca fiind lipsit de complexitate
sufletească şi, din această cauză, nepotrivit cu statutul de erou românesc. în partea opusă se plasează G.
Călinescu, cel care, comparând personajul lui Preda cu eroii-ţărani din operele lui Slavici, Sadoveanu,
Rebreanu, observă ca autorul Moromeţilor renunţă la accentuarea laturii instinctuale a omului, punându-1
într-o lumină nouă, care constă în consemnarea unei simultaneităţi de trăiri si gânduri ce se exclud.

Scriitor realist modern, Marin Preda ştie să dezvăluie complicaţiile nebănuite ale sufletului omului
simplu, să creeze astfel un ţăran complex, conectat la tensiunea vieţii contemporane, cu o viaţă
psihologică normală, apt să devină erou de proză modernă. Odată cu el ţăranul încetează să fie o fiinţă
fără evenimente sufleteşti, o materie inaptă pentru marele roman . Noutatea stă în faptul că un ţăran
adevărat este victima unei crize de conştiinţă autentice.

Personajele lui Preda sunt oameni ai ideilor, cu o viaţă sufletească foarte activă, cu o conştiinţă
dilematică. Ele au o puritate şi o inteligenţă care, atunci când sunt contrazise, pot duce la reacţii violente.
Această fascinaţie a ideii este explicată de autorul însuşi: Ideile sunt viaţa noastră!

Pe lângă aspectele ce vizează era tehnicistă, transformarea și chiar dispariția țărănimii, Preda
abordează și probleme legate de creație,de rolul scriitorului, de raportul dintre realitate și ficțiune în
opera literară. Conform lui Preda, "scriitorii sunt conștiinte ale colectivității naționale, și nu sfinți. Si
conștiinta colectivității naționale e suma virtuților și scăderilor noastre, și nu suma unor concepte
frumoase, dar moarte". Preda face distincție între scriitorii autentici și cei "făcători de cuvinte" sau
"evazioniști". Spre deosebire de scriitorii preocupați de o problematică veritabilă, "făcătorii de cuvinte" se
mulțumesc să inunde hârtia cu torente de imagini și cuvinte care nu spun nimic, suferă de un fel de
maladie care constă în "ocolirea premeditată,programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului
și societății noastre contemporane, și evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un
univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului
evazionist, necum conștiința contemporanilor săi." După părerea lui Preda, făcătorii de cuvinte s-au
recrutat din curentele sămănătoriste, neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, în special din rândul
suprarealismului, aceștia având un cult pentru stil, dar lipsindu-le substanța din scrierile lor, în timp ce la
marii scriitori stilul se încadrează perfect în universul lor de substanță. Practic, prin distincția dintre
adevărații sciitori și cei evazioniști, Preda meditează la raportul scriitorului cu istoria. Acesta se ridică pe
drept cuvânt împotriva înțelegerii greșite a evazionismului, care, în unle condiții poate fi o formă de refuz
al unei întocmiri nedrepte, chiar o formă de protest, dar și împotriva acceptării superficiale a așa-zisei
"fatalități a relației