Sunteți pe pagina 1din 8

Cezar Petrescu Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iai - d.

9 martie 1961, Bucureti) a fost un romancier, nuvelist, traductor i gazetar romn, redactor la Adevrul, Dimineaa, Bucovina, ara nou, Voina, fondator i codirector, alturi de Pamfil eicaru, al revistei social-politice i culturale Hiena (1919-1924). S-a nscut la Hodora-Cotnari, judeul Iai, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la coala agricol Trifeti lng Roman, unde viitorul scriitor a i nvat ntre 1901-1903. Urmeaz liceul la Roman i apoi la Iai, unde i ia bacalaureatul n anul 1911. Obine licena n drept n anul 1915. Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honor de Balzac aspira s scrie o nou "Comedie uman", o Cronic romneasc a veacului XX. Este unul din cei mai de seam gazetari din prima jumtate a veacului. Alturi de Lucian Blaga, Adrian Maniu i Gib Mihescu ntemeiaz revista "Gndirea" n anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvntul i Curentul n 1928; director al ziarului oficios Romnia n 1938 i al revistei Romnia literar, 1938- suprimate n 1940; membru al Academiei Romne, din 1955. Se afirm ca romancier cu romanul "ntunecare" (1927-1928). Obine Premiul naional pentru literatur n 1931 i Premiul de Stat pentru dramaturgie n 1952 pentru piesa Nepoii gornistului - colaborare cu M. Nivicov. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume - romane , nuvele, piese de teatru, proz fantastic i literatur pentru copii, studii, note de cltorie i memorialistic. Cronica romneasc a veacului XX Rodul pmntului Scrisorile unui rze, 1922 Rzboi i pace ntunecare,2 vol., 1927 - 1928 Ochii strigoiului, 1942 Plecat fr adres Sosit fr adres Capitala care ucide (tem semntorist) Calea Victoriei, 1930 Greta Garbo, 1932 Duminica orbului, 1934 Carlton
1

Ora patriarhal, 1930 Ciclul 1907 - Mane, Tekkel, Fares, 1937 Noi vrem pmnt, 1938 Pmnt mormnt, Comoara regelui Dromichet, 1931 Aurul negru, 1934 Apostol, 1933 i 1944 - Scris n memoria primului sau dascl, Nicolae Apostol . Literatur pentru copii Fram, ursul polar, 1931 Cocr i bomba atomic, 1945 Pif - Paf - Puf, 1945 Omul de zpad, 1945 Iliu copil, 1945 Neghini, 1945 Cezar Petrescu, asumarea talentului Articol aparut pe 02:06:2011, in sectiunea Cultura literar AUTOR: CONSTANTIN COROIU Cezar Petrescu este tipul scriitorului profesionist in intelesul consacrat mai ales in literaturile europene cu o mare traditie. Pentru el, scrisul nu este un exercitiu de vacanta si o preocupare asazicnd de lux ca, de exemplu, pentru Ionel Teodoreanu, ci un travaliu continuu, o meserie de fiecare zi si aproape de fiecare noapte. Intinderea impresionanta a operei sale, fatalmente inegala valoric, e deopotriva rodul unui mare talent si al unui efort pe care mai ales romanul si proza in general le presupun cu necesitate. Daca, de pilda, pentru Marin Preda scrisul era un chin si cine a vazut o pagina de manuscris a marelui prozator si-a putut da lesne seama de acest lucru -, Cezar Petrescu scria incomparabil mai usor, dar nici el nu era scutit de chinul facerii, desigur intr-un alt sens si cu alte mize, pe care a inteles sa si-l asume ca pe un dat. Destin solitar fiecare scrie si moare singur, zicea un confrate al sau mai tnar -, prozator prolific, traducator din opera lui Balzac, Lev Tolstoi, Gorki, Alexei Tolstoi, Solohov si a altor mari romancieri ai lumii, jurnalist prodigios, Cezar Petrescu este fascinat de suflul amplu al epopeilor si de perspectiva frescelor epice. Dovada e si proiectul privind ordonarea romanelor si nuvelelor sale intr-o asa numita cronica romneasca despre care a vorbit pe larg in prefata la Plecat fara adresa (1932). In aceeasi prefata el afirma: Niciodata omul n-a fost mai nefericit dect astazi, fiindca niciodata nu s-a gasit mai inalt suspendat in vid, fara reazem interior intr-o societate de lichidare, care se

autodevora. Ma intreb ce ar fi spus Cezar Petrescu astazi despre nefericirea omului si despre o societate pe cale de a-si pierde total busola. Un geniu al cantitatii Scrisorile adresate Georgettei Cioclteu secretara, iubita, logodnica, sotie timp de zece ani atesta o data in plus harnicia lui Cezar Petrescu. Vesnic grabit, stresat de termenele de predare a manuscriselor, mereu in criza de timp, el scrie mult, facnd nopti albe, fumnd enorm si bnd cafea in cantitati aproape letale, pna la deteriorarea severa a sanatatii, ignornd adesea recomandarile medicilor, fiindca editorul si necrutatorii creditori nu asteapta, dar si pentru ca nu poate trai, nu-si poate imagina existenta proprie dect scriind. La 22 martie 1953 (avea 61 de ani) i se confesa Georgettei care se afla in strainatate: De abia tin condeiul, obosesc de ma ia naiba dupa 3-4 pagini ori dupa cum stii, eu abia dupa 10 ceasuri de lucru si dupa 10 tigari si 11 cesti mari de cafea neagra, ma simteam in adevarata forma si gata sa bat normele celorlalti scriitori. A batut, intr-adevar, toate normele. Cezar Petrescu este in literatura romna modelul scriitorului care nu asteapta inspiratia. El e in orice moment inspirat, gata sa se aseze la masa de scris si sa umple industrios paginile albe. Desi, cu trecerea vremii, constata ca cutare roman al sau este superficial sau deja prafuit, o face cu nonsalanta si-si vede mai departe de mestesugul sau. Scrie carti, traduceri etc. pe banda rulanta. Multe produse sunt, in consecinta, asa-zicnd de serie. Criteriul cantitativist il devanseaza mult pe cel estetic. Profunzimile si unicatele cer rabdare, reveniri, renuntari, gestatie indelungata. Cezar Petrescu nu are insa ragaz, este mereu sub presiune. El trebuie sa termine romanul, cartea, ct mai repede. Autor al unei vaste opere, creatorul lui Fram, ursul polar este, in literatura noastra un caz. Camil Petrescu, se stie, se temea de probabilitatea de a fi confundat cu Cezar Petrescu, pe care il considera un scriitor de consum, lipsit de metafizica. Era o exagerare tipic camilpetresciana. Cezar Petrescu nu e deloc lipsit de metafizica. Este pur si simplu un prozator de o alta factura. As spune, cel putin conceptual, de o factura moderna, daca nu chiar postmoderna! In alte culturi cam asa arata un profesionist al scrisului, adica un muncitor cu condeiul de inalta calificare. Prea multi scriitori romni sunt autorii unei singure carti. Cezar Petrescu si-a exploatat la maximum harul, inzestrarea, ilustrnd astfel butada ca talentul si chiar geniul sunt si o problema de cantitate, nu numai de calitate. Psihologia cititorului Membru al Academiei Romne, scriitorul nascut la Hodora-Cotnari, in 1892, intr-o familie de intelectuali tatal sau era profesor de horticultura, doctor in stiinte agricole la Paris, mama descendenta a unei vechi familii boieresti din Moldova , Cezar Petrescu a fost si demnitar, dar si jurnalist de anvergura, intre altele fondator al ziarelor Cuvntul si Curentul. In epistolele trimise in obsedantul deceniu Georgettei Cioclteu intlnim un Cezar Petrescu aproape epuizat, privindu-si lucid destinul de scriitor (cta luciditate, atta drama! nu-i asa?). Este stapnit de un sentiment crepuscular, e chiar cuvntul sau, sentiment generat si de atmosfera social-politica si morala a epocii, cnd prozatorul ca si alti confrati ai sai, de altfel a fost nevoit sa-si risipeasca energia, si asa mult secatuita, sa-si consume timpul cu scrieri ce se situau sub nivelul talentului sau iesit din comun. Epistolarul amintit este un document pretios privind biografia si opera lui Cezar Petrescu.
3

S-a afirmat ca romancier, cum se stie, cu Intunecare (1927-1928). Printre cele mai citite carti ale lui se numara apoi Aurul negru, Comoara regelui Dromichet, La Paradis general, Calea Victoriei, Duminica orbului, Baletul mecanic, Fram ursul polar, Simfonia fantastica. De retinut o caracterizare a lui Mircea Zaciu privind opera sa: Obsesia fundamentala a literaturii lui Cezar Petrescu este ideea unui destin tragic, marcnd sub raport individual si colectiv lumea romneasca a secolului XX, surprinsa in momente de rascruce. A fost un scriitor de mare succes al vremii lui, unul dintre cei ce cred ca au menirea si datoria de a oferi cititorului inteligent si fidel cartii de literatura povesti credibile care nu doar sa-l intereseze, ci sa si-l implice. Editat masiv si prizat invidiabil de contemporani, Cezar Petrescu pare a fi fost mai mult acaparat de clipa, de prezent si preocupat mai putin de durata, desi, ca orice creator, isi va fi pus si el problema posteritatii. Intr-un interviu dat in 1931 ziarului Curentul, numarul aparut in prima zi de Craciun, este intrebat cum isi explica faptul ca cele mai multe romane ale sale sunt att de avid cautate de cititori? Raspunznd, Cezar Petrescu pleaca de la o opinie a lui Andr Maurois potrivit careia viata moderna, cu toate grijile si cu tot ritmul ei vertiginos, e lipsita de adevaratele emotii puternice. Traim o viata monotona, angrenata de conditii exterioare, supusa necazurilor marunte, grabita. Omul mijlociu nu-si poate permite luxul sa abandoneze acest ritm de viata pentru a se aventura in alta existenta mai patetica, de pasiune, de risc, de evadare. Aceasta ar explica, dupa Maurois, predilectia lectorului pentru romane. Se satisface traind existente imaginare, emotiile altor pasiuni asternute pe hrtie, evadeaza din monotonia vietii lui identificndu-se in acesti eroi. Explicatie justa. Dar numai pna la un punct. Eu cred ca lectorul nu cauta in roman numai emotii fictive, nici nu foloseste romanul ca un narcotic care sa-i adoarma realitatea cea trista si mediocra. Prin roman, ca si autorul, alaturi cu el, evadeaza din propria lui viata, se multiplica traind alte vieti, isi satisface in primul rnd o curiozitate. Nu e vorba, cum o spune Benjamin Crmieux si cum mult mai pe larg o spune Thibaudet in al sau volum Cetitorul de romane nu e vorba de aspiratia romantica a cetitorului catre pasiune sau de acel bovarism exasperat care se consoleaza de mediocritatea cotidiana, constituindu-si alaturi de viata reala una imaginara si adesea fatala. Eu cred intr-o placere a cetitorului de romane mult mai clasica, mai calma. O placere de a gasi exprimat, cteodata sintetic, altadata analitic, uneori pe baza de pura observatie si alteori in plasmuiri de pura fantezie, ceea ce fiecare dintre noi simte si traieste, ceva din ceea ce a aspirat si n-a realizat. Am reprodus acest raspuns in extenso nu fiindca ar contine cine stie ce idei noi, mai ales dupa 80 de ani de la data cnd a fost consemnat, ci pentru ca opiniile si marturisirile acestea mi se par edificatorare in ceea ce priveste conceptia despre roman a lui Cezar Petrescu, ct si propriile sale mize ca prozator cu o remarcabila intuitie a psihologiei cititorului din prima jumatate a secolului trecut. La o jumatate de veac de la moartea autorului Simfoniei fantastice, putem spune ca, daca literatura romna nu ar fi avut in galeria sa un scriitor ca Cezar Petrescu, ea ar fi fost cu adevarat mai saraca. Ar fi fost lipsita nu numai de cel putin cteva bune romane si nuvele, citite cu interes la diferite vrste biologice si ale lecturii, incepnd de la cele mai fragede, dar si de figura unui scriitor exemplar privind modul cum si-a asumat si si-a slujit talentul pna la epuizare, cstigndu-si locul meritat in rndul clasicilor.

ntunecare, primul roman din ciclul Rzboi i Pace, este i cel mai valoros din toat creaia lui Cezar Petrescu, putnd sta cu onoare alturi de Pdurea spnzurailor al lui Rebreanu sau de Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil Petrescu. Fr a fi prea complicat, subiectul se ncheag aproape perfect: Radu Coma, un tnr deosebit de nzestrat, are n faa sa un viitor strlucit. Este coasociatul marelui avocat, moier i om de afaceri Alexandru Vardaru, pe a crui fiic, Luminia, urmeaz a o lua n cstorie. Exist chiar un clan al Vardarilor, n care tnrul, dei provenind dintr-o familie de rani, ar putea ptrunde fr dificulti, prejudecile de clas fiind puse cu totul n umbr de calitile eminente ale omului. n momentul declarrii rzboiului, Radu Coma nu admite ns s devin un ambuscat, s profite adic de naltele relaii ale viitorului socru spre a se pune la adpost. ntors de pe front desfigurat, n urma unei grele rniri, eroul se vede pus n situaia de a cere desfacerea logodnei cu Luminia, lucru ce fiica lui Alexandru Vardaru prea a-l dori, dei la mijloc fusese o iubire sincer de ambele pri. Drama lui Radu Coma se accentueaz i ntr-alt chip. Pe front avusese prilejul s lege prietenii cu o serie de oameni care nu erau de acord cu ornduirea, cu nedreptile i abuzurile de tot felul. Cutnd a-i reface existena, a-i gsi un sens n direcia luptei pentru mai binele societii, Coma ncearc o nou deziluzie, ca toi fotii combatani care se vd acum nlturai din arena politic de ctre noii mbogii. Romancierul are tiina de a mbina dram pasional a eroului cu dezamgirile profunde pe care le ncearc pe plan social. ntr-o var, ntlnind la mare pe fosta-i logodnic, acum cstorit, cu copii i fericit n modul burghez obinuit, Radu se sinucide aruncndu-se n "lacul asfaltit", care, simbolic, avea apa "att de grea i blestemat, nct nu primea nici trupul unui necat". Simbolic este i titlul romanului, ntunecarea semnificnd zdrnicia oricror jertfe, chiar i a celor de snge, ntr-o societate nedreapt. Muli comentatori gsesc exagerat transformarea personajului n contact cu realitile grave ale rzboiului, mai ales contradicia pe care autorul o pune ntre combatanii din tranee i cei rmi n spatele frontului, contradicie ce ar umbri adevratele conflicte de clas. Se cuvine totui s observm c primul rzboi mondial a fost un eveniment de asemenea amploare, angajnd spiritele la o ncercare istoric att de hotrtoare, nct e de presupus c a fi sau a nu fi combatant pe front definea o atitudine ceteneasc i uman cu totul caracteristic pentru epoc, pentru oamenii din generaia lui Radu Coma, Apostol Bologa, tefan Gheorghidiu. ntr-un fel sau ntr-altul, a existat o "nfrire" a celor care nfruntau moartea n traneele Mretilor, opus celor ce se ineau la adpost cu att mai mult afaceritilor de soiul lui Alexandru Vardaru sau Nae Gheorghidiu, care nu se ddeau n lturi de a livra furnituri de rzboi inamicului, conform legilor negustoreti lipsite de orice scrupul. Atunci, n vremea primului rzboi, exista un lucru ce n-a mai fost cu putin n timpul celui de-al doilea, realmente un font i un spate al frontului, fatal opuse, contradictorii. Nemulumirea cititorului de azi ar putea proveni, ntr-o msur, din viziunea uor simplificatoare a romancierului, care conduce destinele eroilor dup o schem oarecum prestabilit, nu lipsit nici acum de tenta smntoristo-poporanist. Romanul se constituie totui rotund, printr-o bun tiin a compoziiei. Traversarea mediilor (lumea "bun" a capitalei, incrncenrile frontului, suferinele oamenilor simpli, tragediile din spitalele cu rnii i mutilai etc.) i suita caracterelor (Alexandru Vardaru, politicianul i afaceristul fr scrupule, fiica sa, Luminia, o burghez incontient i superficial, Zoe Vesbianu, fosta amant a eroului, femeia iubitoare de plceri uoare, nepstorul i uuratecul Paul Vardaru, tipul de ofier din vechea armat cruia i se ntmpla s fie cteodat i viteaz, Mihai Vardaru,
5

adolescentul care mai crede n simul onoarei pentru un moment, profesorul Virgil Probot, tipul intelectualului lucid, sfiat de contradiciile sociale la care asist, poetul Dan Scheianu, boemul de epoc, prad mizeriei i alcoolismului etc.) sunt executate cu mult msur, fr ncrcturile laterale, paralizate, obinuite n aproape toate celelalte romne, ceea ce-l fcuse pe E. Lovinescu s exclame, cu dreptate, n a sa Istorie a literaturii romne contemporane: "Cezar Petrescu este aadar o for pe care nimeni n-o va putea scpa de destinul inflaiei".Aceast carte a fost gndit i scris n cei dinti ani de dup primul rzboi mondial. din prefata ,,A fost gndit i scris cu toat amrciunea destrmrilor i a scufundrilor de atunci. Cu toat revolta tinereasc a acelei epoci, n care sepregtea cel de al doilea rzboi.Tinerii ucenici crturari smuli din bibliotecile de studiu, dac nude-a dreptul de pe bncile colii, pentru a fi expediai cu alai i fanfares se zvrcoleasc apoi ca viermii retezai de sap i strivii de roi nsmrcurile traneelor, mai aflaser totui rgaz, nu o dat, n bezna nopilorde acalmie dintre dou atacuri s ridice ochii la cer, ctre o stea cluzi-toare, fie i fr s-o gseasc nc. n contact permanent cu moartea nva-ser ns n orice caz s examineze viaa cu o prematur gravitate, nv-aser s spere i s vrea altceva. Acolo, n noroaie, n miuneala insec-telor, sub fascinantele sbii de lumin ale proiectoarelor spintecnd ntune-ricul, se nfiripa nzuina dup o lume nou, mai dreapt i mai bun, lacare vor contribui i dnii s-o fureasc ndat ce vor ajunge acas.Poate nzuina era confuz. Poate c pentru muli dintre ei n-aveacontur precis. Desigur n-avea nici acel coninut dens ca un smbure, n cares germineze triumfal viitorul, sub coaja amar i dur.Dar fusese singura consolare. Adesea unica susinere moral a combatanilormnai la moarte ntr-un rzboi pe care nu l-au vrut. Nu soco-teau oare unii pe atunci c particip la ultimul rzboi i c lupt cu .ar-mele rzboiului pentru a suprima rzboiul ?Din toate acestea, ce mai rmsese cnd s-au dezmeticit acas, la vatr?Cenu ! Cenu i alt nimic...S-au pomenit scufundai ntr-o bltoac nc mai hd chiar dectmocirla traneelor unde s-au trt. Aceeai lume, crmuit de aceiai stp-nitori i de aceleai slugi, ale acelorai egoiste nesaii de clas, deci cuo mai sfruntat frnicie sforitor patriotic" i cu mai scrbavnic cinismdemagogic.De altminteri titlul romanului, NTUNECARE, nu spune tot ?Nu sun ca un apel la dezmeticire ? Ca o alarm ? Ca un act de acu-zare n numele victimelor cu elanurile ciunge, n numele mutilailor lun-trici, pe care o pace msluit i trimitea acas s-i trasc zilele alturide ceilali invalizi ai mutilrilor exterioare, alturi de orbi, de ologi, deschilozi, de vduvele i de orfanii morilor, ntr-o lume unde se lfiau ne-obrzaii profitori ai rzboiului ? Nu distona ndestul acest titlu cu toateuforica literatur patriotard a timpului, pe de o parte, i cu toat litera-tura sterpelor rafinamente ale aitei pure", ale artei pentru art", pe dealt parte?Premisele romanului conceput n acest spirit existau risipite n diver-sele schie, povestiri i nuvele publicate n prima crulie a autorului i nunele publicaii ale timpului dintre anii. 19201922: Prietenul meu Jeari;ntoarcerea eroului; Lng o piatr veche de hotar... Iar chinuitoarea cu-tare a unei dezlegri, urmrindu-m, din anii tineri de atuncit pn la vrstatmplelor crunte, s-a permanentizat n parcursul numeroaselor volume de nuvele i romane, unde apreau episodic aceleai ntrebri i aceleai pro-bleme, adeseori aceiai eroi : cei rpui, n alte etape ale scufundrilor, ceiprovizoriu victorioi, n alte sinistre asalturi ale carierelor politice, finan-ciare, bancare, industriale, afaceriste.Ce romancier cu antenele vibrnd la realitile epocii sale nu le-ar finregistrat oare ?Izbeau la fiecare pas. Ne sufocau n fietece clip.E drept, autorul nu s-a nvrednicit atunci a depi realismul critic.S-a mrginit la zugrvirea
6

i la satirizarea personajelor negative, a profi-lat pe alocuri siluetele unor personaje bine intenionate, ns fr consisten i deci condamnate nfrngerii, nu i omul cate s anune vremile ce aveaus vin, pe eroul pozitiv orientat, susinut de armtura unei inflexibile foremorale i de neovielnica avntare n lupt a clasei muncitoare.Dar aceasta e treaba criticii i a istoriei literare s-o lmureasc.In ajutorul criticii i istoriei literare vin doar cu vreo cteva amnuntede mrunt nsemntate n aparen, ns, cred, de o semnificaie mai pro-fund, pentru a reconstitui atmosfera n care cartea de fa a fost scrisacum trei decenii i condiiile n care a vzut lumina tiparului acum maibine de un sfert de veac.Manuscrisul romanului a circulat i a zcut prin sertarele edituriloraproape trei ani, dup ce numeroase fragmente apruser n fruntea multorpublicaii cu prestigiu de pe atunci, printre care n primul rnd Viaa Ro-mneasc". Totui editurile se fereau s-i complice negoul prosper cu ase-menea tiprituri incomode.Bunoar Cartea Romneasc" mi-a restituit manuscrisul dup un an,sub cuvnt c Romnia Mare e totui prea mic pentru un roman de asemenea dimensiuni, cu att de numeroase personaje i cu ambiia scriitori-ceasc de a ataca probleme att de grave pentru vrsta autorului. Alt editur mi-a cerut s reduc textul cel puin la jumtate; iar a treia, s-i procurmcar o prefa de la un academician.n desperare de cauz, am oferit romanul ziarului Universul", cu pre-ul totalei renunri la orice drept de autor. Ziarul cu pricina a tiprit dupndelungi trgneli prima parte n foileton, a scos cu acelai za un volum,dar CU: toate avantajele gratuitii a amnat continuarea publicrii, pentru aface loc exerciiilor de traductor la care se deda un ginere al directorului era s zic al ziarului dup un pretins roman al nu mai tiu crui scriitorfrancez de a treia mn.Trziu, cu chiu cu vai i fr tirea mea, un confrate ntru gazetriea obinut de la editura de cri didactice Scrisul Romnesc" din Craiovaun contract de editare, tocmai cnd pierdusem orice ndejde c voi mai vedea vreodat romanul tiprit.Aa se explic de ce prima ediie complet a romanului NTUNECARE,n dou volume, a aprut cu ntrziere de trei ani, sub firma unei editurididactice, care ndeobte nu tiprea literatur dect de gineri sau nepoi, cas poleiasc blazonul intelectual" al partidului de unde i recruta acio-narii, fondurile respective, garaniile monopolului de cri colare. i cumprima ediie s-a epuizat n mai puin de o lun, editura Cartea Romneasc", vzndu-i dezminite prin surpriz pesimistele pronosticuri, cu ofoarte suav candoare s-a grbit a prelua editarea i a tipri n medie cteo.ediie la doi ani, pn ce cartea a trecut mpreun cu altele la alt editur.Toate ediiile s-au meninut din motive tehnice tipografice i comerciale la formula romanului n dou volume, silindu-m a renuna la mprirea iniial, organic i logic, n trei cri, reprezentnd trei perioade i trei faze 'rspicat delimitate n evoluia, n cotitura, n salturile personajelor. Neutra-litatea i primele luni de rzboi. Refugiul i ispirile : Acolo ezum iplnsem". Per/ioada de dup rzboi, cu falimentul iluziilor i cinica npus-tire a profitorilor s-i smulg unul altuia prada : ntoarcerea unde aufost jurmintele".mprirea iniial i baza de construcie a romanului au fost restabilite deci n dreptul lor abia cu ediia prezent.Problema intelectualului devorat de rspunderea care-i apas pe cuget,ridicat de romanul NTUNECARE, mi s-a prut unul din fenomenele ca-racteristice ale epocii aceleia, ndeosebi dup primul rzboi mondial i n-deosebi n atmosfera coruptibil i corupt a demagogiei politice ce s-a dez-lnuit la mezatul Romniei Mari", cu scandalurile periodice de pomin.Lipsit de orientare ca i acest intelectual, n-am fost n stare s-i gsesc,ca scriitor, soluia salvatoare. N-am tiut s-l izbvesc. M-am mulumits-l zugrvesc i s ncerc a-l explica. Dar soarta lui m-a prigonit n-tr-atta, nct fr premeditare am atribuit-o pn i unui urs alb polar, carenu-i mai gsea un acord cu viaa nici n circul unde crescuse, nici n ban-chizele arctice unde s-a nscut i unde s-a ntors fr ca ele s-l mai
7

primeasc. i unul i altul, i Fram i Radu Coma, de fapt, reprezint, pedou planuri deosebite, aceeai drfam a indivizilor de prisos, cum i-ar finumit altdat Turgheniev. Adic drama i nsingurarea oamenilor n dez-acord cu societatea vremii. Cci ce altceva este Radu Coma dect o variant romneasc a oamenilor de prisos", categorie att de frecvent n literatura criticrealist din Rusia veacului trecut i din primii ani ai acestuiveac ? Socot c aceasta e una din cheile romanului de fa i ale celormai multe romane pe care le-am dat tiparului n decurs de peste treizecide ani.in a sublinia c n afar de cteva restabiliri ale unor mrunte inadvertene istorice sau sociale, rpmanul apare n ediia actual aa cum afost conceput i scris cu trei decenii n urm, inclusiv mprirea iniialn triptic. Cele mai numeroase intervenii i ameliorri au fost strict scriitoriceti, de ordine stilistic, fiindc, dup trei decenii, chiar cel mai sclerozatscriitor tot mai nva ceva n arta sa ncolo nu mi s-a prut potrivit a ncerca s mai reajustez pe icicolounele greeli de optic scriitoriceasc, dup ce faptele s-au consumat. Nu le-a artat oare timpul, viaa, istoria ?i chiar aceste erpri de optic, alturi de unele anticipri confirmatede istorie, aa cum s-a dovedit pe-alocuri, nu fac parte oare din roman, cumeritele i scderile pe care le va judeca lectorul cu experiena de azi, maijust dect autorul nceptor de acum aproape trei decenii ? CEZAR PETRESCU