ÎN SCUT DE NEA COPACII IES...

În scut de nea copacii dinspre nord

Din noapte ies trecuți printr-o ninsoare

Alb-argintie plină de-un fiord

Ge-n lacrimă sticlește de visare

IUBIREA-ȚI E AL STELEI GRAI...

Întru-un bazar sentimental

N-avem ce căuta înaltul

Iubirea-ți e al stelei graiul

Și ea oricând așteaptă altul

DIN CERURI TE VOI CĂUTA

Pornit în lume fără lume

Din ceruri te voi căuta

Să dau de ochii fără nume

Uitărilor să uit a-i da

CA DORUL NU-I NIMIC MAI GREU PE LUME

Ca dorul nu-i nimic mai greu pe lume

Că-ci el mi-apasă gândul și-mi destramă

Iubirea-mi părsită de-al tău nume...

Copilul nenăscut nu are Mamă...

ÎN OCHII EI SE-NVOLBURĂ OCEANE

În ochii Ei se-nvolbură oceane

De sentimente și emoții demne

Să cucerească a vremilor însemne

Mănăstirite de Manoli în Ane

CÂND LUNA ARDE CA UN MAC ÎN ROUĂ

Mai calmă decât piatra din cetate

Când luna arde ca un mac în rouă

Peste simțirea dulcilor păcate

Iubirea Ta mă-nalță-n lumea-i nouă

MAI DULCE DECÂT CE-I DULCE-N VIAȚĂ

Mai dulce decât tot ce-i dulce-n viață

E zîmbetul de dragoste a-l Ei

Și-a Ei privi cu profunzimi de zei

Cea-acopera și valul ce-l de ceață

DE N-AR FI DRUMURI PÂN LA STELE

De n-ar fi drumuri pân la stele

În ochii tăi eu le-aș citi

Când lacrimile vălurele

În cerul lor le voi privi...

TIMPUL CIFRAT ÎNCAPE ÎN CUVINTE

Timpul cifrat încape în cuvinte

Netimpul care l-a luat în vis

Cînd iarba șușotea printre morminte

De al iubirii veșnic paradis

CE CHIN PE CAPUL TĂU ZEIȚĂ

Ce chin pe capul Tău zeiță

Ce soartă Domnul Ți-a ales

Să cânți de veci și-n coroniță

Să porți a-l dragostei revers

IUBIREA-I PIRAMIDA CEA MAI MARE

Iubirea-i piramida cea mai mare

Ea-și are lumea ei netrecătoare

Zidită ce-i din lună și din soare

În ochii tăi cu bolta de cicoare

MAI GREU CA SOMNUL NUI NIMIC SUB GENE

Mai greu ca somnul nui nimic sub gene

Nici lacrima și para cea solară

Amiază când se face în poiene

Și umbra setei crește înafară

LACRIMILE-MI FLUTUR SALBE

Mi te-nchipuie simțirea

Te adună în silabe

Sonurile-mi sună firea

Lacrimile-mi flutur salbe...

DRAGOSTEA MEA MĂ-NALȚĂ-N BOLTĂ NOUĂ

La geamu-n care trandafiru-n zori

Corolele-și desface-aprins de rouă

De trilurile de privighetoare

Dragostea mea mă-nalță-n bolta nouă

VOI SCRIE PE A GURII TALE CARTE

Tot ce se poate și ce nu se poate

Voi scrie pe a gurii tale carte

Cea-ncăpătoare-n jaruri de păcate

De dat i-a fost să-mi ardă și-a mea soarte

PENTRU-A IUBIRII NEVĂZUTA ȚARĂ

Dorul de tine dincolo de vară

Trece prin teamă și prin iarnă

Ca-n primăvară florile să-și cearnă

Pentru-a iubirii nevăzută țară...

ÎN DOR AM DAT DE NETRECUT

Mai e ceva pe astă lume

Pe dincolo ce n-a trecut

Și moartea nu ia spus pe nume?...

În DOR am dat de netrecut...

ÎN AMINTIREA-MI CÂND REVII...

Lacrimi de stele argintii

Azurul ți-a suflat pe față

Să le citesc de dimineață

În amintirea-mi când revii

CUM SA-NCAPI ÎNTREGUL ZBOR...

Nu cum tu ești și nici cum nu poți fi

Gândul să mi te chinuie ades

Ci cum să-ncapi în verbul „A IUBI”

Întregul zbor ce clipa ți-a ales

NU-I NICI O RANĂ CE NU TE-AR DUREA

Nu-i nici o rană ce nu te-ar durea

Cum nu-i nici o lumină fără stea

Pe lumea ce nu vrea pe loc să stea

Când o înalță-n ceruri dragostea

DE OCHII TĂI SENINI NU MĂ MAI SATUR

De ochii tăi senini nu mă mai satur

C ade zăpada meșterului faur

Tu coborând din stele mi-ai adus

Perenul dor ce pieptul mi-a răpus...

PRIVIREA TA ÎN OCHI MI-APRINDE STELE

Privirea Ta în ochi mi-aprinde stele

Și raze izvorăsc în ei febril

De parcă-ar trece dincolo de ele

Al dragostei dumnezeiesc copil...

DE NU LE DAI CUVINTELOR DE ȘTIRE

Să nu le dai cuvintelor de știre

Ce te-a durut și ce te-a bucurat

E ca și cum Tu n-ai avea iubire

Un loc al Tău și-al lor cu-adevărat

IUBIREA MEA TU EȘTI AL MEU TEZAUR

Ca un miracol luna peste casă

Își revarsă pacea radioasă

Jur-împrejur conturul ei de aur

Iubirea mea Tu ești al meu tezaur

TIMPU-MI BATE ÎN TIMPANE

Tristețea e și ea o hrană

Precum ciocănitoarea-n pomul vechi

Mâncat de cari... De ani de milioane

Pe lume se petrec timpuri perechi

CA DRAGOSTEA NIMIC ÎN CER MAI NOUĂ

E liniștea încondeiată-n rouă

Iar roua e suflată cu argint

Ca dragostea nimic în cer mai nouă

Când orice stea e-un vis de mărgărint

BANUL E SCUMP CÂND AI PLĂTIT SUDOARE...

Banul e scump când ai plătit sudoare

Și inimă în râvnă Tu ai pus

Și nu ai presurat pe rană sare

Și n-ai uitat de restu-Ți sfânt de sus...

AVUI NOROCUL SĂ NUAM NOROC...

Avui norocul să nu am noroc

Sau nenorocul poate e mai mare

Decât norocul care-ți iese-n cale

Să uiți în deal că vii din fund de vale?...

CUVÂNTUL NAȘTE DIN IUBIRE

Cuvântul naște din iubire

Gîndirea naște din simțire

Și toate vin din Dumnezeu

În ele ca să pot fi eu...

ECLIPSA NUI APOCALIPSĂ...

Din eclipsă în eclipsă

Lipsa uită că e lipsă

Dincolo de tot ce-i lipsă

Eclipsa nu-i Apocalipsă...

DORINȚA DE-AL SLĂVI PE MÂNDRUL SOARE

De printre ramuri din coroane dese

Răsună glasuri dulci ciripitoare

La luminișuri din afund când iese

Dorința de-al slăvi pe mândrul soare

LA GLASUL TÂU DE DUMNEZEIE

Pentru nimic nu pot uita vreodată

Ce face viața asta ne-ndurată

Când sufletu-mi în zboru-i să ieie

Prinde la glasul Tău de Dumnezeie...

NU ȘTIU CE ȘTII...

Nu știu ce știi și-ar fi mai bine poate

Să nu Te-ntrebi vreodată ce-ai tăcut

Când ochii Tăi îmi dăruiau regate

De doruri fără ca să Te fi temut...

ÎNTEMEIAT ÎNTR-UN TEMEI TEMEINIC

Întemeiat într-un temei temeinic

Nu poți uita de dorul feciorelnic

Al viselor să le înșiri pe salbe

Să poată scrie fulgii steluțe în zboruri dalbe...

CÂND NE VOM ÎNTÂLNI ÎN CERURI

Când ne vom întâlni în ceruri

Tăcerile ieșind din zeruri

Ne-ar îmbăta cu-al lor azur

Suflet cu dragoste în jur...

ACEL CE VINE NU-I ACEL CE PLEACĂ

Acel ce vine nu-i acel ce pleacă

Acel ce pleacă care-a mai veni

Astăzi vorbește acel ce n-a putut să tacă

Pân clipele-n cuvânt l-or troieni...

TRISTEȚEA E ȘI EA O HRANĂ

Tristețea e și ea o hrană

Pe care o servim la ceai

Cu ce-ai avut să nu mai ai

Ca floarea fără de prihană

LACRIMILE TE-OR ÎNMUGURI...

Nu poți uita ce n-a uitat de Tine

Și lacrimile te-or înmuguri

În stelele din ochii Tăi din mine

Ca ele să te poată nemuri

CÂND NINGE-N SÎNGE PARCA-I SOARE

Nu este-n lume nici o lege

Iubirea ca să no dezlege

Când ninge-n sânge parca-i soare

De dor din stele căzătoare

CUVÂNTUL MEU EȘTI TU...

Cuvântul meu ești tu

Când îl rostesc

Mi-i simțul un atu

În doru-mpărătesc...
CÂNTECE DE DRAGOSTE

Soarele când pârjolea

Cântam: Frunză și-o lalea

Ce mai e și dragostea

Dacă n-ai noroc în stea...

NOROCUL PENTRU CARE-AM SUFERIT

Norocul pentru care-am plâns o viață

Norocul pentru care-am suferit

Și-al lacrimii și al tăcerii ceață

De-a pururea-n iubire m-am topit

MAI CITEȘTE UN TRIL DE CIOCÂRLII

Scris de lacrimi și de bucurii

Scris de pasiuni și reverii

Și de neuitarea din copii

Mă citește un tril de ciocârlii

NIMENI NU-I PROROC ÎN ȚARA LUI

Nimeni nu-i prorc în țara lui

Legile nescrise legi rămân

Nici în taină să te plângi n-ai cui

Pe la colț cînd iese cite-un spân...

FRUNZELE DAU DE MUGURI

După ce toamna le pierde

Frunzele în iarnă-n verde

Iarăși dau de mugurei

Dea-al lor joc din rămurei

IUBIREA TA E-UN JOC SAU O POVESTE

Iubirea Ta e-un joc sau o poveste

Ea este parta Ta de foc și este

Menirea dată de noroc Alceste

Să poată da de steaua de pe creste

NOROCUL E CE CREDE FIECARE ?...

Norocul e ce crede fiecare?...

Norocul e ceva nemaivăzut

Când dai de el și lacrima Te doare

Că soarele în tine a căzut

DRAGOSTEA E-A INIMII CREDINȚĂ

De n-ai noroc să nu Te întristezi

Lucrează și-o să afli-n suferință

Lumina-n care vei găsi dovezi

Că dragostea i-a inimii credință...

ÎN VIAȚA-NE NIMICA NU SE-NTÂMPLĂ

În viața-ne nimica nu se-ntâmplă

Ce n-ar lăsa un fie de-argint la tâmplă

De-aceea nu Te minuna că-i una

Iubirea Ta cât soarele și luna

CUVÂNTUL CE ȘTIE-A MĂ-NVINGE

Pâlpâie focul din sâge

Jur-împrejur parcă ninge

Mușc din tăcerea ce plânge Cuvântul ce știe-a mă-nvinge

STREINI ÎN DRAGOSTE O VIAȚĂ

Streini în dragoste o viață

Zadaric am spera lumini

Noi nu ne vom vedea din ceață

Călcând pe-a inimilor spini

VIAȚA DRUMU-ȚI TRECE...

Un miracol ordinar „viața"

Drumu-ți trece fără-a te-ntreba

Ca pisica neagră să știi gheața

Emețiilor ce vor zice:„BA!"

CU OCHII LIMPEZIȚI DE LACRIMI

Cu ochii limpeziți de lacrimi

Mă uit la ceruri și la stele

La cele ce nu știu nioi ele

Uitat de-al neuitării patimi

CU LACRIMI TOTUL AM PLĂTIT UȘOR

Cu lacrimi totul am plătit ușor

Și-al bucuriei chin și-acel dor

Să pot privi din abisul de-azur

Din ochii ei nemoartea ce i-a scris

DE CE NE TEMEM DOAMNE TOȚI DE MOARTE ?...

De ce ne temem Doamne toți de moarte

Și teamă nu ne este de o viață

Aripă fără-a veșniciei parte

Lăsând țărânei huma-ne de gheață

APA SE ARUNCĂ ÎN AER...

Apa se-aruncă sălbatec în aer

Și stropii dezlănțuie-n clipă un vaier

Ce sună sinistru stingându-se hoarde

De stropi când tăcerea în sine recade

CÂND SÂNGELE DE DRAGOSTE CUVÂNTĂ

Peste sfîrșitul ce ne înconjoară

Se-ntorc la cuiburi păsările iară

Ascultă-le în dimineți cum cântă

Când sângele de dragoste cuvântă

IUBIREA ESTE-O-MPĂRĂȚIE

Iubirea este-o-mpărăție

Și ca s-o poți împărăți

Ce-ți aparține numai Ție

Să știi cu dânsa a-mpărți...

PĂȘESC PE-A LACRIMILOR SPINI

Pășesc pe-a lacrimilor spini

Ca pe un lan de mărăcini

Și în cuvintele cu mir

Când dau de chipul Tău l-admir

TRĂDAT MEREU CA ORȘICARE ALTUL

Trădat mereu ca orșicare altul

Mușcat de scorpionu-ajuns la mal

Tacit revin în cerul meu înaltul

De gându-mi limpezit să fiu străpuns

GÂNDIM TĂCUT CUVÂNTUL CE NE SOARBE

În doi pe-o bancă-mbrățișați de vânt

Gândim tăcut cuvântul ce ne soarbe

Al bucuriei noastre legământ

Sedus de întâmplarea clipei oarbe

TE DUCI DE PARCĂ VII ATOTVEGHIND

Teduci de parcă vii atotvegind

Luminile ce-n jurul tău cuvântă

De clipele prin care treci scriind

De suferința ce Te face-o sfântă

NUMAI IUBIREA CEA DE TOȚI NE ADUNĂ

Numai iubirea cea de toți ne-adună

Cuvântului în care ne-ntregim

Pe ploaie pe ninsoare și furtună

Sub soare și sub lună-n veci să fim

SETEA DE-AL STELELOR IZVOR

Imun la tot ce-i trecător

Eu mi-am ales întru vecie

Setea de-al stelelor izvor

Dintr-o privire azurie

NECUVINTE SĂ-MI AJUNGĂ

Vorba scurtă nu cea lungă

Mă îndeamnă-n larg de luncă

Necuvinte să-mi ajungă

Iau aminte iar la muncă...

CETATEA TA DE NOPȚI ÎNCERCUITĂ

Cetatea ta de nopți încercuită

Ca bolta cea de stele călătoare

De-a pururea-i de nimeni cucerită

Cum cerul este-a ei ocrotitoare...

CE-I VIERSUL?... UN FINAL FĂRĂ FINAL

Ce-i viersul?... Un final fără final

Urcat din sânge de-a zbura-n cuvânt

Ca gîndul gînduind un vis astral

Dorit numai de doi pe-acest pământ

DIVIN ESTE CEASUL CÂND DAU DE CUVINTE

Precum aerul zilei fiarbinte

Gândul crește-n amiază... Divin

Este ceasul când dau de cuvinte

Și mă-mbată-la Tău zâmbet senin...

ILUZIE CU OCHI CEREȘTI DE VISE

Iluzie cu ochi cerești de vise

Pictate-n geam ca gerul din povești

Tu mi-ai topit și ceața care mi se

Lăsase peste-a inimii ferești

IMPUTRESCIBIL LEMNUL CEL DE VIS

Imputrescibil lemnul cel de vis

L-am căutat să-mi fac din el vioară

De nu creștea din dor de paradis

Nu mai dădeam de el în a Ta țară

TU MI-AI ÎNTINS O CUPĂ OCHI DE SOARE

La capătul uitărilor ce vin

Tu mi-ai întins o cupă ochi de soare

Din care soarbe numai cel divin

Vegheat de-un fulg de stea nemuritoare

O SĂ TE-AȘTEPT CHEMAT DE SOARTE...

De dragoste și peste moarte

În depărtări de altă lume

O să te-aștept chemat de soarte

Să-ți împletesc din stele-un nume...

TĂCEREA S-A LĂSAT PE IARBĂ

Tăcerea s-a lăsat pe iarbă

Cu roua stelelor în barbă

Și de pe fire-i curge visul

Ce troienește-n alb caisul

CA DOI NEBUNI...

Ca doi nebuni de joi pân luni

De zeci de săptămâni și luni

De dragoste noi viersuim

Ci căile-i le ocolim...

TU-MI READUCI CUVINTELOR ȘOPTIRILE

Tu-mi readuci cuvintelor

Ca nopții luna greierii

În miezul dulce-al sfintelor

Șoptiri ce-mbată creierii

MIREASA DOMNULUI DE-AI FI

Mireasa Domnului de-ai fi

În pieptul meu Te-aș mai iubi

Și-n mintea-mi tot ți-aș mai croi palate

Numai din stele lăcrimând agate...

DE-A FI SĂ NU MAI FIE...

De-a fi să nu mai fie

În semne vre-o chemare

Tu-n steaua-mi din vecie

Ve-i frământa-n cântare

PRESCHIMBAT ÎNTR-O ȘUVIȚĂ DE LUMINĂ

Preschimbat într-o șuviță

De lumină visătoare

Suferința când Ți-a fi de criță

Ți-o voi duce-n altă zare

TACIT CA IARBA DORULUI CUVÂNTUL

Tacit ca iarba dorului cuvântul

Îmi înverzește-n suflet tot pământul

Să poată crește și-nverzi din gândul

Ce-i ține-n flăcări sângelui frământul

EU NU CITESC ERORILE

Eu nu citesc erorile

Pe care lesne le-nțeleg

Ci-mi recitesc ororile

Ce vor să nu mi le dezleg...
IMPOSIBILITATE DE ZBOR...

Căzut din zbor cine-ar putea să stea

În hăul mut al căilor astrale

Când s-or cutremura în a Ta stea

Tic-tac-urile inimii ovale?...

EȘTI ZODIERA MEA DE ZI ȘINOAPTE

Ești zodiera mea de zi și noapte

Și te aștept de unu-ntotdeauna

S-așterni peste tăceri un râu de șoapte

Și să aprinzi în cer de aur luna

NU TE-NTRISTA IUBIREA MEA E-O MARE

Nu te-ntrista iubirea mea e-o mare

Pe valul ei Te voi purta ușor

Ca pe un fulg din sfere zburător

Să-mi luminezi a duhului chemare

RANA DRAGOSTEI DIN NOI

De ieri pân’ azi au măcinat în sine

Cuvinte vechie ce-ascund cuvinte noi

Și-am mers desculț numai pe mărăcine

Să dau de rana dragostei din noi...

VAI DE EI SĂRMANII OCHI...

Vai de ei sărmanii ochii mei

Ochi ce văd în ochii Tăi

Pălălăi doar de scântei

Albăstrind dealuri și văi

TU AI ÎN TOATE-A TAINEI GRAȚII...

Nevoi nui de declarații

Și nici de alte revelații

Tu ai în toate-a tainei grații

Ce ține ceru-n constelații

SĂ-ȚI CÂNT DIN OCHI O MELODIE

Eu Te-aș alege dintr-o mie

Să-ți cânt din ochi o melodie

Tăcut... De-ai ști ce-mi place mie?...

Focul din piept e-o nebunie !...

MAI MULT CA UITAREA

Mai mult ca uitarea

Îmi fură cărarea

Crescută de iarbă

Cu iarna în barbă...

PÂNĂ LA TINE E UN AN-LUMINĂ...

Până la Tine e un an-lumină

În candelă ard clipele din stele

Când ochiul urcă-n cerde pe-o colină

De vis ce-ngână-un crâng de păsărele

SUFLETELE VEȘNIC NE-MPREUNĂ...

Fără cuvinte Te iubesc când lună

E-n geamul meu și-a stelelor cunună

Din cer surâde ca nebună

Și sufletele ne-mpreună...
NU SE DĂ SĂRUTU-ȚI ÎNCERCAT...

Nu se dă sărutu-Ți încercat

Parcă-ar ninge cerul înstelat

Și m-ar arde dorul azurat

Din privirea-Ți Domnul ce Ți-a dat

CEL MAI TEMUT ÎN LUME DIALOG

Cel mai temut în lume dialog

E cel ținut de viață și de moarte

Pe care-l vei citi ca pe o carte

În al tăcerii albe *

CÂTE-O STEA SE-ARATĂ-N CHIP DE ZÂNĂ...

În larg de noapte câte-o stea arar

Se-arată-n chip de zână-n a mea cale

Și-atunci mă dau de-un chin cumplit de-amar

E umbra Ta îmi zic rănit de jale

TE CHEM ÎNCET SĂ NU M-AUDĂ GÂNDUL...

Te chem încet să nu m-audă gândul

Nu simți cum cade ghinda din stejar

A vânturilor spade când arar

Lovesc in ea... Se clatină Pământul?...

CUVINTELE MĂ AU DE PĂCURAR...

Îndrăgostit de Tine cum mai rar

Ni-i dat în viața asta să se întâmple

Cuvintele mă au de păcurar

De stelele m-au nins cu-argint la tâmple

AMIROASE-N CÂNT A LUT

Prințul care Te-a iubit

Prințul care Te iubește

Amiroase-n cânt a lut

Deși cântu-i este mut...

ȚARA-N CARE EU TE CHEM...

Țara-n care eu Te chem

Este-al cântecului ghem

Dezlegat de-o vrăjitoare

El aduce cu o floare

CÂNTEC SORIN

Frunză verde de sulfină

Cât un stat de om... Sorină

Te-am știut și mi te știu

Semnul dragostei cel viu...

CÂND SEARA-ȘI PUNE SALBA CEA DE STELE

Când seara-și pune salba cea de stele

Și luna le admiră de sub deal

Ies umbree din gardul de nuiele

Al gândului venind din cer astral

CUM SĂ NU GUȘTI DIN MAREA ÎNTÂMPLARE ?...

Cum să nu guști din marea întâmplare

A dragostei păcatul cel proscris

Cuvântul când ne arde ca un soare

Din sânge să ne ardă indecis? ...

AM FOST DEPARTE-ASEARĂ...

Am fost departe-aseară în frământ

Și te-am citit fără cuvinte-n clipă

Și ochiul Tău albastru ca un sfânt

Mă înălța pe-a viselor aripă

ȚI-AI SUBSUMAT IUBIREA UNEI ARTE

Ți-ai subsumat iubirea unei arte

Din care ai extras vizionare

Esențe viziuni testamentare

Din ce singurătatea-Ți face parte

ÎN STELE-I SCRIS

Sărutul meu peste sărutul tău

E puntea vieții peste-al morții hău

În stele-i scris ca-n dragoste-i păcat

De nu dai totul pentru-un sărutat...

ÎMI DUC ÎN CERURI DORUL

Și-apei verde ca mărarul

Ies pe lună și cu Carul

Mare-mi duc în ceruri dorul

Să nu mi-l plângă izvorul

VINE PLECAREA... O AUZI?...

Vine plecarea... O auzi cum sună

Ca toaca-nainte de-asfințit

Din lacrima tăcută-ncet se-adună

Și cu suspunu-i sec m-a încolțit

NEMOARTEA CARE SUFLĂ ÎN CUVÂNT

Nemoartea care suflă în cuvânt

Te urcă pretutindeni în stele

Să poți să-mi fii de-a pururea-n frământ

Ca lacrima în cântul de cișmele...

EU NU ȚI-AM SPUS NIMIC DE MINE

Eu nu Ți-am spus nimic de mine

De iarna viselor ce-mi ține

De-a pururi numai pentru tine

Rescrisă de iubiri divine...

EȘTI MAREA MEA DE ZÂMBETE CEREȘTI

Ești marea mea de zâmbete cerești

De care-au fost și sunt doar în povești

Când îmi surâzi tu ca și cum citești

A nopții stele-albastre din ferești...

DOUĂ DESTINE-NTR-UN CUVÂNT

Două destine-ntr-un cuvânt

Și acela luminînd de sus

Di cerul clipei de frământ

Iubirii veșnice supus...

SE TARIFEAZĂ TOT CE AM PIERDUT

Se tarifează tot ce am pierdut

Se tarifează tot ce mă așteaptă

Și doar un vis măreț ce l-ai avut

Iubirii tale-i face parte dreaptă

DIN CENUȘA CUVINTELOR ARSE

Din cenușa cuvintelor arse

Ca Phoenixgândul meu zboară

Către Tine... Și visele-mi iar se

Cuibăresc în a pieptului țară

TU M-AI VRĂJIT CU-ALBASTRUL CEL DE VIS...

Tu m-ai vrăjit cu-albastrul cel de vis

Al ochilor cu al lor celest abis

De dragostea mă cheamă-n paradis

Din iandu-n care suferință mi-s...

FILOMELA CÂNTĂ-N DUZI...

Glasul sângelui auzi

Cum te chemp-ntruna

Filomela cântă-n duzi

Să se-aprindă luna...

ALBASTRUL PLIN DE REVELAȚII

Multimiliardar de stele

Îmi fac din vise constelații

Să-i dau din cerul nis de ele

Albastrul plin de revelații

CUVINTELE TALE ȘOPTITE

Cuvintele Tale șoptite

Cu zâmbet au ritmul sonor

Ca rugile veșnic privite

Da lacrima tainei cu dor

TU-MI EȘTI AL VISELOR TEZAUR

Coprina mea suflată-n aur

Tu-mi ești al viselor tezaur

Ce mă condamnă la iubire

La nesfârșita ei doinire

BUNĂSTAREA MEA DE ANI DE ZILE...

Bunăstarea mea de ani de zile

Iluzie cum alta n-a mai fost

...Mi-ai înzilit a gânduriloe mile

Ce-n sânge-mi caută-al Tău rost...

VARA CÂT O FI SÎ ȚIE...

Frunză verde iasomie

Eu iubesc ce-mi place mie

Vara cât o fi să ție

În a ochilor vecie...

DIN LUMEA VECHE PREUMANĂ

Din lumea veche preumană

Lumina stelelor emană

Raze ce văzul ne îmbie

Către a lor împărăție...

MIR DE VIS E-AL DRAGOSTEI REGAT

Tiranizat de ani în șir

De-albastrul cel catifelat

Al ochilor Ei numai mir

De vis al iubirii regat...

ÎNTÂMPINAREA LUI MESSIA

Cu rămurele de curmal și de măslin

Cu aruncări de haine de iudei

Cu “Osana! ” întâmpinat… Ce vrei?...

Și-apoi cu-al răstignirii chin…

AUTORIZAT E PLÂNSUL DE UN CHIN

Autorizat e plânsul de un chin

Zâmbește dar și cupa cu venin

Ți-a face fața verde de măslin

Salvare ce-și găsește în suspin

IESE NUCA DIN GĂOACE…

Iese nuca din găoace

Vara după ce mi-o coace

Îndelung și-I dă cojoace

Tari ce frică n-au de ace…

CONDIȚIA UNUL ÎN DOI SE-MPLINEȘTE

Condiția zero o port și în sânge

Condiția Unul în doi se-mplinește

Atuncea când steaua în ochiul Tău plânge

Și visul de-a pururi din doru-Ți trăiește…

TIMPUL DIN TIMP SE CERNE PESTE EL

Timpul din timp se cerne peste el

Și clipele-l adună iar… Rebel

Se duce și se-ntoarce neuitat

De toate și de toți precum nii dat

PRIVIREA EI CEA ABISALĂ

Privirea Ei cea abisală

De-a pururi prăbușită-n cer

Cum într-acolo cu momeală

Te cheamă e de giuvaier…

ABSENTAREA MEA DIN VISE

Absentarea mea din vise

Tot mai des mă pune-n gardă

Trec pe căile admise

Doar de-al lacrimilor hoardă?...

CÂT SĂ MAI TOLEREZ ÎNDEPĂRTAREA

Cît să mai tolerez îndepărtarea

Ce mi-a tăiat spre ochii Tăi cărarea

Ceasul din piept cum bate :“tuca-tuc”

Și frunza-ngălbenește toamna-n nuc?

IMENȘI CA BOLȚILE ADÂNCI

Imenși ca bolțile adânci

În albăstrimea lor astrală

Ochii ei ard ca niște stânci

Robiți de-o dragoste fatală…

CA DRAGOSTEA NIMIC MAI SFÂNT SUB SOARE

Ca dragostea nimic mai sfânt sub soare

Sub cerul plin de lună și de stele

Ca dragostea nimic mai trist de moarte

Și lacrimile te apasă grele

PE MAREA-NVOLBURATĂ A PATIMILOR…

Pe mare-nvolburată a patimilor visul

Mă zbuciumă pe valuri cât casa mai înalte

Și-s alb de seara mării cum e de flori caisul

Când ochii mei abisuri prins să salte

ÎNSCÂNTEIND CA ROUA-N DIMINEAȚĂ

Înscânteind ca roua-n dimineață

Mi-s ochii când la tine-n vis privesc

Cuvintele îmi rătăcesc în ceață

Abia m-au șoptind: Eu Te Iubesc…