Opera literara Ion de L.

Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv apartinanad prozei interbelice, fiind apreciat drept o mare constructie epica, o "epopee a taranului roman", Ion este romanul unui destin individual, asa cum insusi autorul precizeaza. Ca orice roman, Ion este o specie a genului epic in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, cu o intriga ampla si complicata.Personaje numeroase, de diverse tipologii , dar bine individualizate, sunt argumentate in conflicte puternice. Titlul romanului este dat de numele personajului principal, realizat prin tehnica baso-reliefului, acesta dominand intreaga lume din jurul sau. Firul principal al actiunii se tese in jurul eroului, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care din setea de a se imbogati isi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, insa saraca, si se casatoreste cu Ana, fata uratica, fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu. Tema romanului este o monografie a realitatilor satului ardelean de la sfarsitul secolului al XX-lea, ilustrand evenimente importante din viata omului, obiceiuri legate de marile moment din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele economice (stratificarea sociala),sau cultural(universul taranilor.universul intelectualitatii rurale),relatii de familie. Tema centrala,posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii. Incipitul, simetric finalului, se realizeaza pin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas,loc al actiunii romanului.Drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni,acesta separand viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Asadar, incipitul

este relevant,descrierea caselor ilustreaza conditia sociala a locuitorilor, iar crucea stramba pe care este rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi anticipeaza tragismul destinelor. De asemenea, finalul prezinta descrierea aceluiasi drum, dupa incheierea evenimentelor, drum care se pierde in soseaua mare, inscriind destinul individual al personajelor in marele destin universal. Romanul este alcatuit din doua parti opuse complementare: Glasul pamantului si Glasul iubirii, si este structurat pe 13 capitole, desfasurate pe 2 planuri principale legate intre ele.Primul plan narativ prezinta viata comunitatii rurale din satul Pripas, iar al doilea plan prezinta lumea intelectualitatii din Ardeal, lume reprezentata de familia invatatorului Herdelea si de preotul Belciug. Un prim conflict este cel social, bazat pe lupta pentru pamant dintre Ion si Vasile Baciu.Acestui conflict I se adauga cel national dintre intelectualitatea romanilor si cea a ungurilor.Al treilea conflict este unul psihologic, pe care il traieste Ion, ce trebuie sa aleaga intre dragostea adevarata si setea pentru bogatie. Actiunea romanului incepe cu Glasul pamantului, unde se fixeaza timpul si spatiul in care vor avea loc evenimentele, intr-o zi de duminica,in satul Pripas, cand toti locuitorii se aduna la hora traditionala.Ion o iubea pe Florica,fiica lui Maxim Oprea, fata cea mai frumoasa din

Pripas,dar saraca. Ana insa avea locuri

i case i vite

multe, aa c el i face curte acesteia, spre disperarea lui

Vasile Baciu, tatal fetei, care dorea sa o marite cu George a Tomii. Hotararea lui Ion de a o lua la joc pe Ana cea

bogata, desi o place pe Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, si confruntarea verbala cu Ion, pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat George Bulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului, care la randul sau il va face de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a obtine pamantul ca zestre. Intre timp, Laura Herdelea il iubea pe Aurel, insa parintii il simpatizau pe Pintea. Deoarece Aurel nu dadea niciun semn ca ar dori sa o ia pe Laura de sotie, aceasta accepta cererea in casatorie a lui Pintea, familia Herdelea primind in scurt timp o scrisoare de la Laura, prin care aceasta isi exprima fericirea ce o simte alaturi de Pintea. Ion il forteaza astfel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. La nunta cu Ana, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. In plus, el nu-i cere acte socrului pentru pamant si simtindu-se inselat, incep scenele de o cruzime rara,Ion aparand un caracter dezumanizat,femeia primind atat loviturile tatalui, cat si ale sotului ei, ajungand un fel de aratare care bate soseaua de la casa lui Vasile Baciu la cea a lui Ion. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre Ion si Vasile, in care biata Ana nu este decat o victima tragica. Curand, Ana se spanzura, iar Petru,fiul lor, nu mai supravietuieste multa vreme, lucru care nu ii trezeste regrete sau constiinta vinovatiei lui Ion, in ei vazand doar garantia proprietatii pamanturilor.

Nimic nu-l opreste din drumurile lui dupa Florica, maritata acum cu George, astfel ca deznodamantul este previzibil. Intorcandu-se acasa, George il loveste de treo ori in cap cu sapa pe Ion. A doua zi, acesta este gasit mort, iar George recunoscandu-si vina, este arestat si dus la inchisoare, intreaga avere a lui Ion revenind bisericii. Asadar,Ion, roman de inspiratie rurala, caracterizat de verosimilul intamplarilor, reprezinta asa cum afirma criticul literar Nicolae Manolescu o fresca a Ardealului, descriind povestea personajului vrajit de vocatiunea obscura, inradacinata pentru pamant, ghidat fiind de instincte si de dorinta de parvenire, Manolescu vazand in Ion victima mareata a fatalitatii biologice.