Sunteți pe pagina 1din 5

ION de Liviu Rebreanu

Capodopera a lui Liviu Rebreanu, Ion este considerat primul roman modern din literatura romana pentru ca aduce in fata cititorilorun personaj credibil insiprat din zbuciumata viata a satului ardelenesc. Este un roman social, de inspirasie rurala, realist si obiectiv, publicat in 1920. j6i6ij In romanul realist este prezentata lumea in toata complexitatea ei, creandu-se iluzia unei viati obiective. Naratorul obiectiv.omniscient, cu acces la toate mecanismele vietii sociale si la intimitatea vietii afective este elementul prin care se reda complexitatea societatii descrise. Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intr-o societate in care clasele sociale sunt clar delimitate si care este stapanita de mentalitatea intiderilor de pamant. Mesajul operei are o mare incarcatura de valori etice, ideea de baza consituind-o dezintegrarea morala a persoanei, provocata de dorinta avida de pamant si implicit de dorinta de a face parte din clasa sociala inalta, a oamenilor instariti. In incipitul romanului apare imaginea drumului spre satul Pripas, imagine prin care cititorul este introdus in spatiul in care se va desfasura actiunea operei. Romanul prezinta trei planuri narative, care alterneaza intre ele, urmarind cu atentie evolutia pesonajelor. Planul narativ principal prezinta lupta interioara a lui Ion, lupta care se da intre glasul pamantului si glasul iubirii, cele doua forte interioare care il mistuie pe flacau pe tot parcursul romanului. Ion se apropie totusi de Ana, hotarat fiind sa capete pamanturile lui Vasile Baciu si isi reprima iubirea pentru Florica. Dupa ce intra in posesia pamanturilor, Ion este invins de glasul iubirii, care il va conduce spre moarte. Intr-un al doilea plan se urmaresc evenimentele petrecute in casa invatatorului Herdelea. Laura, fiica mai mare a invatatorului, se casatoreste cu George Pintea, in ciuda pornirilor inimii ei. Invatatorul, capul familiei, lupta din freu pentru a face fata dificultatilor materiale cu care se confrunta familia sa precum si cu ingratitudinile autoritatilor unguresti. Al treilea plan urmareste intreaga comunitate a satului Pripas, in relatiile cu sistemul administrativ austroungar, care inabusa constiinta asupririi nationale. Dupa evenimente petrecute, satul isi reia cursul firesc al vietii, romanul sfarsindu-se cu descrierea hramului bisericii, la care participa toti satenii. Romanul are o constructie circulara, idee sustinuta de prezenta atat in incipitul cat si in finalul romanului a imaginii drumului spre Pripas si a podului peste Jidovita, ca simbol al trecerii. Ion este, de altfel, o monografie a satului ardelenesc la inceputul secolului XX. Conflictele romanului sunt generate de batalia pentru avere, intr-o societate in care statutul social al unei persoane este determinat numai de pamantul pe care il poseda. De aceea ion se casatoreste cu Ana, o fata bogata, desi nu o iubeste, Florica se casatoreste cu George pentru ca are pamant, iar Laura se marita cu Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu are zestre. Mentalitatea lumii satului face ca respectul sa se indrepte doar catre oamenii instariti, ceaa ce face ca relatiile dintre membrii celor doua clase sociale sa fie tensionate, ducand deseori la conflicte violente. Un astfel de conflict se declanseaza la hora satului, intre Ion si Vasile Baciu, care are la baza dorinta lui Ion de a lua pe Ana pentru pamantul sau si dorinta lui Vasile Baciu de o casatori pe aceasta cu George. Insa conflictul principal, cl in jurul careia se cladeste intreaga actiune a operei este lupta care se duce in interiorul personajului principal, intre dorinta de a fi unul dintre oamenii instariti din sat si iubirea patimasa pentru Florica. In prima faza, averea si statutul social reusesc sa reprime sentimentul iubirii, insa in final acesta se dovedeste mai puternic si il face pe tanarul taran sa-si piarda ratiunea si sa se indrepte spre drumul pieirii. Romanul realist are ca sursa de inspiratie lumea de zi cu zi, pe care autorul o recreeaza in societatea descrisa. Liviu Rebreanu a folosit, ca sursa de inspiratie, in cazul romanului Ion , lumea sat ului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea si relatiile sociale din acea perioada. In marturisirile autorului apar trei momente reale care au constituit sursa de inspiratie a romanului: ... am zarit un taran, imbracat in straie de sarbatoare ... deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul ... l-a sarutat ca pe o ibovnica ; ... un taran vaduv, dintre cei mai bogati, si-a batut unica fata intr-un hal ingrozitor ... taranul nu stiu de la cine se zicea ca ar fi aflat ca Rdovica lui i-a daruit fecioria celui mai becisnic flacau din tot satul ; am stat mult de

vorba cu un flacau din vecini, voinic, harnic, muncitor si foarte sarac. Il chema Ion Boldijar al Glanetasului ... pronunta cuvantul pamant cu atata sete,cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba de o fiinta vie si adorata. Rebreanu modifica realitatea, insa pastreaza elementele pe care se bazeaza actiunea romanului, dorinta arzatoare pentru pamant, grupele sociale bine separate, obiceiuri, traditii, ritualuri specifice lumii taranesti. Romanul este impartit in doua volume: Glasul pamantului si Glasul iubirii, ne transpune in lumea satului ardelean de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru. Avem in fata o fresca vasta, cuprinzand, pe langa viata taranimii, si pe cea a intelectualitatii satelor, cu unele reflexe din pulsatia nationala a Transilvaniei. Firul principal al actiunii se tese in jurul eroului scrierii, flacaul chipes, voinic, inteligent si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care, din setea de a se imbogati, isi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, insa saraca, asemenea lui, si se casatoreste cu Ana, fata uratica si prizarita, fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, care a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca Ion o sedusese si ca, in consecinta, gandul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate implini. Aceasta este actiunea primului volum. In continuare, romanul urmareste, pe firul principal al dezvoltarii lui, tribulatiile lui Ion, care, dupa casatoria cu Ana, dobandeste, in sfarsit, pamantul visat, are si un copil, dar noi complicatii i se precipita in cale, caci Ana, complet nefericita, se spanzura, odrasla plapanda ii moare, el insusi revenit spre Florica, maritata intre timp cu George Bulbuc, este surprins de acesta intr-o noapte in fata casei si omorat cu sapa. George merge la inchisoare, pamanturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viata satului Pripas, agitata mai intens pentru o clipa, isi reia cursul tihnit. Astfel se termina volumul al doilea si, o data cu el, romanul. Atitudinea scriitorului fata de lumea prezentata, fata de personajele carora le da viata se detaseaza cu usurinta, mai ales din comentariul lui asupra faptelor, evenimentelor sau comportamentului personajelor. Obiectivitatea discursului narativ este, de asemenea, asigurata de prezenta personajului alterego, in persoana lui Titu Herdelea. Romanul Ion ramane una dintre operele care descrie cu maiestrie societatea rurala romaneasca, mentalitatea oamenilor de la sate, traditiile si obiceiurile populare.

CARACTERIZARE ION

Personajul Ion este unul de referinta litarara romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale acestui secol. Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre jucatori, feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, parca nedumerire si un viclesug neprefacut, apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca oricand () fata vaduvei lui Maxim Oprea. Desi ii era draga Florica, Ion este constient ca Ana avea locuri si case si vite multe. Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. Iute si harnic ca ma-sa, chipes, voinic dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si bocotanii satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice f leandura, sarantoc, hot si talhar, Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la inceput Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi. Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii e drag ca ochii din cap. Toata fiinta lui este mistuita de dorul de a avea pamant mult, cat mai mult, deaoarece iubirea pamantului l -a stapanit de mic copil () de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care-l calci in picioare. Alta data, Ion exclama impatimit: cat pamant, Doamne. Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei ascutite, vicleniei procedurale si mai ales vointei imense, Ion, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar fata ii zambea cu o placere nesfarsita. Este a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori. Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion este rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-l trimita pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este semet si cu nasul in vant, sfidator, constient ca detine controlul absolute asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise, astfel in urma comportamentului sau, Ion fiind caracterizat indirect. Cand s-a insurat cu Ana , Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda. Capitolul Nunta il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai intai ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta, ca apoi, in clipa imediata urmatoare sa gandeasca in sine cu dispret si sa raman tot calic pentru o muiere. Trairile lui Ion in lupta pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violenta, la prefacatorie si incantare, astfel el fiind caracterizat indirect. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de catre George, care ii prinde pe cei doi in flagrant. Astfel personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, raspunzator de viata Anei si al copilului lor, tulburand lunistea unui camin, a unei intregi colectivitati.

RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE


Romanul Ion este prima creaie epic major a lui Liviu Rebreanu, impunndu -se nc de la apariie n peisajul literaturii romne prin rigoarea construciei, stil, care i confer statutul de creator al romanului romnesc obiectiv i realist de valoare. Ion este un roman obiectiv, realist, care a fost publicat n anul 1920, n perioada interbelic a literaturii romne, fiind o fresc social a satului transilvnean de la nceputul secolului XX. Tema romanului este problema pmntului n Transilvania sfritului secolului al XIX-lea, fiind o fresc social, o monografie a satului romnesc. Cultul ranului romn pentru pmnt este considerat de Rebreanu nsui: problema vieii romneti, a existenei poporului romnesc, o problem menit s fie venic de actualitate. nc de la nceputul romanului se prezint relaiile temporale i spaiale i, de asemenea, personajele principale, ceea ce confer veridicitate romanului realist. Aciunea romanului ncepe ntr-o zi de duminic, n care locuitorii satului Pripas se afl la hor, n curtea Todosiei, vduva lui Maxim Oprea. Conflictul central din roman este reprezentat de lupta pentru pmnt n satul tradiional, unde posesiunea averii condiioneaz dreptul indivizilor de a fi respectai n comunitate. Conflictul exterior social, de interese, ntre Ion al Glanetaului i Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, dat n sufletul personajului central, Ion,conflict precizat n structura romanului prin titlul celor dou pri: Glasul pmntului i Glasul iubirii. Cele dou chemri luntrice nu l arunc ntr-o situaie-limit, pentru c fora lor se manifest succesiv, nu simultan. Perspectiva narativ prezent n romanul Ion este obiectiv, naratorul fiind obiectiv i detaat, care nu se implic n faptele prezentate, las viaa s curg. Naratorul este omniscient, tie mai mult dect personajele sale, i omniprezent, dirijnd evoluia lor ca un regizor universal. El plsmuiete traiectoriile existenei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscut de la nceput la final. Statutul iniial al celor dou personaje ale cror destine se intersecteaz, i aaz la polii opui ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ran harnic, dar srac, ns dornic de a obine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pmnt l stpnete, ntre el i pmnt existnd o legtur organic, sugerat n secvena a doua din cap. Ii: ,,Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l....(:..)Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil.Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntr-o hotrre ptima: trebuie s aib mult pmnt, trebuie! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam. Pe de alt parte, instinctul de proiprietate este n relaie de opoziie cu cel erotic. Ion, cel care iubete pmntul mai mult dect pe o mam, iubete n acelai timp, o fat fr pmnt, pe Florica. De aici drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmndu-i ambiiile . La polul opus se afl Ana, personaj ce ilustreaz cel mai clar tipologia victimei: ndrgostit de Ion i traumatizat de un tat prea dur, lipsit de afeciunea matern i de orice form de comunicare, Ana i se ofer lui Ion cutnd la el afeciunea de care a fost lipsit. Naiv i supus autoritii masculine, ea nu poate fi dect o victim ntr -o lume condus dup legi patriarhale. Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulat, iar Ion manipulatorul. Din dorina de a-l putea fora pe Vasile Baciu s i-o dea pe Ana, dar i pmnturile, Ion urmeaz contient un plan de seducere a Anei, n urma cruia fata rmne nsrcinat. Dup ce Vasile Baciu afl cine este tatl copilului, Ana devine obiectul rzbunrii celor doi brbai. Paralel cu evoluia conflictului dintre cei doi brbai, Ana devine fascinat de moarte,

gsind-o ca unic soluie salvatoare. n momentul n care Savista i spune despre relaia dintre Ion i Florica, Ana realizeaz c toate sacrificiile ei au fost inutile i c nici mcar copilul nu l poate face pe Ion s o iubeasc, n consecin se spnzur. n schimb, Ion e consecvent n urmrirea planului su i, dup seducerea Anei, ignor suferina acesteia din cauza btilor i a umilinelor tatlui ei. n incontiena lui sincer, dup obinerea pmnturilor, el caut s refac relaiile cu Florica, femeia pe care o iubete. Din perspectiv moral, cele dou personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulai de dou dorine diferite: Ion de dorina de a obine pmn, iar Ana de dorina de a obine afeciune. Ei sunt vinovai c ncalc legile nescrise conform crora destinul nu poate fi schimbat, individul nu i poate depi condiia. n ilustrarea relaiei dintre cei doi, o scen semnificativ este scena de la nceputul romanului, cnd Ion pleac de la hor i o caut pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. Aici Ion i ofer uic, pe care Ana o refuz, amintindu -i de tatl ei. Secvena urmtoare este realizat n stil indirect liber, n care sunt prezentate gndurile lui Ion n timpul conversaiei cu Ana: ,, Nu-i fusese drag Ana i nici acuma nu-i ddea bine seama dac i-e drag. Iubise pe Florica i, de cte ori o vedea sau i amintea de ea, simea c o mai iubete.(...) Dar Florica era mai srac ca dnsul, iar Ana avea locuri, i case, i vite multe.... i asculta glasul plngtor i -l cuprindea mila, n acelai timp se gndea la Florica .n timp ce, n sufletul personajului mai exist dubii, n privina sentimentelor pentru Ana, receptorul textului nu are niciun dubiu c Ion nu o iubete pe Ana, n ai crei ochi nu se uit cnd i vorbete, dei ea e prezent, pe cnd Florica, absent fizic de la scen, este prezent n mintea lui. O alt scen semnificativ pentru relaiile dintre cei doi este cea n care, dup ce Vasile Baciu afl c Ion e tatl copilului Anei, i trimite fata acas la Glanetau. Ana ajunge la casa lui Ion fr s tie cum, dar indiferena cu care o primete Ion o blocheaz: acesta mnnc ,tindui cu atenie feliile de mncare i tergndu-i tacticos briceagul de pantaloni, fr a se uita la femeia nenorocit din faa lui. Apoi cntrete burta Anei cu o privire triumftoare, dup care i spune s i trimit tatl, pentru c situaia nu poate fi rezolvat de ea. Rceala lui Ion, indiferena i detaarea cu care el o privete pe Ana prefaeaz destinul femeii. Ana este o victim ntr -un rzboi al brbailor, o marionet care ajunge fr s tire cum de la o cas la alta, pe cnd Ion este sigur pe el, arogant i superior, iar copilul din pntecele Anei i d sigurana c va reui. n opinia mea, relaiile dintre Ana i Ion sunt cele dintre manipulator i manipulat, ns niciunul nu reuete s obin ce vrea de la cellalt. Pe de -o parte, cei doi au n comun tentativa de a-i schimba statutul : Ion dorete s-i schimbe statutul social prin obinerea averii, pe cnd Ana dorete s-i schimbe statutul psihologic, cutnd iubirea. Pentru Ana, Ion e un substitut al afeciunii de care e lipsit, iar pentru Ion, Ana e o cale de a se mbogi rapid i sigur. Pe de alt parte, cei doi eueaz tocmai din cauza sinceritii sau a incapacitii de disimulare: Ana nu poate lua nicio atitudine fa de Ion din cauza iubirii sincere pe care i -o poart, nct i se ofer fr a cere vreun angajament din partea lui, n vreme ce Ion, brutal n sinceritatea lui, e incapabil s i disimuleze repulsia fa de Ana sau iubirea pentru Florica. n concluzie, cuplul Ion-Ana , din romanul Ion de Liviu Rebreanu, se distinge prin ,maniera naturalist n care e tratat relaia celor doi, prin raporturile de manipulator i manipulat, dar i prin sinceritatea instinctual care i mpiedic pe cei doi s comunice conferindu -le celor doi statut de victime n faa unui destin implacabil, mai ales cu cei care ncearc s i schimbe soarta.