ION-LIVIU REBREANU

Roman realist de tip obiectiv, "Ion" a fost publicat in anul 1920. La inceput, romanul s a intitulat
"Zestrea", iar apoi autorul a optat pentru titlul actual. Romanul social realist de tip doric, ilustreaza viata
satului ardelenesc de dinainte de primul razboi mondial, in toata complexitatea structurii sociale: cu
tarani instariti si saraci, cu intelectualii satului, care isi deruleaza destinul in ritmul desfasurarii
evenimentelor esentiale ale existentei in spatiul marcat de traditii milenare.

Caracterul realist este evidentiat la nivelul intentionalitatii actului artistic al scriitorului de a realiza o
literatura de tip mimetic. Universul fictional creat de L. Rebreanu aduce in fata scriitorului imaginea
satului Pripas de la inceputul secolului al XX-lea. Spatiul rural este surprins prin elementele sale de
detaliu, astfel incat romanul dobandeste caracter monografic, aspect de fresca sociala. Satul
transilvanean are o ierarhie bine precizata si conturata pe structura economica. In acest sens este
elocvent incipitul: asezarea caselor in functie de bogatia lor. La hora oamenii sunt asezati intr-un cerc
orientat dupa avere; in familie femeile sunt cele care au pamant (Zenobia, sotia lui Vasile Baciu, Ana).
Scriitorul prezinta scene ale vietii cotidiene: trezirea Glanetasilor in zorii zilei; odihna de seara in pridvor
a Herdelenilor; evenimentele traditionale din viata satului: nunti (Ion cu Ana, George Bulbuc cu Florica,
Laura cu George Pintea), botezuri (al lui Petrisor), inmormantari, slujbe religioase, sarbatorile craciunului,
drame umane (sinuciderile lui Avrum, a lui Dumitru Moarcas, a Anei), scene de la carciuma, de la lucrul
campului (cositul), nasterea, relatiile familiale etc. Viata intelectualitatii rurale contituie planul secund al
actiunii romanului "Ion", intregind, impreuna cu viata taranilor, viziunea monografica asupra satului
ardelean.
Totodata, amprenta biografica asigura un plus de autenticitate scrierii. O imagine relevanta pentru modul
în care percepe scriitorul român raportul realitate ficțiune poate oferi geneza romanului ion. În
mărturisirii 1932 autorul afirmă că 3 scene importante au dus la nașterea romanului care l-a consacrat în
literatura română încă de la debut. Cunoscuta scenă a sărutării pământului din capitolul 9 al romanului
își are originea în realitate. La hotarul satului prislop viitorul romancier a asistat la un gest pe care l-a
reținut ca o bizarerie o ciudățenie tarănească: unele țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare a
îngenuncheat și a sărutat pământul. La scurt timp un nou eveniment îi captează interesul rodovica fata
unuia dintre cei mai bogați țăranii din comunitate a fost bătută crunt de tatăl ei fiindcă rămăsese
însărcinată cu cel mai becisnic flăcău din tot satul. Rușinea amară a tatălui e forțat să dea zestre bună
unui prăpădit de flăcău pleava satului și suferința fetei devenită în imaginația romantică a tânărului
rebreanu o victimă a iubirii s-au transformat într-o nuvelă rămasă nepublicată, rușinea. Al 3-lea
eveniment care conturează scheletul viitorului roman este o discuție cu un e tânăr țăran ion pop al
glanetașului voinic harnic muncitor și foarte sărac care își mărturisea cu patos cauza necazurilor sale și o
dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă. Din cele 3 scene realitatea s-a transformat în ficțiune
printr-o distorsionată legătură între momente și a constituit un prim schelet de roman cu titlul zestrea
abandonat pentru că îi lipsea axa coezivă a unui personaj reprezentativ.
Tema romanului este prezentarea problematicii pământului particularizată în confruntarea devastatoare
între 2 pasiuni puternice și la fel de îndreptățite văzute ca 2 jumătăți ale aceluiași întreg iubirea pentru
pământ și iubirea pentru o singură femeie.
O scena semnificativa pentru tema fundamentala a romanului este intalnirea sub nuc a Anei si a lui Ion.
Dupa dansul de la hora, Ion o cheama pe Ana lui vasile baciu intr un loc ascuns unde pare se ca s au mai
intalnit, semnificativa fiind replica flacaului "stii tu unde". Sfioasa si tematoare ca nu cumva sa o vada cei
de la hora, "il urma cu pasi grabiti" in livada. Atrasa sub nuc, Ion o imbie sa bea tuica, fata la inceput
refuzand din pricina ca ii aminteste de tatal ei care zilnic e atras de patima bauturii. Parca din dragoste
pentru flacau se lasa ispitita si bea si ea. Fata isi incepe confesiunea asupra desertaciunii vietii pe care o
traieste din pricina tatalui sau care o "tine mortis" ca fiica ei sa se casatoreasca cu George Bulbuc, un
tanar care nu ii este drag. Ascultand plangerile fetei, Ion se gandeste in acelasi timp la Florica, o fata din
sat pe care o iubeste de un timp indelungat, dar care nu are pamant.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL SI RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE

alta introducere

Ion este personajul principal, un personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului. Nimeni nu sta
in calea acestui personaj a carui existenta e guvernata de verbele "a ravni" si "a poseda". Personajul lui
Rebreanu este tipic pentru categoria taranilor care apartin unei familii sarace de la inceputul secolului al
20 lea. Tanarul este surprins in confruntarea dintre doua pasiuni puternice: iubirea pentru pamant si
iubirea pentru o singura femeie.

SI

Relatia dintre Ion si Ana este tipica pentru statutul diferit al barbatului si al femeii in mediul rural
traditional. In plus, cele doua personaje apar intr o poveste dramatica a conflictului dintredragoste si
nevoia de succes.
DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL, Ion, fiul lui Alexandru Glanetasu, e un taran tanar, harnic, insa e sarac si
in lumea sa aceste callitati nu valoreaza decat daca sunt dublate de avere. Ion traieste intr-un univers ale
carui reguli si ierarhii sunt ancestrale/stramosesti si in care factorul decisiv este cel material. Taranul
tanar e constient de acest lucru si sufera o cumplita umilire cand Vasile Baciu, om instarit, viitorul sau
socru, il numeste "fleandura". Incadrarea disperata a lui Ion nu mai poate fi privita, in aceste conditii,
doar ca expresie a lacomiei, ci mai ales ca expresie a dorintei de a scapa de eticheta injositoare de
"sarantoc" si de umilinta de a repeta soarta tatalui sau.

LA CELALALT POL SE AFLA ANA, CARE reprezinta imaginea unei fete bogate de la tara, fiind fata lui Vasile
Baciu. Ana ilustreaza cel mai clar tipologia victimei: indragostita de Ion si traumatizata de un tata prea
dur, lipsita de afectiunea materna si de orice forma de comunicare. Aceasta refuza casatoria cu unbaiat
bogat si alege cu sufletul si i se ofera lui Ion la care cauta afectiunea de care a fost lipsita. Naiva si supusa
autoritatilor masculine, ea nu poate fi decat victima intr-o lume condusa dupa legi patriarhale.

DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC, ION este manipulatorul.

Venind de la carciuma la hora, Vasile Baciu incepe o confruntare verbala cu Ion, pe care il numeste "hot"
si "talhar", pentru ca "sarantocul"umbla sa ii ia fata. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora, in fata satului,
va starni dorinta de razbunare a flacaului, care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului,
lasand o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta.

DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC, ION este manipulatorul, ramanand consecvent in urmarirea
planului sau. Obsedat de proprietate, Ion o seduce pe Ana si apoi ii ignora suferinta pentru a il forta pe
Baciu sa accepte casatoria si cedarea pamanturilor. Planul lui e cu atat mai monstruos cu cat Ion e
incapabil de afectiune pentru Ana, pe care nu o percepe decat ca pe o anexa suparatoare a pamanturilor.
Obsesiv in setea lui de pamant, el nu poate simula afectiunea pentru Ana.

IN SCHIMB, ANA este manipulata. Dupa de vasile baciu afla cine e tatal copilului, Ana devine supapa prin
care atat tatal, cat si Ion isi elibereaza tensiunea. Incapabila de a actiona in vreun fel, femeia e un
mesager inutil intre cei doi barbati, in razboiul orgoliilor lor. Ea e absurda in speranta ca Ion o poate iubi
si in consecventa acestui gand. Treptat, ANA devine din ce in ce mai fascinata de moarte, pentru ca in
final sa se spanzure, cand Savista ii spune despre legatura dintre Ion si Florica. Abia in acest moment
realizeaza Ana ca toate sacrificiile ei au fost inutile si ca nici macar copilul nu il poate face pe Ion sa o
iubeasca.

IN PRIVINTA STATUTULUI MORAL AL PERSONAJELOR, nu se poate vorbi de imoralitate din moment ce

destinele lor sunt imanente: atat Ion, cat si Ana sunt manipulati de satisfacerea nevoii de avere, in primul
caz, de afectiune, in al doilea.

Ion se face vinovat de seducerea ANEI, insa e partial absolvit de vina din moment ce Titu e cel care, fara
sa vrea, da glas ideii care il framanta de multa vreme pe Ion, fara insa ca acesta sa indrazneasca sa o
puna in practica. Ana se face vinovata de savarsirea actului erotic inainte de nunta, dar Ion e ce care o
manipuleaza in acest sens, considerand insa ca Titu e cel care il sfatuieste. Asadar, moralitatea
personajelor trebuie legata de capacitatea lor de decizie, care, in acest caz, este diminuata, pentru ca
fiecare actioneaza condus de cauze exterioare.