Relatia dintre 2 personaje :Ion-Ana

1.Analiza a 2 elemente de structura ,conflict,mijloace de caracterizare

 .Autor si opera

Romanul „Ion”, scris de Liviu Rebreanu, a apărut în perioada interbelică și reprezintă o adevărată capodoperă a
literaturii române, acesta înfățișând într-o manieră realistă universul satului ardelenesc din primele decenii ale
secolului al XX-lea. Întrucât este un roman realist și obiectiv, în romanul lui Rebreanu se reflectă foarte bine viziunea
autorului asupra satului românesc, iar acest lucru este redat atât prin autenticitatea universului creat, cât și prin
complexitatea personajelor.

Romanul Ion e rezulatul unei lungi gestatii,material epica fiind schitata in ZESTREA si RUSINEA,acestea devenind un
adevarat exercitiu pregatitor .Geneza operei o constituie o serie de omente cu character biographic :o dicutie cu un
taran care se numea chiar Ion Pop al Glanetasului si care vorbea c patima despre pamant ;scena sarutarii pamantului
de catre un taran imbracat in haine de sarbatoare si povestea Rodovicai ,o tanara bogata ramasa insarcinata cu un
taran sarac

 .Titlu

Titlul operei constituit morfologic dintr-un substantiv propriu, indica denotativ un nume inspirat din sfintii ortodocsi.
Conotativ, titlul ilustreaza numele persoanjului principal, tipul taranului saraca pentru care pamantul inseamna
demnitate, dar incapabil de a dobandi aceststatul moral indiferent ce ar face.

 .Tema

Ion” de Liviu Rebreanu este un roman complex, de aceea putem identifica o multitudine de teme: condiția țăranului,
satul tradițional ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, iubirea și tema înavuțirii. Tot de aici putem deduce și
viziunea realistă a scriitorului, precum și dorința acestuia de a reda cât mai veridic realitatea rurală.

Tema principală este lumea satului, autorul prezentând universul rural în toată complexitatea lui, insistând asupra
modului în care societatea poate influența viața țăranului ardelean. Așadar, autorul scoate foarte bine în evidență
faptul că lumea satului funcționează după legi nescrise, iar soarta personajelor este puternic influențată de barierele
pe care le ridică societatea. Pământul este văzut ca un element care face diferența între cei bogați și cei săraci, iar
orice încercare de depășire a condiției sociale va fi aspru pedepsită, după cum putem observa urmărind destinul tragic
pe care îl are personajul principal.

 Detaliile toponimice –

Detaliile toponimice multe dintre ele identificabile pe hartă - ( Someș, Bistrița, Bârgău, Cârlibaba), susțin impresia de
veridicitate. De asemenea, secvențele descriptive au funcție simbolică, prefigurând evenimentele tragice ce vor avea
loc în sat. Crucea strâmbă "care își tremura jalnic trupul de tinichea ruginită", veghează atât la început, cât și la sfârșit,
o lume nedrept alcătuită.

2.Prezentarea statutului social,psihologic si moral

                Personajul principal Ion este exponent al ţăranului român şi al iubirii sale pentru pământul “ care ne-a
modelat trupul şi sufletul ”( Liviu Rebreanu- Laudă ţăranului român).El este un personaj rotund, cu însuşiri
contradictorii, oscilând  şi evoluând între cele două mari pasiuni ale sale.Social, Ion este  ilustrativ pentru clasa
ţăranului sărac însetat de pământ : “ Toţi flăcăii din sat sunt varietăţi de Ion”(George Călinescu).   Tipic prin legătura
cu pământul, Ion este, în schimb, atipic prin mijloacele folosite pentru a-l obţine. Realizat prin tehnica basoreliefului,
personjul îşi dezvăluie trăsăturile tridimensional, surprins în diferite unghiuri şi în diferite lumini, convingând prin
impresia de zugrăvire completă, veridică.Psihologia lui Ion se organizează în jurul unei trăsături dominante- instinctul
posesiunii. Procesele sale interioare sunt ușor de urmărit și se oglindesc în acte concrete. Inteligent, harnic, brutal,
impulsiv, cinic, considerat de unii critici erou stendhalian, cu voinţă puternică ( Eugen Lovinescu), de alţii o brută,
“căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” ( George Călinescu),  personajul poate avea, în final, statutul
moral formulat de criticul Nicolae Manolescu: “Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa
zicând bruta ingenuă”, care acţionează sub impulsul necesităţii ca acoperire morală.De asemenea, având în vedere
voinţa de a-şi subordona destinul propriilor ambiţii, supraaprecierea în  lupta cu forţe mai mari decât ale sale, Ion
este, în acelaşi timp, un personaj tragic ,  justificând prin finalul său definiţia romanului realist ca “istorie a unui eşec”.
Pe de altă parte, Ana reprezintă, din punctul de vedere al statutului social, imaginea unei fete bogate de la
țară, fiind fiica lui Vasile Baciu, un om influent în societate. Ulterior, ea refuză căsătoria cu un tânăr bogat și alege cu
sufletul, devenind soția protagonistului. Acest lucru îi schimbă radical destinul. În plan psihologic, Ana se remarcă
printr-un mod de abordare extrem de naiv, specific unei fete fără experiență de viață, crezând în vorbele de dragoste
ale lui Ion, însă lipsa sa ulterioară de afecțiune, în contrast cu sacrificiile făcute de ea pentru această căsătorie o
conduc la decădere. Din punct de vedere moral, Ana este caracterizată de bunătate și de un calm dus la extrem. Ea nu
se arată a fi o fire conflictuală, ci încearcă să evite orice altercație posibilă. Atitudinea și gesturile sale, cauzate de o
copilărie nefericită „a crescut singură, lipsită de dragoste părintească mângâietoare…sufletul ei trist caută o dragoste
sfioasă și adâncă”, sugerează o lipsă flagrantă de personalitate.

3.Evidentierea evolutiie dintre cele 2 personaje prin 2 secvente

O prima secventa semnificativa este cea din incipitul romanului – secventa horei. Aceasta este o secventa
anticipativa pentru principalele conflicte, dar totodatareprezinta o pagina monografica care ne prezintatraditiile si
relatiile dintre oamenii locului. Hora se tinea intr-o zi de duminica in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, iar oamenii erau
impartiti in tabere, sărăntocii fiind marginalizati. Ion, din dorinta de a avea pamant, o ia la dans pe Ana desi nu o
placea, facandu-i curte si sperand ca o va lua in cele din urma de nevasta. Inca din aceasta secventa este evident
faptul ca Ana este o unealta pentru Ion, dar surprinsa de atentia lui, se indragosteste. In urma acestei secvente, Ion
este caracterizat direct de catre Vasile Baciu, care ilnumeste ,,sărăntoc’’.

Cea de a doua secventa este cea a nuntii care are loc in acelasi timp cu cea din lumea intelectualilor – a Laurei
cu Pintea. Desi sunt diferite din punct de vedere social si cultural, ambele pastreazatraditiile si obiceiurile locului. Ion
o ignora pe Ana pe tot parcursul nuntii, luand-o la dans pe adevarata sa iubire, Florica. Ana incepe sa realizeze ce se
intampla de fapt, dar Ion isimotiveaza gestul prin faptul ca sotia sa este insarcinata. Aceasta secventaanticipeaza
destinul tragic al Anei, insa si numele sau accentueaza faptul ca este un personaj predestinat suferintei. Inca o data,
Ion este caracterizat prin comportament ca fiind materialist si mincinos - nu se bucura de eveniment, fiind preocupat
de cati bani s-au strans la nunta