Ion

-eseu-
Context
Opera literara “Ion”, scrisa de Liviu Rebreanu, a fost publicata in anul 1920, fiind o opera
reprezentativa pentru viziunea artistica a autorului asupra vietii ardelenesti de la inceputul
secolului al xx-lea, tematica sociala fiind tratata din perspectiva realismului.
Specie
Specia operei este roman, fiind scrisa in proza, de mari dimensiuni cu actiune dezvoltata la
care participa numeroase personaje, conflictele fiind bine evidentiate.
Curent literar
Apartine curentului literar realism prin tematica sociala, perspectiva narativa obiectiva,
tehnica detaliului semnificativ, prezenta toponimelor, timpul si spatiul sunt precizate sau usor de
dedus, evenimentele si conflictele sunt credibile, personajele fiind tipologice si exponentiale,
surprinse in mediul lor de viata de zi cu zi ce le influenteaza comportamentul.
Tipologie
Ca tipologie este un roman obiectiv, realist, o trasatura a realismului fiind perspectiva
narativa obiectiva cu intamplari relatate la persoana a lll-a, de catre un narator detasat, omniscient
si omniprezent.
Tema
Tema vizeaza problemele sociale, respectiv problematica pamantului in contextual satului
ardelenesc, tema principala fiind completata de temele secundare, iubirea si familia, care justifica
si titlurile celor doua parti “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”.
Titlul
Titlul este format dintr-un substantiv propriu, “Ion”, ce avertizeaza asupra personajului
principal, un flacau sarac ce incearca sa-si schimbe statutul social prin casatorie. Numele devine
astfel emblematic pentru categoria sociala pe care o reprezinta personajul, George Calinescu
spunand ca “toti flacaii din sat sunt o varietate de Ion”.
Incipitul
Incipitul este de tip “captarea atentiei”, realizat prin trei pasaje descriptive cu functie de
avertizare a cititorului asupra desfasurarii ulterioare a evenimentelor si a evolutiei personajului.
Astfel epitetele de caracterizare ale drumului, “veseli” si “neted”, avertizeaza asupra
atitudinii personajului principal. Cu gandul neted se va imbogati, iar vesel ca isi va schimba statutul
social, Ion da buzna in ograda lui Vasile Baciu, asa cum drumul da buzna in satul Pripas.
Cel de-al doilea pasaj descriptiv, al crucii de la marginea drumului, avertizeaza asupra
destinului tragic al lui Ion, iar descrierea caselor atrage atentia asupra impartirii comunitatii in
saraci si bogati.
Finalul
Finalul este de tip “inchis”, conflictele fiind solutionate. Incepand si terminandu-se cu
imaginea drumului, opera creeaza impresia unui “corp sferoid”, intre incipit si final , stabilindu-se o
relatie de simetrie.
Actiunea
Actiunea, prezentata de-a lungul a 13 capitole, este dezvoltata pe doua planuri, prin tehnica
planurilor paralele: unul al taranimii si celalalt al intelectualitatii, realizata prin procedeul
alternantei la nivelul intregii opere si prin inlantuire la nivelul fiecarui plan.
Rezumat
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale.
Fruntasii satului, primarul si taranii bogati, discuta separat de taranii mijlocasi, asezati pe prispa.
Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin sa priveasca, fara a se
amesteca in joc.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea saraca,
marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu de la carciuma la hora si confruntarea
verbala cu lon pentru ca "sarāntocul" vrea sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc,
costituie intriga romanului. lon se va razbuna ulterior, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l
determina pe tatal acesteia sa accepte nunta.
Desfasurarea actiunii prezinta dezumanizarea protagonistului in goana lui dupa avere.
Pentru ca doreste sa obtina repede mult pamant, lon o seduce pe Ana si il forteaza pe Vasile Baciu
sa accepte casatoria. La nunta, lon nu cere acte pentru pamantul ce urmeaza sa-i revina ca zestre,
apoi se simte inselat si incepe s-o bata pe Ana. Femeia este alungata, pe rand, din casa sotului si
din cea a tatalui. Preotul Belciug mediaza confictul dintre cei doi tarani. Sinuciderea Anei nu-i
trezeste lui lon regrete sau constiinta vinovatiei. Iar apoi in Petrisor, fiul lor, nu vede decat garantia
proprictati asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l opreste sa o caute pe Florica, maritata
între timp cu George.
Astfel ca deznodamantul este previzibil, iar George, care-l loveste cu sapa pe lon, nu este
decat un instrument al destinulut. George este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui lon
revine bisericii.