Ion

De Liviu Rebreanu
Aparitia operelor lui Liviu Rebreanu in literature moderna a perioadei interbelice il situeaza pe
autor intre traditie si inovatie, scrierile sale desacralizand drumuri noi, modern, ale scrisului
romanesc.Prin elemente novatoare precum conflictele de natura psihologica, rigurozitatea
aproape stiintifica in perceperea relitatii, suflul tragic al evenimentelor, precum si arhitectonica
circulara sau tehnica romaneasca de scriere sferoida va scoate proza romaneasca din
indelungata criza in care se afla la inceput de secol XX, determinand-o sa se sincronizeze, dupa
cerintele criticului Eugen Lovinescu.
Din punct de vedere topologic, Ion este un roman interbelic ( publicat in 1920 ), realist, obiectiv
si traditional.Caracterul de roman o dovedeste intinderea foarte ampla si numarul foarte mare
de personaje si conflicte.Deoarece timpul si spatiul sunt reale opera devine realista : actiunea se
desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, cand Transilvania se afla sub dominatie austro-
ungara.Caracterul obiectiv este conferit de prezenta naratiunii la persoana a III-a, dar si
prezenta unui narator omniscient.Obiceiurile si traditiile specifice zonei Ardealului, dar si
romanilor din toate timpurile fiind redate in mod traditional prin : hora, munca de la camp,
ideea de zester si biserica.
Varietatea de conficte reprezinta o trasatura fundamentala a specie romanului.Conflictul
central al acestui roman realist este determinat de lupta pentru pamant in satul
traditional.Drama lui Ion, taran sarac, este de a nu putea semnifica nimic in societate din cauza
lipsei averii.Principalul conflict exterior, social, se manifesta intre Ion si Vasile Baciu, adversarii
care isi disputa pretentiile in legatura cu posesia pamantului.Adevarata dimensiune a dramei
personajului principal o da confictul interior, precizat in structura romanului prin titlul celor
doua parti “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”.
Compozitia cartii este bipolara.Partea I este denumita “Glasul pamantului ( 6 capitole “ si partea
a II-a “Glasul iubirii ( 7 capitole )”.Titlurile celor doua parti ale romanului au o justificare
interioara, deoarece aproape toate personajele asculta de o voce Venita din adancul finite lor :
Ana se supune glasului iubirii, George este pus in miscare de vocea invidie si Vasile Baciu de
glasul instinctului de supravietuire.
Constructia romanului este una sferica, aceasta sfericitate, ciclicitate, sugerand caracterul etern
repetitive al actiunilor si pasiunilor general-umane.Romanul are in capitolul I cinci imagini
successive : drumul spre satul Pripas, crucea, infatisandu-l pe Hristos rastignit, hora, infruntarea
verbala dintre preot si Vasile Baciu, bataia dintre Ion si Gheorghe.Naratiunea se incheie, in
capitolul XIII, cu reluarea acelorasi secvente asezate in ordine inversa.
Simetrii perfect sistematizate sunt vizibile intre tipurile capitolelor si continutul lor.In capitolul
intitulat “Noaptea” majoritatea secventelor narrative se petrec dupa lasarea intunericului :
George Pintea soseste spre seara in casa familiei Herdelea si faptul ca balul intelectualilor se
desfasoara tot noaptea.
Cele doua parti ale romanului sunt dominate de doua personalitatii proiectate pe panza satului
Pripas, creat in intreaga lui stratificare sociala, personalitatea lui Ion, care apartine planului
taranesc si cea a lui Titu, care apartine intelectualitatii rurale, cu centru de iradiere in jurul
familiei Herdelea.Cele doua planuri, egale cu pondere epecia, se desfasoara in parallel, dezvolta
o problematica anume si se intersecteaza, trimitandu-si ecouri una alteia.Destinele celor doua
personaje, Ion si Titu sunt contrastante.In prima parte a romanului pasiunea lui Ion pentru
pamant cunoaste o gradatie ascendenta, pe cand Titu Herdelea paseste timid , fara sa aiba
parte de vreun succes.In viata amandurora intervenind un moment de criza.Amandoi iau dezicii
cruciale, iar destinele lor se intersecteaza, marcand o schimbare esentiala.
Relatiile temporale si spatiale au rolul de a orienta cititorul universal fictional,dar mai ales de a
crea impresia de verdicitate, acea iluzie a realului sub presiunea careia sta tot romanul
realist.Timpul fiind destul de vag conturat ( pe durata catorva ani, la inceputul secolului al XX-
lea ).
Se stie ca actiunea debuteaza in plina vara, intr-o duminica la hora.
Actiunea se desfasoara, in general, in cronologia specifica timpului real, dar intervin in text
anumite analepses, atunci cand sunt introduce in scena personajele.
Din punct de vedere spatial, universal fictiunii se plaseaza in imediata vecinatatea a lumii reale
din zona Bistritei.Actiunea, cantonata in pripas in cea mai mare parte, se deschide prin zone
invecinate sau mai indepartate ( fie in realitate, fie in lumea fictiunii ) : Armadia, Jidovita,
Lechinta, Cluj si Sibiu.
Incipitul este reprezentat de intaiul segment al drumului, soseaua nationala, ce apartine
timpului obiectiv, realitatii concrete descris pe masura ce un calator, urmand soseaua, ar intra
brusc “intr-o scrantitura de coline”.
Finalul este reprezentat de intoarcerea pe acelasi drum, in sens invers, a familiei Herdelea.
Tema operei este una sociala, fiind constituita de lupta taranului pentru cat mai multe loturi
intr-o societate impartita in saraci si bogati si stapanita de mentalitatea sacului cu bani sau a
intinderilor de pamant.
Hora este un fenomen social, care aduna o intreaga umanitate specifica mediului rural,
grupandu-I pe sateni in fuctie de ierarhiile sociale.Stratificarea sociala este rezultatul unei legi
economice obiective, care functioneaza implacabil in lumea rurala.
Mesajul transmis are o puternica incarcatura etica, dominanta fiind ideea ca setea mistuitoare
de pamant duce inevitabil la dezintegrarea morala a individului.
In cee ace priveste statutul social al lui Ion, naratorul face prezicarea ca baiatul nu provenea
dintr-o familie de oameni prea saraci.Dar Glanetasul fusese un om foaye sarac si destul de
lenes, ii placuse bautura si de cate ori nu avuseze bani sa plateasca datoriile,vanduse fara nicio
ezitare din pamant.
Din punct de vedere psihologic, violenta reprezinta o constanta a existentei umane a
protagonistului.Bataiile, expresiile verbale violente, imprecatia si injuria caracterizeaza
dezechilibrul finite umane.Violenta este semnul unei crize individuale si al unui determinisim
social opresiv.
La ceva timp dupa nunta lui Ion cu Ana, Georghe a lui Toma Balbuc se casatoreste cu Florica,
cea pe care Ion o iubise si de care se despartise pentru ca dorea pamanturile Anei.La nunta la
care sunt invitati si Ion cu Ana, aceasta din urma se convinge ca presupunerile ei de pana atunci
in legatura cu sentimentele pe care Ion le are sunt false.
Inteligenta personajului se vede a fi pusa in slujba raului pentru a obtine toate pamanturile asa
cum isi dorea.Simtindu-se atasat de pamanturile pe care le muncea din rasputeri, baiatul se
gandea mereu cat de multe alte locuri i-ar putea reveni de pe urma casatoriei cu Ana astfel in
curand o lasa pe Ana gravida.
La interventia preotului si din cauza inversunarii tanarului, tatal fetei se simte nevoit sa isi
schimbe atitudinea si sa le promita tinerilor tot pamantul in schimbul ingrijirii lui la batranete.
Foarte bun psiholog, L. Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele personajelor sim ai ales
pshihologia personajului principal.In mintea acestuia se amesteca imaginea moartei, cu aceea a
copilului si cu imaginea iubitei.Cu deosebita arta romancierul surprinde spaima de a nu prierde
pamantul care se strecoara treptat in sufletul lui Ion.
In concluzie, „Ion” ramane capodopera unui romancier atent la modul in care viata este
transfigurata in universul fictional, dar si la influenta pe care fictiunea o exercita asupra
realitatii.