Ion

de Liviu Rebreanu
-analiza literara-

Romanul Ion este primul roman scris de Liviu Rebreanu, publicat in anul
1920. Desi dezvolta un subiect agreat de traditionalisti, taranul roman, cei
care il saluta ca pe o capodopera sunt modernistii.Eugen Lovinescu scrie
un articol in care demonstreaza ca romanul Ion se afla la limita dintre
traditionalism si modernism.
Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare
intindere, desfasurata pe mai multep lanuri, cu personaje numeroase si cu o
intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe
mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar
mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica, personaje
principale, secundare, episodice etc.
Naratorul este obiectiv, omniprezent, omniscient si ubicuu cu focalizare
zero.Naratiunea este la persoana a III-a, folosindu-se viziunea dindarat,
iar respectarea criteriului cronologic confera veridicitate si verosimilitate
textului.
Titlul romanului Ion este reprezentat de numele personalui principal, Ion
al Glanetasului, o figura simbolica mai mare decat natura. (Eugen
Lovinescu).
Tema romanului o constituie polemica pamantului in conditiile satului
ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, aceasta fiind dublata de tema
iubirii, Eros si Thanatos.
Romanul isi deschide firul narativ prin descrierea drumului care duce in
satul Pripas, in final, dupa consumarea evenimentelor, cititorul va parcurge
acelasi drum, dar in sens invers.Aceste elemente confera semetrie. Semtria
incipitului cu finalul reflecta artistic conceptia autorului despre roman
inteles ca un corp geometric perfect.Drumul are o semnificatie simbolica a
destinului unor oameni.
Descrierea caselor ilustreaza conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza
rolul unor personaje.Crucea stramba de la marginea satului cu un Hristos
de tinichea ruginita anticipeaza tragismul destinelor.
Modurile de expunere sunt descrierea, naratiunea obiectiva si dialogul.
Structura este sferica, rotunda, inspirit din Ana Karenina, roman pe care
il citea la acel moment.Romanul este alcatuit din 13 capitole si doua
parti:Glasul pamantului si Glasul iubirii si care reprezinta cele doua
constante ale constiintei personajului principal.
 Cele cinci imagini dispuse astfel: drumul alb prezentat in incipit si final,
crucea cu Hristos rastignit, hora, infruntarea dintre Vasile Baciu si Belciug,
bataia dintre Ion si George; la sfarsitul romanului apar in orgine inverse:
prabusirea lui Ion sub loviturile de sapa, infruntarea Baciu-Belciug, hora,
crucea, drumul. Hora si functiie ei ordonatoare:la inceput are rol de
prezentare a stratificarii sociale din sat si la final demonstreaza
atotputernicia timpului, continuitatea si ciclicitatea vietii.
Romanul prezinta doua planuri narrative: realitatea satului transilvanean
romanesc de secol XX si problema pamantului, iar al doilea plan este
reprezentat de viata romanilor din Transilvania sub ocupatia austro-
ungara.Trecerea de la un plan la altul se realizeaza prin alternanta, iar
succesiunea secventelor narrative se face prin inlantuire.
Elementele etnografice sunt: nunta tine trei zile ca in basme, are staroste
care vorbeste in versuri dupa traditie; jucatul pe bani al miresei, venirea cu
zestrea, colindul, taierea porcului, postul, descantatul copilului bolnav si
ritualul funebru.
Romanul Ion prezinta si elemente ale curentului naturalist: traditia taierii
porcului, bataile, limbajul violent si Savista.
Este folosita si tehnica contrapunctului prin prezentarea aceleiasi teme in
planuri diferite.
Expozitiunea cuprinde prezentarea personajelor principale, timpul si spatial
care ofera veridicitate romanului. Descrierea jocului traditional
Samesana este o pagina etnografica memorabila prin descrierea pasilor,
a portului si a specificului traditional. Cercul horei, centru al satului in sine,
este o descatusare dioniaca de energii.
Este descrisa separarea sociala dintrei cei bogati si cei saraci, dintre
intelectualitatea satului si taranime. Sunt de amenea descries si diferentele
economice care ii separa pe locuitorii din Pripas.
Intriga este declansata de momentul in care Ion o invita la dans pe Ana, cea
bogata, desi este indragostit de Florica, cea saraca. Rusinea pe care o simte
Ion cand este numit hot si talhar in fata tuturor de catre Vasile Baciu
reprezinta inceputul dorinte de razbunare a lui Ion. Dupa petrecere Ion si
George se bat, si George pierde, scena fiind reluata in mod simbolit la
finalul romanului cand George il omoara pe Ion.
Vasile Baciu nu vrea sa ii dea mana Anei, asa ca Ion o lasa insarcinata pe
Ana, pentru a-I forta mana tatalui ei. La nunta Ion nu cere actele pentru
pamant, moment in care incep drumurile Anei intre Ion si Vasile si bataile
suportate de aceasta. Sinuciderea Anei si moarta lui Petrisor, copilul Anei
cu Ion, inseamna pentru acesta doar pierderea averii si nu ii nasc nicio
 mustrare de constiinta. Nimic nu-l opreste pe Ion sa ii faca vizite Floricai,
acum casatorita cu George.
Conflictele sunt:conflictul central al romanului este reprezentat de lupta
pentru pamant, conflictul exterior, social este intre Ion, cel sarac, si Vasile
Baciu, cel bogat, conflictul interios este intre cele doua glasuri, conflictul
national este reprezentat de conditia satului romanesc sub stapanire autro-
ungara, iar conflictul tragic, fiind de mare avengura in aceste roman este
lupta omului cau un element atotputernic pamantul.
Personajul principal al romanului este Ion al Glanestasului, personaj
eponim, complec, dominat de cele doua glasuri fiind un personaj realist.
Ion reprezinta simbolul iubirii mitologice pentru pamant, Eugen Lovinescu
caracterizandu-l pe Ion ca pe o figura simbolica mai mare decat natura.
Ion este napasator in fata suferintei Anei, ca trasaturi principale in raport
cu ea fiind reprezentat de brutalitate, viclenie procedurala,
minciuna.Protagonistul are o existenta tragica prin incalcarea ordinei
rituale a vietii.
Romanul este inspirit din realitate si are patru momente definitorii in timp
fara legatura intre ele, in mod evident transfigurate artistic.Fiind plecat la
vanatoare zareste un taran imbratisand si iubind pamantul ca pe o iubita;
marturisile surorii sale Livia despre o fata instarita pe nume Radovica
ramasa insarcinata cu un baiat din sat; discutia romancierului cu un tanar
taran vrednic, numic Ion Boldijar al Glanetasului care era deznadajduit ca
nu are pamant si ultimul moment, o intamplare reala din familia Rebreanu:
logodna surorii sale Livia cu un tanar preot la cerinta expres a familiei.
Logodna este rupta de sora lui in cateva saptamani.
In concluzie romanul Ion scris de Liviu Rebreanu este un roman obiectiv,
la limita dintre traditionalism si modernism, avand toate caracteristicile de
mai sus.