Andrei Andreea

a X-a B

Eseu perspectiva despre tema și viziunea despre lume în „Ion” de

Liviu Rebreanu
Romanul „Ion” apare în anul 1920 și constituie primul roman în adevăratul sens al
cuvântului din literatura nostră. Face parte dintr-o proiectată trilogie pe tema pământului și
condiției țăranului: primul roman „Ion”, al doilea „Răscoala”, iar al treilea a rămas în stadiul de
proiect.

„Ion” este un roman interbelic, realist și obiectiv, înscriindu-se și în estetica de tip

naturalist. Romanul oferă o reprezentare veridică a vieții țăranilor din Ardeal, la sfârșitul
secolului al XIX-lea, dar nu surprinde o clasă socială și oferă o frescă a societății transilvănene
din perioada indicată.

Prin personajul eponim, Rebreanu introduce in literatura românească pentru prima dată
complexitatea psihologică a țăranului român. Există o multitudine de evenimente care au
constituit materiale pentru scrierea romanului. De exemplu, un evenimet aflat de scriitor despre
un țăran bogat care și-a bătut unica fiică pentru că se întâmplă ca aceasta să rămână însărcinată
cu cel mai sărac și leneș flăcau din sat.

Opera literară „Ion” este un roman prin amploarea acțiunii. Desfășurată pe mai multe
planuri narative, cu un conflict complex, personaje numeroase și prin realizarea unei imagini
complexe asupra vieții.

Fiind un scriitor realist, viziunea despre lume și creație, dar și tematica aleasă au la bază
repere ale realismului, curent literar care definește opera lui Rebreanu și care îi influențează
acestuia crezurile artistice: „Pentru mine arta […] înseamnă creație de oameni și de viață”. Prin
urmare, viziunea romancierului, dar și tematica romanului pornesc de la principala coordonată a
realismului, și anume, crearea unei opere autentice cu rol de mimesis. Rebreanu folosește în
acest sens tehnici inovatoare specifice modernismului.

O prima trăsătură a realismului este perspeciva obiectivă. Întâmplările din roman sunt
relatate la persoana a III-a, de către narator detașat, omniscient și omniprezent. Specifică
romanului de tip obiectiv este și relația narator-personaj: naratorul omiscient știe mai mult decât
personajele sale și, omniprezent, dirijează evoluția lor ca un regizor universal, conform unui
destin prestabilit.

Viziunea realist-obiectivă se realizează prin caracterul monografic al romanului ce constă

în surprinderea veridică s diverselor aspecte ale lumii rurale: obiceiuri și tradiții (nașterea, nunta,
înmormâtarea, hora, jocul popular, portul), relațiile socio-econimice (stratificarea socială),
relațiile de familie, instituțiile (biserica, școale), autoritățile.

Romanul „Ion” are ca temă principală universul rural și prezintă societatea arhaică
românească în toată complexitatea ei, insistând asupra influenței societății asupra țăranului

1
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu
Andrei Andreea
a X-a B

ardelean. Astfel, lumea satului funcționează după legi nescrise, care ridică bariere în fața
personajelor, influențându-le soarta. Lipsa pământului este echivalentă cu lipsa demnității
umane, iar bariera dintre săraci și bogați nu poate fi depășită. Orice încercare de a încălca legile
unei lumi tradiționale va fi aspru pedepsită, așa cum reiese din destinul tragic al protagonistului.
Ca teme secundare intalnim tema familiei si tema iubirii. Viziunea despre lume sta sub semnul
conceptiei despre literatura a lui Liviu Rebreanu. Acesta marturiseste ca „nu frumosul, o
nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii”. Opera se incadreaza astfel in
realism, propunandu-si sa redea realitatea intr-un mod veridic si critic.

Structura este simetrică și circulară. Cele două părți ale romanului, intitulate sugestiv
„Glasul pământului” și „Glasul iubirii” evidențiază cele doua „voci” interioare care motivează
toate acțiunile personajului principal, făcând referire la instinctele de care este dominat acesta-
dragostea pentru pământ și dragostea pentru Florica.

Textul este structurat in 13 capitole (anticipează destinul tragic) care surprind personaje
într-o lume nedrept alcătuită și zbaterea lor de a evolua de la marginile societății rurale către
centru, acolo unde consideră că le este locul potrivit calităților pe care le au.

Titlurile capitolelor au caracter simbolic și permit interpretarea romanului din multiple

perspective („inceputul”, „sfârșitul”, „noaptea”, „blestemul”, etc.). Titlurile primului și ultimului
capitol, precumj și structura de 13 capitole ilustrează imaginea de corp sferoid în care simetria
incipitului cu finalul sugerează existența și mai ales destinul personajului principal.

Romanul e o monografie a satului transilvanean de la începutul secolului al XX-lea. Prin

tehica planurilor paralele și a contrapunctului e surprinsă viața țărănimii și a intelectualității
rurale, dar și momente importante precum: nunta, înmormântarea, stratificarea socială de
nertrecut etc. Prin tehnica planurilor narative care uneori se derulează în paralel, alteori se
intercalează, realizându-se astfel o perspectivă amplă și complexă a aceleiași lumi, este
prezentată viața țăranimii cu Ion ca ax central al romanului și viața intelectualității satului cu
familia Herdelea și preotul Belciug în centru. Primul moment în care cele două planuri se
intersectează e scena horei de la începutul romanului, pretext narativ pentru prezentarea
persoanjelor și a relațiilor sociale prestabilite.

Incipitul și finalul sunt construite pe motivul drumului, evidențiind aspectul de corp

sferoid al romanului. Drumul este un prim personaj, făcând legătura între realitate și ficțiune și
conducând cititorul în ficțiunea romanului și înapoindu-l realității final. In plan simbolic, drumul
reprezintă destinul uman, la început „vesel”, „neted”, „jucăuș”, „înaitând într-un ritm alert”, iar
la final drumul bătătorit: „monoton ca însuși mersul vremii” este îmbătrânit și obosit de toate
eforturile, patimile și dramele la care a fost martor.

Crucea strâmbă cu „Hristosul de tinichea” care „își tremură jalnic trupul de tinichea
ruginită” veghează atât la început, cât și la sfârșit o lumea rău alcătuită în care destinele umane
sunt măcinate sub influența mediului social al vremii.

2
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu
Andrei Andreea
a X-a B

Finalul romanului este închis, căci odată cu moartea protagonistului se încheie și acțiunea
romanului.

Există mai multe conflicte în roman, între personajele aflate, uneori, în planuri diferite:
între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, între Ion și George Bulbuc, între Ion și preotul Bleciug,
între Ion și Simion Lungu, între familia Herdelea și preot. In termeni mai generali, între
reprezentanții comunității românești (mai cu seamă intelectualii) și autoritățile maghiare.
Conflictul central este determinat de lupta pentru pământ în satul transilvănean al începutului
secolului XX. Principalul conflic social exterior este manifestat între Ion al Glanetașului și
Vasile Baciu care își dispută posesiunea asupra pământului, transfârmând-o pe Ana într-un
simplu pretext al confruntărilor. Conflictul interior pune în evidență cele două valori sub
impulsul cărora acționează Ion: nevoia de pământ și dorința de iubire.

Perspectiva narativă e obiectivă, narator omniscient, omniprezent. Cunoște destinele

personajelor și creează semne și simboluri pentru a le anticipa parcursul. Naratorul demiurg este
impersonal, complet detașat situat în afara lumilor pe care le prezintă. El își asumă punctul de
vedere al personajelor și le prezintă dramele, dar nu formulează sentințe, nu emite judecăți , de
valoare și nu empatizează cu ele. Astfel, personajele își desfășoară acțiunile potrivit modului lor
de existență fără niciun accent de simpatie/antipatie din partea naratorului în manieră naturalistă,
această impersonalitate devine impresionantă mai ales în fața morții (sinuciderea Anei și sfârșitul
lui Ion sunt prezentate cu o profundă indiferentă).

În universul ficțional cititorul se orientează prin intermediul indicilor spațiali și temporali,

care potrivit esteticii romantice, dau impresia de veridicitate. Nivelul macrotemporal este vag,
dar surprinderea obiceiurilor, a mentalitații, prezentarea problematicii naționale a românilor din
Transilvania, indică plasarea acțiunii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al
XX-lea. La nivelul temporalității din universul ficțional, acțiunea debutează într-o vară, într-o
duminică la horă, desfășurându-se liniar conform cronologiei specifice timpului real. Linia
temporală este uneor întreruptă atunci când intervin analepsele, momente sau întoarceri în
trecutul acestora.

La început ritmul narativ pare sa fie mai lent, dar se accelerează spre final, mai ales după
moartea lui Ion: „dacă axul romanului dispare, timpul pare să se comprime, iar celelate
evenimente sunt prezentate rezumativ”.

Expozițiunea romanului prezintă timpul, locul și personajele care, într-o duminică, o zi

frumoasă de vară, de adună în ograda văduvei lui Maxim Oprea, mama Floricăi. Scena
reprezentativă pentru susținerea temei romanului și a viziunii despre lume a scriitorului pentru
felul în care surprinde relațiile personajelor în mediul social și felul în care acestea influențează
acțiunile personajelor. Așezarea oamenilor indică ierarhizarea strictă în comunitatea rurală și
relațiile sociale precis delimitate. Astfel, primarul împreună cu chiaburii alcătuiesc un grup
aparte, care nu interacționează cu cel al țaranilor (Simion Lungu, Maudon Cercetașul). Țăranii

3
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu
Andrei Andreea
a X-a B

săraci, asemeni lui Ion Pop Glanetașul dau târcoale acestei lumi „ca un câine la ușa bucătăriei”,
însă nu îndrăznesc să se apropie prea mult.

Scena semnificativă se continuă și în intrigă, ce începe cu sosirea lui Vasile Baciu, care,
beat fiind, îl insultă pe Ion (îl numește: hoț, sărăntoc și tâlhar) și îl avertizează să-i lase fata în
pace, ceea ce declanșează în sufletul lui Ion setea de răzbunare, ce va conduce către un final
dezastruos pentru toate personajele implicate în conflict. În imaginea amplă a petrecirii, se
distinge treptat o pereche de pesonaje antagoniste: Ion și George Bulbuc. Deși fac parte din
categorii sociale diferite autoritatea flăcăului sărac în fața celui bogat este explicată prin calitățile
care l-au transfprmat pe Ion într-un fel de lider al flăcăilor satului. Conflictul se termină cu
victoria obținută de Ion în bataia de la cârciumă, scenă construită simetric cu cea din final când
acesta este ucis de rivalul său cu sapa. Prin intermediul tehnicii contrapunctului, în finalul
romanului este prezentată o alta horă care are loc dupa moarte lui Ion, sugerând reluarea
ritmurilor firești ale lumii satului care nu țin cont de evoluția oamenilor.

Desfășurarea acțiunii prezintă pe mai multe evoluția personajelor și a relațiilor dintre ele,
împărțite pe mai multe planuri. În centrul romanului se află Ion, Ana, George, Florica și Vasile
Baciu. Ion o seduce pe Ana Baciu, pentru a obține odată cu ea și o apreciabilă zestre, care i-ar fi
adus mult râvnitul respect de care doar un țăran bogat se putea bucura. După certuri și violențe,
planul lui Ion reușește: obține pământurile lui Vasile Baciu, dar și pe Ana de soție.

O altă scenă semnificativă pentru relația protagonistului cu pământul care anticipează

evoluția s-a ulterioară și îi prefigurează destinul tragic este secvența sărutării pământului.
Această scenă evidențiază prezența factorului irațioal, care pare să îl transforme pe Ion în
stăpânul uriaș al pământurilor care „se zbat ca un balaur în picioarele sale”. Protagonistul
îngenunchează intr-un gest mistic și sărută pământul, simțind „fiorul rece”, iar „lutul îl țintuiește
și îi îmbracă mâinile în mănuși de doliu”. Scena, prin prezența elementelor funerare, ilustrează
ambivalența Eros-Thanatos și conturează soarta lui Ion, prizonier din acest moment patimii
nefirești pentru pământ.

Scena este inspirată dintr-un eveniment ce l-a impresionat profund pe scriitor: un tânăr
imbrăcat în haine de sărbătoare s-a aplecat pentru a săruta pământul.

Ion o maltratează pe Ana, care, nemaiputând suporta, se sinucide, lăsând în urmă un copil
de câteva luni. La scurt timp, moare și acesta, iar Vasile Baciu crede că, după moartea Anei și a
copilului, își poate recupera pământurile. Legea însă nu îl favorizează, lucru pe care nu îl știe nici
Ion, preotul Belciug speculând neștiința lor și punându-i să semneze angajamentul conform
căruia, după moartea lui Vasile Baciu și a lui Ion, pământurile să intre în posesia bisericii.

Între timp, Ion se întoarce la Florica, devenită soția lui George Bulbuc. Se ajunge astfel la
punctul culminant al subiectului. Înștiințat de Savista de apropierea celor doi, George Bubuc
decide să-l pedepsească pe vechiul său rival. Într-o noapte, el se întoarce pe neașteptate și-l
surprinde pe Ion în curtea sa, venind la Florica. În mod simbolic, George îl lovește cu o sapă

4
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu
Andrei Andreea
a X-a B

(unealtă a pământului), ucigându-l. Aflat în agonie, personajul principal conștientizează

zădărnicia efortului său de a obține pământul.

În deznodământ, Ion este înmormântat în curtea noii biserici, iar Belciug își împlinește
visul, pentru că averea lui Ion revine bisericii și astfel o poate folosi la ridicarea turlei
strălucitoare a noii biserici. George este dus la închisoare, Florica urmând să-și ducă viața în
singurătate. În final, hora satului este la fel de aprinsă ca și cea de la începutul romanului,
sugerându-se ideea că viața merge mai departe.

Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie socială, sunt niște „exponenți ai clasei și
generației” (G. Călinescu), fiind condiționate de mediul în care trăiesc.

Ion Pop al Glanetașului este personajul principal, eponim, individual, complex prin

problematica pe care o propune, dar și realist prin categoria socială pe care o reprezintă. Putem
spune că viziunea despre lume și creație a lui Rebreanu a stat la baza construcției personajului,
dar și a romanului, formația realistă a romancierului justificându-se, în primul rând, prin
transformarea unor experiențe din viața reală în adevărate puncte-cheie ale romanului.

Ion este caracterizat direct de către narator, era harnic „îi plăcea să muncească”, „era
muncitor ca mă-sa”, dar „iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil”. Marcat de conflictul
interior între glasul pământului și glasul iubirii, acesta își găsește sfârșitul. Nicolae Manolescu
declara: „patima lui Ion e ca o formă a instinctului de pasiune”.

Caracterizarea indirectă dezvăluie trăsăturile personajului prin faptele, gesturile, felul său
de a vorbi sau din relațiile pe care acesta le are cu celelalte personaje ale romanului.

Ambițios și harnic, Ion câștigă rapid autoritate în fața tatălui moale și lipsit de voință și
manifestă o permanentă dorință de muncă, arătând o adevărată religiozitate față de pământul
după care tânjește și față de actul de a trudi. Gândul la muncă devine de nesuportat mai ales în
apropierea bucății de pământ care ar fi trebuit să fie a lui, dar pe care Glanetașu o vânduse cu
vreo zece ani în urmă lui Toma Bulbuc. Îndată ce se vede în posesia pământului lui Vasile Baciu,
convins că a intrat în rândul celor avuți, Ion „își lipește cu voluptate buzele de pământul ud”, iar
încrederea stârnește în el trufia și orgoliul: „Satul în vale, departe, părea un cuib de paseri ascuns
în văgăună de frica uliului.”

Cele doua femei, conturate antitetic, Ana și Florica, reprezintă cele două patimi ale
personajulu principal: iubirea și pământul. În încercarea lui de a le obține, se confruntă, în plan
individual-concret, cu Vasile Baciu și cu George Bulbuc, iar în plan general-simbolic, cu
pământul-stihie, respectiv, cu toată comunitatea, ca instanță morală. De aceea conflictul social
este dublat de conflictul tragic.

Stilul narativ este neutru, impersonal „stilul cenușiu”, fiind specific prozei realiste
obiective; autorul respectă autenticitatea limbajulu regional. Registrele lexicale diverse sunt

5
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu
Andrei Andreea
a X-a B

utilizate in limbajul personajelor, in functie de conditia lor sociala. Diversitatea procedeelor

artistice nu este utilizata pentru expresivitate, ci pentru plasticizarea ideilor.

În concluzie, romanul „Ion” a impresionat atât prin modalitatea de construcție a

personajului principal, cât și prin evocarea lumii rurale și reprezentarea țărănimii în paginile sale.
George Călinescu a descris opera lui Liviu Rebreanu ca fiind „epopeea, mai degrabă decât
romanul, care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric.”

6
Eseu perspective despre tema si viziunea despre lume “Ion” de L.Rebreanu