Comentariu + caracterizare Baltagul de Mihail Sadoveanu

Realismul este curentul literar aparut in Franta la inceput

secolului XX ca reactie de fronda impotriva romantismului si
clasicismului fiind caracterizat prin:

- prezentarea veridica a realitatii

- obiectivitatea perspectivei narative

- determinarea precisa spatio-temporala

Un prim argument ce permite incadrarea operei „Baltagul” in

realism este redat de perspectiva narativa obiectiva ce reiese din
relatarea evenimentelor cu ajutorul naratiunii la persoana a III-a de
catre un narator obiectiv, omniscient si omniprezent, avand
focalizarea externa si viziunea dindarat.

Un al doilea argument ce permite incadrarea operei in realism

este redat de timpul si spatiul foarte bine determinate. Acestea sunt
bine precizate, constand in coordonate reliste: ”vara, iarna, Sf.
Dumitru , Sf. Gheorghe, Vatra Dornei”.

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mari

dimensiuni cu personaje numeroase, complexe si actiune desfasurata
pe mai multe planuri narative.

Aparitie: Romanul „Baltagul” apare in 1930, fiind scris în 17 zile,

reprezentativ pentru inserarea de către Sadoveanu a ideilor și
motivelor mitologice românești.

Opera „Baltagul” este un roman obeictiv, realist, traditional,

interbelic, mitic, monografic și social.
I. Constructia personajului principal Vitoria Lipan;

Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntară,

munteancă, soție de cioban și mamă autoritară. Vitoria este o femeie
puternică, hotarată să-și gasească soțul „N-am să mai am hodină cum
n-are pârâul Tarcăului pân’ ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”, să facă
dreptate și să-l înmormânteze creștinește.
Este o femeie conservatoare, respectă obiceiurile, tradițiile
satului patriarhale și respinge noutățile aduse de copii.
Vitoria reprezintă tipul femeii voluntare, fiind „un exponent al
speței” în raport cu lumea arhaică, dar și o individualitate, prin
însușirile sale: spiritul de răzbunare și metodele unui detectiv.
Este o femeie hotărâtă, curajoasă, lucidă. Pe drum își ia o
pușcă, pe care nu știa să o folosească, iar lui Gheorghiță îi dă un
baltag sfințit. Are curajul de a depăși hotarul satului, în căutarea lui
Nechifor, motiv pentru care Nicolae Manolescu o numește „o femeie
în țara bărbaților”. Datorită inteligenței native și a stăpânirii de sine,
Vitoria reușește să reconstituie drumul parcurs de Lipan, să afle
adevărul și să demaște ucigașii în fața autorităților.
Aparținând lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor
respectul tradițiilor și este refractară la noutățile civilizației: „În tren
ești olog, mut și chior” îi spune lui Gheorghiță.
Ca mamă, îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiții „Îți
arăt eu coc, volț și bluză!” și contribuie prin călătorii la maturizarea
lui Gheorghiță.
Vitoria respectă obiceiurile de cumetrie și de nuntă și veghează
îndeplinirea rânduielilor din ritualul înmormântării: priveghiul,
drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasă, pomana și praznicul.
Soția iubitoare, pornește hotărâtă în căutarea lui Nechifor Lipan
„era dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”. Țipătul dinaintea
coborârii coșciugului în groapă și gestul concentrează iubirea și
durerea pierderii soțului.
Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului șiu
individualizat prin caracterizarea directă și cea indirectă prin fapte,
gesturi, vorbe, atitudini, relațiile cu celelalte personaje. Portretul fizic
relevă frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ:
„Nu mai era tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în priviri”.
În concluzie, personajul Vitoria reprezintă tipul femeii
voluntare, care pornește într-o călătorie justițiară, din dragoste
pentru soțul dispărut și din dorința de a indeplini datina de
înmormântare.

II. Analiza a două elemente de structură, compoziție și limbaj

ale textului: acțiune, perspectivă narativă, conflicte, titlu,
timp-spațiu, modalități de caracterizare etc.

Tema romanului este tema morții și a vieții, iubirii, a datoriei și

de inițiere, care eprmite realizarea monografiei satului moldovenesc.
Viziunea despre lume ia în calcul două toposuri inițiatice
străvechi – toposul muntelui si cel al campiei, caracterizarea muntelui
care presupune înălțare, este părăsită pentru toposul câmpiei acolo
unde au loc crime, afaceri onoroase și unde Vitoria trebuie să
restabilească ordinea.
Titlul ca element paratextual devine o cheie de interpretare a
operei. Ca si element intratextual și anticipativ este privit ca un
metapersonaj ce influențează destinele celorlalte personaje.
 În sens denotativ baltagul este o unealtă folosită de păstori,
care n procesul transhumanței îl foloseau pentru a-și face drum prin
pădure.
În sens conotativ baltagul este o armă menită să facă dreptate,
fiind o unealtă justițiară.

Conflictul este puternic si prezent de-a lungul intregii opere.

Naratorul conturează conflicte familiale (între Vitoria şi fiica sa,
Minodora) si sociale (Vitoria şi Gheorghiţă - criminalii lui Nechifor).

Spatiul actiunii romanului este cuprins intre muntii si valea

Tarcaului si regiunea Dornelor – zona centrala a muntilor Moldovei.
Numele Satului Lipanilor – Magura – e fictiv, celelalte toponime
apartinand insa geografiei reale.

Romanul este alcatuit din 16 capitole ce sunt structurate in 3

mari parti: asteptarea lui Nechifor Lipan, calatoria Vitoriei si a lui
Ghiorghita si implinirea datinii funerare si a justitiei.
Relație incipit-final
Incipitul deschide romanul pe un ton liturcic preluând misiunea
de a continua textul biblic al genezei și de a descoperi întâmplări care
au urmat de la crearea lumii, pe plaiurile dimprejurul nostru. Astfel,
Nechifor povestea pe la nunți și botezuri povestea ciobanilor la
împărțitul darurilor.
 Finalul presupune ieșirea Vitoriei din împărăția morților și
reluarea ritmurilor firești.
Momentele Subiectului:
In expozitiune, ingrijorata de intarzierea sotului ei, plecat la
Dorna dupa oi, Vitoria Lipan ii scrie baiatului ei sa se intoarca acasa si
trece pe la baba Maranda, vrajitoarea satului. Dupa venirea fiului ei,
munteanca pleaca impreuna cu el la manastirea Bistrita, apoi,
sfatuita de staretul Visarion, femeia face un drum si la Piatra Neamt,
pentru a cere ajutorul autoritatilor.
Intriga contine hotararea muntencei de a pleca impreuna cu
Gheorghita pe urmele lui Nechifor Lipan.
Desfasurarea actiunii, in care Vitoria lasa casa in grija argatului
Mitrea, isi trimite fiica la manastire si, vanzand o parte din produse
negustorului David, femeia face rost de bani si pleaca, alaturi de fiul
ei, spre Dorna. La Farcasa il intalnesc pe subprefectul Anastase
Balmez si pe Mos Pricop, care le confirma ca Nechifor trecuse pe
acolo. Din sat in sat, Vitoria reconstituie drumul sotului ei, pana
ajunge la Suha unde isi da seama ca trebuie sa se intoarca.
In punctul culminant, Vitoria gaseste cadavrul barbatului intr-o
rapa, cu ajutorul cainelui Lupu.
Deznodamantul consta in pedepsirea ucigasilor atat de
Divinitate, cat si de catre autoritati.
În concluzie, romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu se
încadrează în realism cu ajutorul trăsăturilor menționate anterior.