Sunteți pe pagina 1din 12
~Un univers inchis~
~Un univers inchis~
 Am deschis din intamplare o carte de poezii de George Bacovia, iar prima poezie pe
  • Am deschis din intamplare o carte de poezii de George Bacovia, iar prima poezie pe care am citit-o a fost poezia “Plumb”. Primul lucru ce mi-a venit in minte a fost: “ Doamne, ce sumbru! Ce e asta?!”. Nu-mi venea a crede ca cineva poate simti ceva atat de intunecat, atat de deprimant, de lugubru! Mi se parea odios! Credeam ca poezia, in general, trebuie sa fie calda, desi, poate ar fi avut ca tema iubirea neimplinita. Am lasat cartea deoparte, pe birou. Nu as fi suportat sa citesc acele poezii in acea zi

 Am deschis din intamplare o carte de poezii de George Bacovia, iar prima poezie pe
 Poezia “Plumb”, poezie de capatai al primului volum de poezii cu acelasi nume, apartine esteticii
  • Poezia “Plumb”, poezie de capatai al primului volum de poezii cu acelasi nume, apartine esteticii simboliste, in ea regasindu-se elementele de baza ale simbolismului precum: sugestia, simbolul, corespondenta, sinestezia si muzicalitatea.

  • Titlul poeziei reprezinta chiar simbolul acestei opere, ce sugereaza apasarea, greutatea sufocanta, plumbul fiind un metal foarte greu.

  • Corespondenta este realizata prin prezentarea celor doua planuri: palnul obiectiv, sau exterior simbolizat de cimitir si de cavou si planul eului liric, sau cel interior simbolizat de sentimenul de iubire ce ii provoaca eului o stare de tristete apasatoare: “amorul meu de plumb”.

  • Repetarea simetrica a simbolului prezent in opera, si anume cuvantul “plumb”, plasat ca rima in primele si ultimele versuri ale celor doua strofe, sugereaza durerea sufleteasca a eului liric, dar si neputinta de a evada dintr-o lume sufocanta.

  • Deasemenea, asezarea altor cuvinte alaturi de simbol formeaza sintagme sugestive precum: flori de plumb” (viata-moarte), “amor de plumb” (sentiment apasator), “aripi de plumb” (imposibilitatea implinirii idealului).

  • Sinestezia este reprezentata de imaginile artistice ce contureaza tema singuratatii: “Stam singur in cavousi era vant”, vantul fiind singurul element ce sugereaza miscarea, dar ce produce o stare de raceala. Din punct de vedere cromatic, repetarea obsesiva a cuvantului “plumb”, impreuna cu numeroase cuvinte ce fac parte din sfera mortii, creeaza cititorului o imagine vizuala inerta.

 Intr-o zi oarecare am dat cu ochii peste cartea de poezii, acolo, intr-un colt, pe
  • Intr-o zi oarecare am dat cu ochii peste cartea de poezii, acolo, intr-un colt, pe birou, parca asteptand sa o deschid. Astfel, fara nici un gand in plus, am inceput sa citesc poezia “Decor”…

  • Avand ca tema moartea si singuratatea ca sugestii ale neputintei de comunicare ale poetului cu lumea exterioara, poezia “Decor” prezinta o lume sfasietor de trista. Titlul, “Decor”, semnifica cadrul creeat special in care se desfasoara o actiune, in care omul se poate manifesta. Bacovia, insa, ii da valoare de simbol, acest cuvant sugerand lumea exterioara in care poetul se simte stingher, singur si izolat. Decorul funerar al lumii exterioare simbolizeaza tristetea interioara a eului liric prin reducerea naturii la doua culori aparent opuse, albul si negrul. Repetarea celor doua culori la inceputul si sfarsitul primelor doua strofe si obsesiv in a treia strofa (ne luand in seama cele trei versuri libere) creeaza laitmotivul. Prin descrierea pesajului din incipit, eul liric isi pregateste asculatorii pentru a descoperirea durerii sfasietoare care se consuma in acel topos. Aici, parcul este un spatiu care ii macina din punct de vedere psihic pe cei care stiu sa il asculte. Strofa a doua a poeziei, are rol de recapitulare si intarire a sentimentelor decadente expuse in prima strofa. Al doilea vers paralel se evidentiaza prin ceva cu totul special, si anume, motivul fantomelor. Fantomele, spirite vagi, neclare, nelamurite si albe, se incadreaza perfect in pesajul descris. Cu aceste noi aparitii, parcul devine un spatiu bantuit, in care spirite blestemate sunt condamnate sa se chinuie. Peste acest pesaj, cade ninsoare rar, trist, ca niste lacrimi ce se scurg pe obraji, la unison cu plansetul regretelor. In decursul intregii poezii, eul liric reuseste sa adauge gradual noi trasaturi si caracteristici peisajului descris, clarificand si in acelasi timp cufundand cititoul in mesajul transmis.

 Citeam rand cu rand, strofa cu strofa, atrasa de sentimentele acelea atat de intunecate, cand
  • Citeam rand cu rand, strofa cu strofa, atrasa de sentimentele acelea atat de intunecate, cand brusc m-am oprit cu ochii asupra unui titlu de poezie: “Lacustra”…

  • Poezia Lacustra” este capodopera bacoviana in functie de care Bacovia a fost numit cel mai mare autor de sonete pluviale. Chiar din titlu apare imaginea – simbol a spaţiului suspendat, a cronotopului refugiu din fata agresiunii materiei. Cele patru catrene au drept element de rezistenta structura repetata din prima strofa in strofa a patra. Motivul central este ploaia / apa inteleasa ca plans al materiei, care, spre deosebire de sensul general (element vital), se transforma aici in element desacralizant sau suport pentru metamorfoza. Ca element dedescompunere, apa produce transferul in anistorie („un gol istoric se intinde”). Esential ramane sentimentul de incertitudine, starea de spaima primordiala. Cele doua motive cheie (somnul prabusire, solitudine izolare) sunt valorificate si in acest text cu accent pe concluzia: „tot tresarind, tot asteptand”. Folosirea gerunziului alternativ cu prezentul dramatic creaza impresia parcurgerii ciclice a aceluiasi proces de disolutie / cunoastere. Se transmite astfel senzatia de stereotipie / banal coplesitor a acestei lumi care persecutala nesfarsit omul de geniu. Preluand elemente esentiale din curentul romantic, poezia lui Bacovia le absolutizeaza intr-o forma inedita, unică, cu mijloacele esential simboliste.

 Citeam rand cu rand, strofa cu strofa, atrasa de sentimentele acelea atat de intunecate, cand
 N-am stat mult pe ganduri dupa ce am terminat de citit, si, curioasa, m-am informat
  • N-am stat mult pe ganduri dupa ce am terminat de citit, si, curioasa, m-am informat despre viata celui ce a creeat aceste opere. Un geniu

  • George Bacovia, pe numele adevarat Gheorghe Vasiliu, s-a nascut la 4 septembrie 1881, la Bacau, “in lumea asta cu dugheni”, fiu al unui negustor, Dimitrie Vasiliu si al Zoitei Langa. Desi impovarata cu 8 copii, familia reuseste sa le ofere copiilor o educatie onorabila, cu deosebire lui Iorgut (diminutivul poetului). Terminand liceul – “cimitir al tineretii” sale – urmeaza, cu intreruperi, Facultatea de Drept la Bucuresti pe care o absolva abia la 30 de ani.

  • Isi face, la “Literatorul” (20 martie 1899), debutul poetic, cu poezia modesta “Si toate”, semnata George. In 1916 apare primul volum, “Plumb”, urmand volumele Scintei galbene” in 1926, “Cu voi” in 1930, “Comedii in fond” in 1936, “Stante burgheze” in 1946 si Stante si versete” (postum) in 1970. Deasemenea, in 1926 apare un volum de poeme in proza, “Bucati de noapte”, dar ce nu atrage special atentia. In 1956, apare volumul Poeziiinsotit de prefata lui Eugen Jebeleanu. Se stinge din viata la 22 mai 1957.

 “In poezie m-a obsedat totdeuna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditia colorata […].
  • “In poezie m-a obsedat totdeuna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditia colorata […]. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta. Intii am facut muzica si dupa strunele vioarei am scris versuri. Fie dupa note, fie dupa urechea sufletului, acest instrument m-a insotit cu credinta pana azi. Am facut si compozitii pentru mine. Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile : alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am cautat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culore. Acum in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdii. De aceea si ultimul meu volum poarta titlul Scintei galbene”. Rosul e sangele, e viata zgomotoasa […]. In plumb vad culoarea galbena. Compusii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet si alb, am evoluat spre galben […]. Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben.”

I. VALERIAN, “De vorba cu G. Bacovia”, “Viata literara”, Bucuresti, IV, nr. 107, 13-24 aprilie 1929, p.2.

 “ Numele meu, mai exact spus pseudonimul ce sta deasupra poeziei bacoviene, vine de la
  • Numele meu, mai exact spus pseudonimul ce sta deasupra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacaului, Care se zicea Bacovia, asa numindu-se probabil intreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu l-am luat […] din dictionarul lui Hasdeu, cum credeam ca va fi facut si Arghezi in legatura cu riul Argesului. […]

  • Bacovia mai inseamna insa si altceva. Prescurtand pe Bachus in Baco si adaugand apoi cuvantul latin Via, calea adica, ajungi sa vezi ca Bacovia infatiseaza pur si simplu Calea lui Bachus. Pe calea aceasta am mers intr-adevar de foarte multe ori. De vina e si regiunea in care m-am nascut, viile de la Bacau avand renumele lor. […]

  • Daca as fi trait intr-o regiune de ses e sigur […] ca as fi avut o alta viziune asupra naturii decit cea cunoscuta. La Bacau, cenusiul e o culoare frecventa. Existand in natura, s-a strecurat necalculat si in versurile mele. De asemenea violetul… Cine a privit larga vale a Bistritei de la Bacau e imposibil sa nu-l fi intrezarit. Din turnul bisericii Precista, inca din copilarie, imi placea sa privesc zarile Bacaului. Dintr-o astfel de contemplare s-a nascut poezia Amurg violet”…

  • Multe din poeziile din volumul Scintei galbene” mi-au fost inspirate de privelistele din gradina publica a Bacaului, iar poeziile bahice apartin celei mai immediate realitati.

  • […] Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am preoupat adanc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas, pe care i-am descoperit in colectia “les hommes d’aujourd’hui”.”

 Am lasat cartea deoparte. Ma rascoleau zeci de ganduri … De un lucru eram sigura:
 Am lasat cartea deoparte. Ma rascoleau zeci de ganduri … De un lucru eram sigura:
  • Am lasat cartea deoparte. Ma rascoleau zeci de ganduri… De un lucru eram sigura: Bacovia a fost si va ramane un mare geniu, un om al sentimentelor apasatoare, al obsesiei, singurul ce a “coborat in infern” cu adevarat, cel ce a vazut ce este mai urat in lume, transpunand toate acestea in operele sale.

Proiect realizat de:

Cretu Sofia Maghiaru Georgiana Petre Ancuta

Puiu Raluca

Puiu Roxana