“Moara cu noroc” de Ioan Slavici

 Nuvela realist-psihologica , Perioada Marilor Clasici

Fiind incadrat de critica literara in Perioada Marilor Clasici , marele nuvelist , Ioan Slavici , a reprezentat
autorul care a deschis seria de scriitori ardeleni , acesta nascandu-se la Șiria in anul 1848 si incetand din
viata in 1925 .
A debutat editorial in anul 1881 cu volumul "Novele din popor" si in anul 1906 cu romanul "Mara" .
Avand in vedere viziunea autorului asupra lumii , acesta a construit intr-o maniera realista un intreg
univers descriptiv imprejurimilor locurilor natale , avand in vedere astfel zona Muntilor Zarandului si
Campia Banateana . Altfel spus , prozatorul realizeaza o geografie literara , accentuand toposul granitei
dintre urban si rural , precum targul transilvanean din romanul "Mara" , in care personajele traiesc un
permanent conflict cu lumea si cu ele insele , cautand calea spre echilibrul interior . In creatia slaviciana ,
acestea reincarneaza anumite principii etice , scotand in evidenta faptul ca autorul prevede in
constructia acestora anumite norme ale caror incalcare va aduce zbucium sufletesc si uneori chiar
moarte . Ioan Slavici , inspirandu-se din scrierile filozofului Confucius prin intermediul studiilor , aduce in
creatia proprie o viziune moralista prin conceptul filozofic al triadei formata din bine , frumos si adevar ,
idee care se regaseste in fiecare opera a sa . De altfel , prozatorul este preocupat de psihicul si
investigarea psihologiei umane , in opera sa , punand accentul asupra analizei starilor si gandurilor
personajelor aflate in contradictii si conflicte interioare si exterioare , puse mai departe fata in fata cu
destinul .
Toate aspecte importante ale creatiei slaviciene se intrunesc in mod inedit in nuvela "Moara cu noroc" .
Aceasta a fost lansata in anul 1881 , fiind cuprinsa in volumul cu care a debutat editorial scriitorul .
Aceasta reprezinta ca specie o nuvela de tip realist-psihologic , deoarece are in vedere prezentarea unei
naratiuni si descrieri verosimile pustei ardelene , loc in care protagonistul Ghita , fost cizmar sarac ,
traieste experienta imbogatirii prin luarea in arenda a unei mori , pe care o preschimba intr-o carciuma
aflata la rascruce de drumuri si pe unde porcarii si drumetii poposeau . Protagonistul traieste un conflict
interior , cauzat de altul exterior reprezentat de relatia sa de complicitate la nelegiuirile antagonistului
Lica Samadaul . De altfel , perspectivele psihologice asupra protagonistului cad si peste situatia sa
degradanta cu sotia sa , Ana , punand in valoare tema familiei si cea a banului care conduce la
dezumanizarea omului , facand din actiunea nuvelei o accentuare a psihicului uman prin surprinderea
framantarilor sufletesti ale lui Ghita . Mai mult de atat , toata aceasta situatie conflictuala constituie in
mod particular tema degradarii umane sub influenta setei de inavutire , care se imbina cu viziunea
romantica a destinului ca prabusire determinata de strania fascinatie a raului . Autorul , in constructia
acestui topos , este preocupat de zugravirea statului social in functie de avere al personajelor ,
surprinzand o societate in care sunt prezente prejudecati ce il impinge pe protagonist sa isi depaseasca
statutul , desi starea sa initiala reprezenta implinirea si echilibrul spiritual .
Tema degradarii umane cuprinde in mod inedit metamorfozele psihologice ale protagonistului , acesta
fiind suprins pe tot parcursul naratiunii intr-o involutie spirituala legata in mod cauzal de complicitatea
sa la nelegiuirile personajului Lica Samadaul . Altfel spus , un moment decisiv in ceea ce consta starea de
neliniste a protagonistului este acela al venirii lui Lica la carciuma . Acest eveniment pune in evidenta
statutul impunator al Samadaului , fiind un porcar cunoscut in acele zone . Acesta doreste sa il implice
pe carciumar in planurile sale , dorind ca acesta sa tina seama si sa il atentioneze in legatura cu tranzitul
porcilor pe acele drumuri . Ghita refuza initial sa coopereze cu Samadaul , dar , treptat , acesta
penduleaza intre munca cinstita de la carciuma si ispita castigului mare oferit de Lica . In mod evolutiv ,
Ghita este afectat de ispita banului , care pune stapanire pe sufletul lui , astfel instituindu-se conflictul
interior al personajului . Desi acesta dorea sa ramana imaginea unui om demn , dornic de ban cinstit , in
acelasi timp voia sa faca profit cat mai mult . Tema familiei si a iubirii sunt suprinse in contextul
destramarii liantului dintre Ghita si Ana , eveniment cauzat de instrainarea acestuia fata de ea . Acest
fapt constituie generarea unui conflict atat exterior cat si interior , reprezentat de revolta Anei fata de
sotul ei , acestia tradand o stare de tensiune , al carui conflict este centrat intre ratiune si sentiment . De
asemenea , gesturile lui Ghita pun in vedere impulsivitatea acestuia fata de ea , dar si caracterul agresiv ,
rezultat de ruptura dintre cele doua personaje in contrast cu starea initiala a acestora .
Titlul nuvelei face referire in mod ironic la locul unde se desfasoara actiunea . Aceasta ironie cade asupra
sortii personajului , fiind un element cu valoare anticipativa pentru simbolistica acestui loc asezat la
rascruce de drumuri . De altfel , acest lucru simbolizeaza faptul ca moara afecteaza destinele
personajelor , fiind un spatiu posedat de o forta spirituala care poate influenta activitatile personajelor .
Semnificatia drumurilor descrise la inceputul prozei pune in valoare viata anevoioasa a lui Ghita si
alegerile pe care le are de facut : calea iubirii familiei sau calea imoralitatii si complicitatii . Moara , in
acest topos , poate reprezenta o "insula" intre taramul legilor si faradelegilor . Ioan Slavici atribuie
conotatiile negative ale locului bantuit , ale spatiului malefic , in care diavolul ispiteste drumetul.
Pe plan compozitional , nuvela se desfasoara in decursul a doua planuri narative , corespunzatoare a
doua realitati ce au in comun starea de conflict a personajelor . Astfel , un prim plan este reprezentat de
realitatea exterioara , care are in vedere aspectele existentei sociale ale personajelor , relatarea
evenimentelor si momentelor de maxima tensiune , care influenteaza viata sufleteasca . Al doilea plan
pune accentul pe realitatea interioara a personajelor , avand in vedere dilemele morale , gandurile si
framantarile acestora , secvente analizate de catre narator , fapt ce reda caracterul psihologic prozei .
Un al treilea plan al acestei naratiuni este constituit de catre lumea specifica pustei ardelene , fapt ce
construieste un cadru al intregii actiuni . Primele doua planuri se afla initial in echilibru , atat timp cat
Ghita respecta valorile morale , confruntandu-l pe Lica . Faptul ca Lica isi impune autoritatea in fata
carciumarului aduce o schimbare a perspectivei acestuia , constituind un conflict exterior intre cei doi ,
astfel fiind un moment important in realitatea exterioara a nuvelei . Planul interior , al framantarilor si
dilemelor este pus in valoare in timpul procesului la care Ghita a fost acuzat de complicitate la uciderea
copilului si a femeii in negru . In decursul acestei experiente , Ghita resimte sentimentul de vinovatie ,
fapt care conduce la dorinta acestuia de indreptare fata de sotia sa , cerandu-si iertare in fata ei si
recastigandu-i increderea .
Din punct de vedere structural , relatia dintre incipit si final este una simetrica , aceste elemente
formand o rama a cugetarilor mamei Anei . Incipitul , fiind corespunzator primului capitol , ar putea
reprezenta un prolog , iar finalul , respectiv ultimul capitol , un epilog al naratiunii . Astfel , incipitul
reprezinta discursul moralizator al mamei Anei , aceasta fiind un personaj reflector , intrucat mediteaza,
si , prin intermediul ei , se pledeaza principiile etice ce trebuie sa fie respectate de catre Ghita , astfel
plasand actiunea prozei sub zodia eticului . Meditatia batranei consemneaza o avertizare asupra
consecintelor , punand in evidenta termeni contrari : " saracie " ," bogatie" "linistea casei" , "noroc" .
Acesti termeni accentueaza polii aflati in opozitie ai relatiei dintre moral si imoral in anticiparea
naratiunii . In finalul nuvelei , batrana tine un discurs conclusiv cu rol moralizator , evidentiind faptul ca
sfarsitul celor doi soti a fost unul tragic , acestia lasandu-se prada destinului .
Ioan Slavici a realizat prin aceasta opera literara o monografie a spatiului ardelenesc , contopind printr-o
maniera realista proza de tip psihologic cu imaginea socialului ce este determinat de contradictia
moralitatii si a imoralitatii . Criticul literar George Calinescu afirma legat de aceasta proza faptul ca este o
"nuvela cu subiect de roman" , luand in considerare comparatia acesteia cu romanele mari americane cu
subiectul ce descrie actiunea in preeriile cu turmele de bizoni . Mai mult de atat , in conceptia autorului ,
aceasta proza ilustreaza epic si estetic propria sa conceptie etica , personajele cu destin tragic din nuvela
fiind victime ale incalcarii invataturilor stravechi . De asemenea , scriitorul este adeptul unui "realism
poporal " , in conformitate cu care ideea de om sarac dar fericit predomina in nuvelele sale .