Enigma Otiliei relatia dintre 2

personaje

Inceput
Romanul Enigma Otiliei , scris de catre George Calinescu , om cu o cultura
vasta ( critic, scriitor si teoretician al literaturii ), prezinta trasaturi comune specifice
operei scriitorului :utilizarea acelorasi mijloace artistice si a procedurilor de
disociere, placerea regiei (N. Manolescu) scena atacului lui mos Costache, din
capitolul al XVIII-lea - , gustul pentru grandios, jocul comentariilor. El apare in
perioada interbelica, anul 1938 si are drept puncte de plecare realitatile
contemporane autorului evenimente din mediul citadin al inceputului secolului al
XX-lea, decesul sotilor Popescu, dar si invadarea casei in cautarea banilor de catre
Simion, fratele.
In acest context, Otilia este personaj principal ( apare in toate momentele
subiectului) , ilustrand tipul cochetei. Acesteia I se realizeaza atat portret fizic, cat si
moral, fiind caracterizata in mod direct, din perspectiva altor personaje ( tehnica
reflectarii poliedre), dar si indirect ( prin tehnica comportamentismului).
Cuprins

Titlul desemneaza unul dintre protagonistii romanului si reprezinta o structura

nominala, alcatuita dintr-un substantive comun , enigma si unul propriu,
Otilia. Acesta face referire la tehnicile moderne de constructie : reflectarea
poliedrica Otilia este vazuta diferit de personaje ( stricata si orfana Aglae ,
amenintare Aurica , fe-fe-tita mosului Costache , iubire absoluta Felix ,
o partida buna Stanica ), si comportamentismul imposibilitatea lui Felix de a
intelege comportamentul si reactiile Otiliei din prisma relatiilor : Felix-Otilia si
Pascalopol Otilia . Titlul initial a fost Parintii Otiliei ( este evidentiata tema
paternitatii, dar si relatiile dintre personaje care isi asuma rol de protector pentru
Otilia ), dar acesta a fost schimbat la sugestia editorului.
Tema este tipic balzaciana. Aceasta este reprezentata de catre ban, avere,
mostenire. Se evidentiaza doua tabere fundamentale : tabara dezinteresatilor
financiar ( Otilia apropiata de tata, iubitoare, Felix si Pascalopol) si tabara
interesatilor financiar ( Aglae, Stanica ).
Naratorul relateaza la persoana a III-a si este de tip obiectiv, dar nu este in
totalitate omniscient ( personajul reflector Felix, limiteaza omniscienta
descrierea strazii Antim, a personajelor din casa lui Costache). Perspective narativa
este obiectiva, auctoriala, viziunea din spate, iar focalizarea este zero.

Modurile de expunere intalnite sunt naratiunea, descrierea si dialogul.

Naratiunea are rol in relatarea evenimentelor din prisma inlantuirii temporal/cauzal.
Descrierea are rol in detaliere ( spatiu si personaje ) tehnica detaliului
semnificativ care confera veridicitate si are funtie decorativa si simbolica. Dialogul
are rol in individualizarea personajelor si evidentiaza psihologia personajelor
realizarea scenica din capitolul al XVIII-lea ; caracterizeaza personajele in mod
indirect si dramatizeaza actiunea sau o dinamizeaza.
Romanul Enigma Otiliei este alcatuit din douazeci de capitole, iar relatia
dintre incipit si final este subliniata prin replica Aici nu sta nimeni care capata
valoare simbolica si are 3 caracteristici esentiale: anticipare , confirma ideea ca
goana dupa avere poate avea consecinte nefaste si drumul care se afla in simetrie
de compozitie.
Constructia tipului de personaj avar, mos Costache, este realizata folosind o
tehnica moderna ambiguitatea, rezultand un avar umanizat, deoarece isi
exprima sentimente fata de Otilia pe care o iubeste sincer. Semnificative in acest
sens sunt scenele in care se prezinta cadrul si personajele prin ochii personajului
reflector, Felix. Mos Costache este alaturi de Otilia, printre primele personaje care
intra in scena, realizandu-i-se un portret fizic prin caracterizare directa, in momentul
in care tanarul Felix intra in casa tutorelui unde I se spune, chiar de acesta, ca nunu sta nimeni aici, nu cunosc. Interventia Otiliei, care il recunoaste pe Felix , il
determina pe batran sa accepte prezenta nepotului, fara sa comenteze. Este primul
semn ca in relatia tata-fiica , parerea Otiliei conteaza. Aceasta asista la scena in
care mos Costache ii cere bani lui Felix, iar batranul se rusineaza la observatia fetei.
Retras in camera Otiliei spre a se odihni, Felix, ca personaj reflector, prezinta acest
spatiu care o incadreaza pe fata tipului cochetei: camera viu colorata, rochii cu
volane amestecate printre carti, parfumuri, esarfe. Portretul fetei se completeaza
prin tehnici moderne comportamentism canta frenetic la pian, alearga prin
gradina intr-o stare de nebunie. Cel mai bine se defineste drept cocheta in relatia
cu Pascalopol, care ar putea sa-i asigure un trai lipsit de griji.
In relatia Otilia- mos Costache, intentiile avarului fata de fata sunt semne ale
umanizarii personajului. Aceste intentii sunt ingreunate de catre membrii familiei
Tulea pe care ii alunga din casa in scena atacului, dar si de dominant de caracter:
avaritia,
Consider ca destinul Otiliei si incadrarea sa in tipul cochetei au fost influentate
de catre nehotararea lui mos Costache. Astfel, amanarea infierii ori a trecerii banilor
pe numele fetei au determinat sacrificarea sentimentelor in relatia cu Felix, dar si
casatoria cu Pascalopol.
Scena atacului lui mos Costache evidentiaza relatia apropiata, dezinteresata, de
tip patern, mos Costache- Otilia si relatia de incredere mos Costache- Felix. Totusi, in
relatia cu Otilia, desi are sentimente puternice si intentii bune, mos Costache

ramane dominat de avaritie- nu definitiveaza la timp statutul social si material al

fetei. Astfel, gestul Otiliei din final plecarea cu Pascalopol poate fi motivat ( ar fi
fost fara avere, o povara pentru evolutia profesionala a lui Felix ). In concluzie,
nehotararea lui mos Costache a determinat sacrificarea sentimentelor in relatia Felix
Otilia.
Avand in vedre trasturile prezentate mai sus, , se evidentiaza constructia unor
tipuri umane unele depasind modelul realismului clasic prin observatie sociala si
psigologica. Aceste aspecte incadreaza Enigma Otiliei in categoria romanelor
realiste balzaciene.