Modernismul românesc

Modernimul românesc s-a constituit în jurul revistei şi cenaclului

,,Sburătorul", conduse de Eugen Lovinescu.
Revista „Sburătorul" a funcţionat între 1919-1922, 1926-1927, inițial fără a
avea un program propriu: „Programul va ieşi din talentul celor care vor publica în
«Sburătorul»; meritul unei reviste stă în limitele scrisului colaboratorilor săi".
(Eugen Lovinescu) Cenaclul şi-a desfăşurat activitatea din 1919 până în 1943,
adunând cele mai diverse personalităţi literare.
Obiectivele revistei şi ale cenaclului erau promovarea tinerilor scriitori și
imprimarea unei direcţii moderniste literaturii române.
1. Primul obiectiv - promovarea tinerilor scriitori - este atins prin publicarea
operelor noii generaţii de scriitori, Eugen Lovinescu apreciind că ,,O revistă are
datoria să caute elemente tinere. Descoperind un singur talent, şi-a îndeplinit
datoria cu prisosinţă". Astfel, în paginile revistei apar creaţii ale unor scriitori tineri
precum: Tudor Arghezi, Camil Baltazar, Ion Barbu, George Călinescu, Hortensia
Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, dar și ale
unor autori deja consacraţi: Ion Minulescu. Revista se bucură şi de colaborarea
unor critici precum: Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir
Streinu.
2. Cel de-al doilea obiectiv - imprimarea unei direcţii moderniste - se
conturează prin intermediul studiilor lovinesciene, adunate în volumul ”Critice”, dar
şi al ”Istoriei literaturii române contemporane” şi ”Istoriei civilizaţiei române
moderne”.
Criticul susține necesitatea sincronizării literaturii şi culturii româneşti cu
ceea ce Tacitus numea ”spiritul veacului" (saeculum). Pentru aceasta, el
formulează teoria imitaţiei şi principiul sincronismului.
a) Spiritul veacului se referă la totalitatea condiţiilor materiale şi morale,
configuratoare ale vieţii popoarelor într-o epocă.
b) Teoria imitaţiei este preluată de la psihologul şi sociologul francez Gabriel
Tarde care explică viața socială ca un rezultat al interacţiunilor reacţiilor
sufleteşti, considerând că individul se formează, în prima parte a vieţii
sale, prin imitarea celor mai mari decât el. Tot astfel, civilizaţiile
inferioare (tinere) se vor realiza prin copierea celor superioare (vechi).
Eugen Lovinescu pledează pentru imitarea formelor civilizaţiei
occidentale, dar nu pentru o imitare servilă, ci pentru o adaptare a formelor
împrumutate la specificul naţional. Criticul interbelic se distinge de Titu
Maiorescu, care formulase teoria ,, formelor fără fond”, considerând că, în
contextul cultural interbelic, formele au valențe creatoare, stimulând realizarea
fondului: „Se poate spune că la popoarele tinere imitaţia este prima formă a
originalităţii... Dacă ar rămâne sub forma ei brută, imitaţia nu ar fi un element de
progres; progresul începe de la adaptarea ei la unitatea temperamentală a rasei
care o absoarbe şi o redă apoi sub o formă nouă cu caractere specifice...
originalitatea oricărei civilizaţii stă mai mult în capacitatea de adaptare şi
prelucrare, decât în elaborație proprie - şi aceasta e mai ales la popoarele tinere."
(Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane)
c) Sincronismul înseamnă „acţiunea uniformizatoare a timpului asupra
vieții sociale şi culturale a diferitelor popoare legate între ele printr-o
interdependență materială şi morală" (Eugen Lovinescu, Istoria literaturii
române contemporane), adică realizarea unui schimb cultural de la o
civilizaţie la alta, care să conducă la uniformizare, armonizare şi coeziune.
În vederea sincronizării literaturii române cu cea occidentală, Lovinescu
propune câteva direcţii pe care le numeşte ”mutații estetice": preferința pentru
romanul de tip obiectiv, preferința pentru proza de analiză psihologică, trecerea
de la o literatură rurală la una citadină, subiectivarea lirismului, poezia trebuind să
devină expresia interiorităţii şi să se îndepărteze de anecdotic şi didacticism,
intelectualizarea poeziei şi a prozei.
Reprezentanți ai modernismului în literatura română:
În poezie: Tudor Arghezi, Camil Baltazar, lon Barbu, Lucian Blaga, Ion Vinea,
llarie Voronca, Tristan Tzara
În proză: Max Blecher, George Călinescu, Anton Holban, Hortensia Papadat-
Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Urmuz