TEST

Marcaţi răspunsurile corecte:

1. (10 p)Când şi unde a fost întemeiată Societatea Junimea?
a.1863(4) Bucuresti b.1867 Iasi c.1863(4) Iasi

2. (10 p) Iniţiativa înfiinţării Junimii a aparţinut unui grup de tineri

intelectuali cu studii serioase săvârşite în străinătate. Aceştia erau :
a. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor,C.A.Rosetti,Iacob Negruzzi
b. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor,Theodor.Rosetti,Costache Negruzzi
c. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti,Iacob Negruzzi

3. (10 p) Revista Convorbiri literare a apărut.:

a. în 1864 la Iaşi b. în 1863 la Iaşi c. în 1867 la Iaşi

4. (10 p) Coordonatorul revistei Convorbiri literare a fost:

a. Titu Maiorescu b. Iacob Negruzzi c. Vasile Pogor

5. (10 p) Critica literara identifică drept trăsături definitorii ale

junimismului următoarele aspecte:
a. înclinaţia spre filozofie, spiritul oratoric, clasicismul, ironia, spiritul critic;
b. înclinaţia spre filozofie, etimologismul, clasicismul, ironia, spiritul critic;
c. înclinaţia spre filozofie, spiritul oratoric, clasicismul,romantismul
Biedermeier , spiritul critic.

6. (10 p) Preocupările Junimii s-au concretizat în următoarele direcţii de

activitate:
a. de educaţie a publicului prin ,,prelecţiuni populare”;
b. de promovare a unor principii lingvistice care sa duca la unificarea limbii
române literare,
c. de combatere a imitaţiilor şi a traducerilor mediocre ce ,,omoară în noi duhul
naţional”;
d. de combatere a ,,formelor fara fond”, adica a acelor institutii create prin
imitatia unor modele occidentale, pentru care noi nu avem fondul necesar.
 7. (20 p)Completaţi enunţurile date cu răspunsul corect, asociind elementele
din cele două coloane:

1. Studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 este A. Neologismele

structurat în două părţi intitulate ….

2. Afirmaţia lui Titu Maiorescu : „Acolo unde lipseşte în limbă un B. În contra

cuvânt, iar ideea trebuie neapărat introdusă, vom primi cuvântul direcţiei de
întrebuinţat în celelalte limbi romanice, mai ales în cea franceză. " astăzi în cultura
face parte din lucrarea … română

3. În ceea ce priveşte cultura, Junimea a adoptat o poziţie de critică C. Condiţiunea

severă faţă de orice ar fi putut compromite procesul de realizare a materială
civilizaţiei române moderne. Teoria „formelor fără fond" a fost Condiţiunea
adecvată conjuncturii epocii,fiind folosită ca principiu critic ideală
împotriva mediocrităţii şi imposturii. Această teorie a fost susţinuta în
studiul intitulat…

4. Maiorescu afirma despre tânărul Eminescu că este „un om al D. Direcţia nouă

timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor în antiteze cam în proza şi
exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate...dar în fine poet, poet poezia română
în toata puterea cuvântului" în studiul …

5. Titu Maiorescu se referă la Vasile Alecsandri, apreciind că este E. Eminescu şi

„cap al poeziei noastre literare în generaţia trecuta" în studiul poeziile lui

10 p din oficiu Punctaj total: ................

Anexa 2

Fişă de lucru (1)

După anii de început ai presei culturale ieşene, cu editarea revistei

„Dacia literară ", suspendată la puţin timp de la apariţie din cauza
neînţelegerilor lui Mihail Kogălniceanu cu mai marii vremii, apariţia revistei
„Convorbiri literare " a însemnat, în parte, şi continuarea programului
„Daciei literare". Grupul din jurul „Junimii", dar şi abilităţile administrative
ale lui Iacob Negruzzi, înconjurat de Vasile Pogor, Titu Maiorescu şi ceilalţi
junimişti, a făcut ca revista să crească de la număr la număr şi să adune în
paginile ei valorile literelor d atunci, devenite cu timpul valori ale
spiritualităţii româneşti.
Timp de 28 de ani revista a apărut sub administraţia primului grup
junimist, tutelat de Iacob Negruzzi, ca apoi revista să se impună cu amprenta
generaţiilor următoare, care au respectat moştenirea astfel primită. Fără
apariţia revistei „Convorbiri literare", unde s-a dat direcţia literaturii române
moderne, unde Titu Maiorescu şi-a expus principiile sale critice, poate că am
fi avut sincope asemănătoare celor de care s-a lovit revista „Dacia literară".
Promovarea adevăratei culturi în paginile acestei reviste a însemnat un pas
sigur pentru mai târziu în dezvoltarea şi impunerea literaturii române nu
numai în spaţiul limbii române, ci să se stabilească, ca un adevărat reper al
unei literaturi valoroase. Faptul că Eminescu şi Creangă şi-au publicat mare
parte a operelor lor în paginile acestei reviste dă girul ei de valoare şi
perenitate.
(O sută patruzeci de ani de „Convorbiri literare", anchetă realizată de
Cassian Maria Spiridon, răspuns dat de Gellu Dorian, în Convorbiri
literare)

1. Prezintă punctul de vedere al autorului cu privire la rolul revistei „Convorbiri

literare”.
2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Care e opinia ta în legătură cu rolul revistelor literare (în perioada de formare
a literaturii naţionale)?
 Fişă de lucru (2)

A apărut, relativ, de curând, o ediţie din Criticile lui Maiorescu cu o

prefaţă semnată de colegul meu de generaţie, dl Dan Mănucă. E timpul, cred,
să ne întrebăm (şi să răspundem) despre rostul operei marelui critic azi. Ce
spune ea, altfel zicând, generaţiilor de azi, cucerite de postmodernism şi de alte
isme? În primul rând, desigur, opera lui Titu Maiorescu este un moment
esenţial în evoluţia modernă a literelor româneşti moderne şi, îndeplinind un
rol istoric, merită şi trebuie studiat dacă voim să înţelegem procesul devenirii
noastre. Dacă recitim [...] avem a constata, instantaneu, cât de actuală e ea, de
fapt. E, cred, valabilă şi azi aşezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii.
Or, Maiorescu este cel dintâi care a aşezat acest criteriu la fundamentele
actului valorizator. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă
sistematic, se înalţă, sigure pe sine şi perene, elementele necesare afirmării
principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă
evoluţia modernă a literaturii române. [...] Maiorescu a fost chemat de destin
să despartă, la început, apele de uscat, afirmând dreptul suveran ai esteticului
în judecarea operelor literare. E un merit excepţional nu numai de valoare
istorică dar valabil şi astăzi. Şi tot el are meritul, în studiul din 1871 despre
direcţia nouă în literatură şi cultură, de a oferi modele exemplare şi un drum de
urmat. De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian
(pomenit şi mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor
fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această
inegalitate fatală între fondul propriu şi formele importate, adaptate după
modele ilustre din afară. Cu timpul, ele îndeplinesc un rol formativ şi chiar
educativ. Dar nu este mai puţin adevărat că neatragerea, la vreme, a atenţiei
asupra perpetuării acestor discrepanţe duce la pericole. Este din nou meritul
imens al lui Titu Maiorescu de a fi semnalat pericolul.
(Z. Ornea, Titu Maiorescu, azi)

1.Prezintă punctul de vedere al autorului cu privire la criticismul maiorescian.

2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre afirmaţia autorului: Maiorescu a fost
chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmând dreptul
suveran al esteticului în judecarea operelor literare, prin corelarea informaţiilor
din text cu propriile cunoştinţe.
 Fişă de lucru (3)

Din multe părţi ale lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin
mintea lui ele nu trec pentru a fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se
răsfrâng în prisma cu care 1-a înzestrat natura şi ies numai cu această
răsfrângere şi colorare individuală.
Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel
Victor Hugo, deşi cu toţii au primit impresii de la aceeaşi lume. [...]
Căci prisma poetului este menită a răsfrânge raza directă a luminei, dar
nu este menită a mai răsfrânge raza odată răsfrântă de o prismă străină.
Aceasta însemnează individualismul poetului.
Criticul, din contră, pe cât este mai puţin impresionabil pentru însăşi
lumina directă a obiectelor (din care cauză nici nu se încheagă în el vreo
senzaţie a lumii până la gradul de a cere manifestare în forma poetică), pe atât
este şi mai puţin individual. Căci criticul este tocmai foarte impresionabil
pentru razele răsfrânte din prisma altora şi individualitatea lui este dar
consumată în înţelegerea şi simţirea altor individualităţi.
Criticul este din fire transparent; artistul este din fire refractar. Esenţa
criticului este de a fi flexibil ia impresiile poeţilor; esenţa poetului este de a fi
inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales
nepărtinitor; artistul nu poate fi decât părtinitor.
(Titu Maiorescu, Poeţi şi critici)

1. Precizează punctul de vedere al autorului faţă de problematica abordată în

textul dat.
2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată cu privire la afirmaţia Din multe părţi ale
lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin mintea lui ele nu trec pentru a
fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se răsfrâng în prisma cu care 1-a
înzestrat natura şi ies numai cu această răsfrângere şi colorare individuală.