Morometii

Marin Preda

Specia literară:
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o
acţiune complexă desfăşurată pe mai multe planuri narative, conflicte
puternice şi un număr mare de personaje.
Opera "Moromeţii" este un roman realist, psihologic, datorită
analizei vieţii sociale de la sat, respectiv asupra unei familii destrămate,
iar apoi a comunităţii.

Apariţia:
Romanul "Morometii" este alcătuit din două volume. Primul volum a apărut în
anul 1955, iar al doilea în anul 1967.

Tema:
Tema principală a romanului "Moromeţii" este familia, fiind
urmărit firul destrămării acesteia.
Subtemele romanului sunt viata socială de la sat, paternitatea, timpul, istoria,
libertatea şi constrângerea.

Titlul:
Titlul romanului este un substantiv propriu, care anuntă tema, familia,
accentul fiind pus pe familia Moromete, deoarece sunt prezentate conflictele
acestei familii, dar şi gospodăria şi pământurile, imagini prin intermediul
cărora este prezentată viaţa la sat, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial,
dar şi după acesta, fiind urmărite schimbările din această perioadă.

Viziunea despre lume:

Viziunea despre lume a autorului este exprimată prin intermediul
personajului Ilie Moromete. Cu ajutorul acestui personaj şi a relaţiei sale
cu timpul, Marin Preda îşi exprimă neputinţa transmiterii datinilor
ţărăneşti, care va avea ca urmare dispariţia tărănimii traditionale,
aceasta fiind una dintre cele mai prestigioase probleme ale existenţei
româneşti de la mijlocul secolului al XX-iea.
Perspectiva narativă:
În romanul "Morometii" există două perspective narative
Perspectiva narativă obiectivă se face prin intermediul unui narator
omniscient.
Perspectiva narativă subiectivă se face prin intermediul personajelor,
respectiv în primul volum prin intermediul lui Ilie Moromete, iar în cel de-al
doilea prin intermediul fiilor săi, dar şi a personajelor-martori ai evenimentelor.

Conflictul:
Conflictul interior este în sufletul lui Moromete, fiind un conflict între
individ, timp şi istorie.
Conflictele exterioare sunt între:
1. Moromete si cei 3 fii, care doreau să plece la oraş pentru a se îmbogăţi
rapid.
2. Copiii din cele două căsătorii ale lui Moromete.
3. Moromete si Catrina, deoarece Catrina voia ca Moromete să se tină
de
cuvânt şi să-i treacă casa pe numele ei.
4. Niculae si tatăl său, Moromete, deoarece acesta nu voia să-l lase la
scoală.
5. Moromete si sora sa, Guica, deoarece aceasta îsi dorea ca fratele ei să
nu se recăsătorească, astfel ei i-ar fi rămas casa şi nu ar fi fost singură la
batranete.

Repere temporale şi spaţiale:

Acţiunea se petrece în satul Siliştea-Gumeşti, în primul volum fiind
prezentată perioada anului 1937, respectiv de la începutul verii până în
toamnă, iar în cel de-al doilea volum fiind prezentată atât perioada de dinainte
şi după declanşarea războiului, cât şi anii 1950, fiind prezentate toate
schimbările suferite de către t,ărani din cauza comunismului.
Construcţia operei:
Romanul "Morometii" este alcătuit din două volume.

Primul volum:
Primul volum este alcătuit în ordinea axei timpului şi are o structură
închisă, formată din 3 părţi.
Cele 3 părţi cuprind 29,18 şi 29 de capitole.
Prima parte are o durată scurtă, respectiv de sâmbătă seară, pâna
duminică noaptea. ln această parte este surprinsă întoarcerea Moromeţiilor de
la câmp, dar şi fuga fiicei lui Tudor Bălosul, Polina, cu Birică.
A doua parte este construită cu ajutorul tehnicii mozaicului si prezinta
câteva familii din Silistea-Gumesti, însă accentul rămâne pe familia
Morometiilor.
A treia parte este alcătuită din două scene importante: scena secerişului
şi cea a conflictului dintre Moromete si fiii sai.

Incipitul:
Incipitul fixează tema timpului, pe care îl împarte în două momente.
Există un timp subiectiv, în care Moromete nu acceptă problemele pe
care le are sau le ignoră şi speră că vor veni timpuri mai bune. Timpul este
răbdător: "În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război
Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârsită răbdare; viata se scurgea
aici fără conflicte mari.".
Există şi un timp obiectiv, din vara până în toamna anului 1937, încărcat
cu schimbări pentru toate familile societăţii româneşti, în special familia
Moromete.

Finalul:
În finalul romanului, timpul arată iluzia creată, că timpul ar avea răbdare:
"Trei ani mai târziu, avea să izbucnească cel de-al Doilea Război Mondial
Timpul nu mai avea rabdare”. Acest timp reprezintă un moment critic pentru
Moromete, care este nevoit să se adapteze la noi vremuri. Pentru a se adapta,
el vinde o bucată din pământul său, ceea ce îl afectează drastic din punct de
vedere spiritual.
"ln urma acestei schimbări, el a devenit "îndepărtat şi nepăsător".
Scene importante:
Scena cinei- prin poziţia membrilor familiei la masă se stabileste statutul
lor, dar anticipează şi destinul acestora:
"Moromet,ii mâncau în tindă, la o masă joasă şi rotundă pe nişte
scăunele cât palma.". Copiii din cele două căsătorii prin aşezarea lor, par a
forma două tabere. Catinca împreună cu Tita, Ilinca şi Niculae, copiii săi şi a lui
Moromete, stăteau "lângă vatră", simbol al unităţii familiei, în timp ce
Paraschiv, Nilă şi Achim, "stăteau pe partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi
fost gata în orice clipă să sescoale de la masă şi să plece afară", ceea ce
anticipă plecarea lor de acasă. Liderul familiei, ocupă un loc special, care
sugerează superioritatea şi puterea acestuia: "Moromete sta parcă deasupra
tuturor. Locul lui era pe pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu
privirea pe fiecare. Toţi ceilalţi stăteau umar lângă umăr, înghesuiţi, masa fiind
prea mică... El şedea bine pe pragul lui, putea săse mişte în voie".

Scena tăierii salcâmului- tăierea salcâmului si căderea acestuia

semnifică destinul familiei Moromete. Când Tudor Bălosu îl întreabă pe
Moromete dacă vinde salcâmul, acesta îi răspunde "Să ţii minte că la noapte o
să plouă". Această replică reprezintă speranţa lui Moromete, că datorită ploii,
grâul va creşte şi va putea să-l vândă pentru a-si achita datoriile.
Din cauză că nu s-a împlinit dorinţa lui Moromete de a creşte grâul, el
este nevoit să taie salcâmul, care reprezintă echilibrul familiei, dar si economia
ei. Căderea copacului simbolizează destrămarea familiei atât din punct de
vedere economic, cât şi din punct de vedere spiritual.

Al doilea volum:
În cel de-al doilea volum sunt reluate personajele primului, fiind urmărit
în continuare destinul acestora.
În acest volum este prezentată viaţa socială din Siliştea Gumeşti de după
izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Acest volum are 5 părţi, care cuprind un total de 91de capitole împărţite
astfel 23, 20, 22,13 şi 13 capitole.

Prima parte sugerează perioada aniilor 1937-1947 şi prezintă noua

călătorie spirituală a lui Moromete care merge la Bucureşti pentru a-şi
convinge fiii să se întoarcă acasă, dar este refuzat, iar apoi decide să nu îl mai
lase pe Niculae să îsi continue studiile. Tot în această parte este prezentat
războiul de la început până când se încheie, moartea lui Nilă, atitudinea lui
Niculae după finalizarea războiului, cearta dintre Moromete si sotia sa, care
decide să meargă să locuiască cu fiica sa Mariţa, trimiterea lui Niculae ca
membru de partid.

Partea a doua surprinde discuţiile pe tema politică din tinda locuinţei lui
Moromete. În această parte, datorită functiei sale, Niculae devine initiatorul.

Partea a treia prezintă secerişul şi treieratul, povestea de dragoste a lui

Niculae cu Mărioara a lui Adam Fântână, indignarea ţăranilor, sosirea
militienilor si finalizarea conflictelor.

Partea a patra surprinde revenirea Catincăi în casa conjugală şişedinţa de

partid cu prim-secretarul.

Ultima parte înglobează povestea de dragoste a lui Moromete şi a

Rădiţei, reuşita lui Niculae de a ajunge inginer horticultor, discutiile lui
Moromete cu Ţugurlan, pe care încearcă să-l convingă să ajungă primar,
moartea lui Moromete

Incipitul şi finalul:
Incipitul şi finalul celui de-al doilea volum prezintă destinul lui
Moromete. Dacă în incipit naratorul se întreabă ""ln bine sau în rău se
schimbase Moromete?", finalul prezintă înfrângerea acestuia, deoarece odată
cu moartea lui se pierde şi tradiţia.
Chiar dacă de-a lungul timpului între Niculae si Moromete au existat
neînţelegeri, acesta păstrează vie amintirea tatălui său.
Finalul prezintă visul lui Niculae, stăpânit de personalitatea puternică a
tatălui său: "în lumina vesniciei zilei de vară care scaldă bătătura si salcâmii de
acasă apăru chiar tatăl său din grădină şi o luă spre poarta de la drum cu
mersul lui ciudat care îţi spunea că de acolo de unde vine e greu să-ţi spună ce
a fost, dar de acolo de unde se duce s-ar putea să se întoarcă cu un rezultat.".
Această imagine oferă nostalgie celui de-al doilea volum.

Scene importante:
Scena călătoriei la Bucuresti- în urma primirii unei scrisori de la fiii săi,
prin care află că Nilă este portar la bloc, Paraschiv sudor la tramvaie, iar Achim
detine un magazin alimentar, Moromete decide să plece la Bucureşti. Acesta
încearcă să-şi convingă fiii să se întoarcă la sat, acasă, însă acestia refuză, fiind
multumiti cu noua lor viata de la oras.
Schimbarea lui Moromete- odată cu plecarea fiilor, autoritatea lui
Moromete scade în familia sa. Între el şi Catrina apar certuri din cauza
încercării lui Moromete de a-si aduce fii acasă, dar si din cauzăcă Moromete nu
respectă înţelegerea de a-i înapoia pogoanele sale de pământ. În urma acestei
dispute, Catrina îl părăseşte pe Moromete şi se mută la fiica sa din prima
căsătorie. Comportamentul său se schimbase si fată de oamenii din sat, de
prietenii săi. Moromete "nu se mai împăcase nici până azi" cu Cocoşilă, iar cu
Dumitru lui Nae si cu locan nu mai ţinea legătura. Însă, în anul 1950 lui
Moromete se schimbă. Acesta isi face prieteni noi, îşi respectă din
principiile sale de ţăran fidel şi chiar începe o nouă poveste de dragoste cu
Fica.
Destinul lui Niculae- în acest volum, Niculae este surprins mai des. Dacă
în primul volum acesta îşi căuta drumul în viaţă, trăind perioada adolescenţei,
volumul al doilea îl surprinde silit de tată să renunte la scoală, dar totusi
reuşeşte apoi să urmeze cursurile şcoliide partid şi să ajungă activist. Acesta
are conflicte cu grupul comuniştilor din sat, iar atunci când devine responsabil
cu supravegherea strângerii de cote şi predarea lor către stat, Niculae
întâmpină dificultăţi în organizare, din cauza intrigilor celor din sat.
Scena mortii lui Moromete- această scenă încheie volumul al doilea si
simbolizează atât un sfârs, it firesc al fiintei umane, cât si sfârsitul simbolic al
traditiei.

Caracterizări:
Ilie Moromete:
Ilie Moromete este personajul principal al romanului şi are rol de
reflector în primul volum.
El este un reprezentant tipic al ţărănimii patriarhale, fiind numit de către
critica literară "cel din urmă tăran".
Această însusire a dobândit-o deoarece traiul său de zi cu zi este asigurat
din munca cu pământul.
 "ln incipitul romanului, Moromete este prezentat în mijlocul familiei
sale, parcă deasupra tuturor, ceea ce creează imaginea sa ca lider al familiei.
Această imagine a superiorităţii este creată chiar si în ciuda conflictelor
familiale.
Moromete era visător si dornic de comunicare: "Moromete stătea pe
stănoaga podiştei şi se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod
deosebit, dar pe faţa lui se vedea că n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva”.
Moromete este o fire complexă, uneori ironică, de exemplu atunci când
este întrebat de către Nilă care este motivul pentru care taie salcâmul, iar
acesta îi răspunde ' şacasăsemire proştii!".
O altă trăsătură a lui Moromete este disimularea, în momentul în care
este nevoit să plătească fonciirea, iar prin protest reuşeşte să amâne plata, dar
şi când este întrebat de către Tudor Bălosul dacă vinde salcâmul, prin
răspunsul său "Să ţii minte că la noapte o să plouă.", ploaia fiind aşteptată în
speranţa că grâul va cres, te, iar din vânzarea lui va achita datoriile, astfel evită
să dea un răspuns concret.
Moromete este ataşat de pământul său, care pentru el are o
însemnătate materială, dar şi spirituală, şi fiindca fiii săi vedeau pământul doar
ca pe un mijloc de unde pot obţine un venit, apar conflicte familiare care duc la
destrămarea familiei.
Fiind un adept la tehnicii amânării, Moromete devine martor al
destrămării familiei sale, dar se află în incapacitatea de a actiona
La plecarea fiilor săi, prin monologul interior, tatăl iubitor îsi arată
reflexivitatea, iar prin autoanaliză dă dovadă de inteligenţă.
Primul volum se încheie cu o imagine a lui Moromete care este trist,
dezamăgit de cei în care avea cea mai mare încredere.
Prin autocaracterizare este evident,iată firea liberă a lui Moromete:
"Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă!".
El este caracterizat în mod direct astfel:
"Era cu zece ani mai mare decât Catrina si acum avea acea vârstă între
tinerete bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.".
Niculae Moromete:
Niculae Moromete este fiul lui Ilie Moromete din cea de-a doua
căsătorie, cu Catrina si cel mai mic membru al familiei.
Iniţial acesta nu se încadrează în tiparul Moromeţilor, deoarece pentru el
cel mai important lucru era şcoala.
Niculae îi spune tatălui său "Eu îmi caut eul meu", fiind un personaj în
formare.
Niculae este "un băiat de vreo doisprezece ani. Avea capul gol şi cămaşa
de pe el era ferfenită. Picioarele goale erau pline de zgârieturi vechi cu urme
de sânge închegat cu praf."
Niculae se află în antiteză cu ceilalti frati ai săi, deoarece este mult mai
harnic, iar dorinţa sa cea mai mare era să meargă la scoală, ceea ce familia
considera doar o cheltuiala in plus pentru familie.
Încă de mic Niculae are responsabilităţile unui adult, fiind trimis cu oile,
iar din cauza oii Bişinica, acesta întâmpină momente grele.
Niculae are un moment când se aseamănă cu tatăl său, atunci când
lucrau la o poartă, iar el întinde către Paraschiv, care nu era atent, cuiele cu
partea ascuţită.
Niculae era dornic să audă poveştile tatălui său.
Fiind cel mai mic din familie, dar si din cauză că era copil din cea de-a
doua căsătorie, fiii cei mari ai lui Moromete, îl necăjeau permanent, astfel că
"Vrând-nevrând, învăţase să se lupte şi să se bată cu ciomagul.".
Mama sa, Catrina, era cea care îi înţelegea dorinţa de a merge la şcoală
şi îl susţinea, însă tatăl său se împotrivea, pana la plecarea fiilor cei mari, cand
decide să-i plătească şcolarizarea.
Niculae îsi admira tatăl în ciuda tuturor celor întâmplate, iar în finalul
celui de-al doilea volum, acesta păstrează vie amintirea tatălui.

Relaţia dintre personaje:

Relaţia tată-fiu dintre cei doi întâmpină momente dificile, deoarece nu
au o relaţie strânsă, iar pentru Niculae cel mai important lucru este şcoala, în
timp ce pentru tatăl său şcolarizarea lui însemna doar o cheltuială în plus, care
nu era deloc necesară.
 Conflictele din cauza părerilor diferite ale celor doi apar şi în cel de-al
doilea volum, deoarece Niculae, devine activist de partid şi susţine mişcarea
comunistă, în timp ce tatăl său este conservator şi apără valorile satului
tradiţional şi proprietatea.

Prima secventă:
Prima secvenţă importantă pentru relatia dintre cei doi este cea a
serbării.
Atunci când Niculae termină clasa a patra, Moromete este prezent la
serbare, unde află cu surprindere că fiul său pe care îl credea repetent, este de
fapt premiant. Este atât de surprins încât întreabă "-Cocosilă! Mă ăla nu e
Niculae al meu?".
Deşi este surprins şi mândru de fiul său, Moromete nu vrea să-si afiseze
trăirile, astfel se arată preocupat de lucruri precum pălăria lui Niculae "Săracul
de el, nu i-am luat deloc o pălărie şi uite că nu e învăţat s-o poarte, stă cu ea pe
cap.". Această replică sugerează sentimentul de vinovăţie care îl cuprinde pe
Moromete.

A doua secventă:
A doua secvenţă importantă pentru relatia dintre cei doi este cea în care
stau pe prispă, iar Niculae, pasionat de citit, stătea cu o carte în mână, în timp
ce tatăl său se gândea la el.
Atunci, Moromete îsi întreabă fiul dacă doreste să-si continue studiile,
răspunsul fiind categoric afirmativ, astfel îi oferă fiului său speranţa că dorinţa i
se va îndeplini.
ln ciuda speranţei pe care i-o oferise copilului, Moromete îi răspunde
într-un mod atât afectuos, cât şi grav, că nu are această posibilitate.
Această scenă dezvăluie faptul că Moromete era frământat de dorinta
fiului său, chiar dacă nu era neapărat o prioritate.
Chiar dacă nu reprezintă o prioritate, cu trecerea timpului apar schimbări
în comportamentul lui Moromete, care după vânzarea unei bucăţi de pământ,
plăteşte taxele de şcolarizare pentru fiul său.
Momente importante pentru relaţia dintre cei doi apar şi în volumul al
doilea, precum cel al morţii lui Moromete, când la capul său nu se afla niciun
copil, însă Niculae este cel care merge atât la înmormântare, cât şi la
parastasul de un an. Acesta păstrează vie amintirea tatălui său si chiar trăieste
un vis stăpânit de personalitatea puternică a tatălui său.

lncheiere:
Romanul "Morometii" de Marin Preda reprezintă o adevărată înnoire a
tipologiei rurale, într-o notă originală. Criticul literar Eugen Simion afirmă
despre romanul lui Preda că ""Morometii" este un mare roman prin
originalitatea tipologiei şi profunzimea creatiei".