Sunteți pe pagina 1din 3

ÎNFIINȚAREA SOCIETĂȚII JUNIMEA

Societatea Junimea este înființată în anul 1863, la Iași. Este o societate literar-culturală, dar și
o comunitate de idei, definită prin ceea ce se cheamă spirit junimist în raport cu întregul domeniu
al culturii, cu problemele lui stringente. Întemeietorii Junimii sunt: Titu Maiorescu, Petre Carp,
Vasile Pogor,  Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi. La momentul întemeierii Junimii, cei cinci
erau tineri oameni de cultură, întorși de la studii universitare urmate în Germania și Franța,
animați de ideea de a impune o direcție nouă în cultura și literatura română, găsind soluții pentru
cele mai stringente probleme. Societatea Junimea a funcționat după deviza:"Intră cine vrea,
rămâne cine poate.”
MANIFESTĂRILE JUNIMII.
a) PRELECTIUNILE POPULARE;
b) ÎNTÂLNIRILE SĂPTĂMÂNALE ÎN CENACLU ;
c) EDITAREA  DE ZIARE ȘI REVISTE;
d) EDITAREA DE MANUALE ȘCOLARE;
e) ÎNFIINȚAREA UNOR INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT;
f) ÎNFIINȚAREA UNEI TIPOGRAFII.
PRELECTIUNILE POPULARE - au fost o serie de prelegeri, reprezentând cea dintâi
manifestare a Junimii, imediat după înființare. Aceste conferințe publice au fost organizate până
la dizolvarea societății, alcătuind una dintre tradițiile Junimii. PRELECTIUNILE erau gândite pe
cicluri tematice, inițial temele fiind legate de cultura națională, mai apoi alese astfel încât să
ilustreze cele mai noi tendințe din filozofia și știința epocii, de exemplu, una dintre teme a
popularizat teoria lui Darwin despre evoluția speciilor. Aceste prelegeri erau concepute după
modelul oratoric impus de Titu Maiorescu, unul dintre cei mai redutabili oratori ai vremii.
PRELECTIUNILE POPULARE au fost o cale de popularizare a ideologiei junimiste, un mijloc
de educare și informare a publicului, dar și un exercițiu pentru spiritul oratoric junimist.
ÎNTÂLNIRILE SĂPTĂMÂNALE ÎN CENACLU - Junimiștii se întâlneau săptămânal, în
ședințe de cenaclu, în casa lui Maiorescu ori a lui Vasile Pogor. Aceste ședințe de cenaclu erau o
adevărată școală de literatură, descoperind scriitori talentați și ajutându-i să se afirme pe scena
vieții literare a epocii.  Junimea a fost o pepiniera de talente și scriitorii sprijiniți de Junimea
erau, valoric, peste media scriitorilor vremii. Îi amintim pe: Mihai Eminescu, Ion Creangă,
I.L.Caragiale, Ioan Slavici Veronica Micle, scriitori afirmați înainte de 1880; George Coșbuc,
Panait Cerna, între scriitorii afirmați după 1880.  Nu doar scriitori a lansat Junimea, ci și
filosofi ( Vasile Conta), oamenii de drept, istorici, lingviști. Mai toți junimiștii aveau formație
universitară și destui dintre ei erau profesori universitari.
O particularitate a desfășurării ședințelor de cenaclu este aceea că la aceste întâlniri junimiștii
discutau și probleme ale altor domenii ale culturii, ei fiind "oameni de idei generale"( Tudor
Vianu), mai mult decât specialiști în diverse sfere de activitate. De pildă, la primele ședințe s-a
discutat despre alcătuirea unei antologii de poezie românească, în care să fie incluse cele mai
valoroase creații poetice. Intenția nu s-a finalizat, din acest proiect s-a născut, însă, studiul
maiorescian " O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867". Tot în aceste ședințe, a fost
abordată și problema ortografiei în limba română, una dintre cele mai spinoase probleme ale
societății românești, într-un moment în care se folosea un alfabet mixt ( cu chirilice și caractere
latine), iar principiile care să reglementeze scrierea în limba română nu erau încă fixate,
legiferate. Eforturile Junimii conjugate în polemici purtate cu diverse școli lingvistice, au dus, în
cele din urmă, la aprobarea de către Academie, a ortografiei fonetice și a alfabetului latin. Tonul
acestor polemici le-a dat tot Titu Maiorescu, în 1866, când a publicat articolul " Despre scrierea
limbei române ". Maiorescu susține principiul fonetic în ortografie și folosirea alfabetului latin.
Principiul fonetic prevede, în general, scrierea cuvântului după cum se pronunță. Maiorescu a
purtat polemici cu etimologistii ardeleni ( Timotei Cipariu) și cu puristii bucovineni ( Aron
Pumnul). Cei dintâi continuau proiectul ortografiei etimologice în tradiția Școlii Ardelene,
ultimii susțineau un sistem de scriere care să noteze toate prin semne grafice toate variantele de
sunete.
ÎNTÂLNIRILE SĂPTĂMÂNALE ÎN CENACLU ale junimiștilor au pus în valoare și alte
trăsături ale spiritului junimist, ironia. Toți membrii de cenaclu aveau porecle amuzante, de
pildă, cei care nu luau niciodată cuvântul erau porecliti "Caracuda ". Junimea ținea un " dosar ",
ale cărui file sporeau cu fiecare discurs politic ori manifestare parlamentară, publică amendabile
prin forma bombastică, prin erori de logică ori semantică. Mulți contemporani se temeau că vor
fi înregistrați în " dosarul " Junimii, devenind obiect de ironie.
EDITAREA DE REVISTE - cea mai importantă revistă editată de Junimea a fost revista "
Convorbiri literare ", apărută din 1867. Revista a avut o existență mai lungă decât Junimea,
apărând până în 1944, timp în care s-a schimbat nu numai locul apariției sau conducerea, ci și
profilul, orientarea. Inițial, revista apare la Iași, sub conducerea lui Iacob Negruzzi, fiind cea mai
de prestigiu revistă literară românească, până după 1880. Prestigiul revistei creștea odată cu
prestigiul scriitorilor susținuți în afirmare, Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici ori George
Coșbuc. După 1880, revista apare la București și devine, pe rând, revistă de istorie și de filosofie.
În esență, revista "Convorbiri literare " a oglindit viața societății Junimea, de la înființarea ei
până când aceasta se autodizolva, pe la 1900, pentru că întâlnirile junimiștilor erau tot mai rare.
Se pare că motivul a fost implicarea în politică.
Orientarea politică a Junimii a fost conservatoare.
ÎNFIINȚAREA UNEI TIPOGRAFII, A UNEI EDITURI. EDITAREA DE MANUALE
ȘCOLARE. ÎNFIINȚAREA DE INSTITUȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT.

    JUNIMEA avea o tipografie și o editură, una dintre preocupările junimiștilor fiind și tipărirea
de carte școlară. Amintim, în acest sens, contribuția profesorului brașovean Ioan Mesota.
Cursurile Institutului pedagogic din Iași, au fost urmate de Ion Creangă, avându-l profesor pe
Titu Maiorescu. Toate aceste preocupări arată cât de diverse și aplicate au fost manifestările
Junimii în sfera largă a culturii vremii, manifestări alimentate de o viziune și concepție unitare,
puse sub semnul ideii de a imprima o direcție nouă în cultura și literatura română din a doua
jumătate a secolului al XIX lea. Junimea a adus un suflu nou în cultura și societatea românească,
bazat pe temeinicie, seriozitate, stimularea valorilor și descurajarea mediocrităților din viața
publică.