STUDIUL DE CAZ 5.

CRITICISMUL JUNIMIST: TITU MAIORESCU

I. Etapa delimitării temei sau a definirii problemei – Puncte de plecare:

,,Junimea“ = grupare literar-culturală şi politică; şi-a desfăşurat activitatea începând din 1863 (mai
întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti) şi a generat nu doar un current de idei complex (junimismul), ci şi o
stare de spirit. ,,Junimea“ se delimitează de entuziasmul generaţiei paşoptiste, ai cărei scriitori se
angajaseră în promovarea necondiţionată a creaţiei autohtone; propune o analiză lucidă a literaturii
române de la vremea respectivă, respingând mediocritatea şi încercând să-i îndrume pe scriitorii epocii
spre esenţa poeziei, a artei, în general.
Iniţiatorii societăţii ,,Junimea“: Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Petre
Carp.
Autori de referinţă promovaţi de societatea ,,Junimea“ şi de revista acesteia, ,,Convorbiri literare“:
Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale.

Criticismul junimist este legat în primul rând de activitatea mentorului societăţii ,,Junimea“, Titu
Maiorescu (1840-1917). Acesta se manifestă în aproape toate domeniile culturii noastre, inaugurând o
nouă orientare, nu doar în literatura şi cultura epocii, ci şi în spiritul public.
Maiorescu reuşeşte să impună norme ortografice care sunt, cu puţine excepţii, cele actuale.
El se ridică împotriva ,,formelor fără fond“ apărute prin preluarea fără discernământ a unor ,,aparenţe“
ale culturii apusene, pe care le consideră nepotrivite stadiului precar al culturii româneşti din acel
moment.
Ca estetician, Maiorescu a pus bazele teoretice ale ,,criticii estetice“ şi a încercat să restabilească
adevărul privind valorile reale ale literaturii române din epocă.

II. Etapa de documentare – Recomandări bibliografice:

Citiţi integral următoarele studii ale lui Titu Maiorescu:

 Despre scrierea limbii române (1866)
 În contra direcţiei de azi în cultura română (1868)
 Direcţia nouă în poezia şi proza română (1872)
 Beţia de cuvinte. Studiu de patologie literară (1873)
 Comediile d-lui Caragiale (1885)

III. Etapa de investigare a temei – Posibile direcţii:

 Care sunt direcţiile de manifestare a criticismului junimist?

 Cum au fost receptate în epocă şi după aceea ideile critice maioresciene?
 În ce constă teoria formelor fără fond şi în ce context a fost formulată?
 Cum au fost liniile direcţiei noi promovate de Maiorescu?
 Cum foloseşte Maiorescu arta argumentării?
 Cum se manifestă spiritul polemic în scrierile maioresciene?

IV. Etapa de lucru propriu-zis şi de prezentare a rezultatelor sau descrierea şi analiza cazului –
Sugestii:
Membrii grupei îşi împart sarcinile de documentare (lectura şi conspectarea studiilor menţionate,
confruntarea rezultatelor). Apoi stabilesc un plan de prezentare şi un eseu de sinteză despre criticismul
junimist. Aplicaţia puteţi să o faceţi şi sub forma unui raport/ sondaj de opinie privind aspectele
pozitive şi negative din cultura română de azi.