STUDIUL DE CAZ 4.

ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAŞOPTISTĂ

I. Etapa delimitării temei sau a definirii problemei – Puncte de plecare:

Perioada paşoptistă – perioadă literară situată aproximativ între 1830 şi 1860; ea începe odată cu
modernizarea rapidă şi masivă a vieţii sociale şi culturale în Principatele române, datorită influenţelor
apusene şi se încheie în perioada în care societatea ieşeană Junimea favorizează apariţia marilor
creatori (M. Eminescu, I. Creangă, I.L.Caragiale, I. Slavici).

Reprezentanţi ai paşoptismului: Gh. Asachi, Ion Heliade Rădulescu (= ,,deschizătorii de drumuri”);

C. Negruzzi, V. Alecsandri, Alecu Russo, M. Kogălniceanu, V. Cârlova, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac,
N. Bălcescu, D. Bolintineanu, I. Ghica, A. Mureşanu, G. Bariţiu (= scriitorii reprezentativi ai epocii);
N. Filimon, Al. Odobescu, B.P.Hasdeu (= autorii care fac trecerea la ,,epoca marilor clasici”).

Pentru a înţelege rolul atribuit literaturii în perioada paşoptistă trebuie să ne dăm seama ce înţelegeau
oamenii vremii prin ,,literatură”. În prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până la apariţia societăţii
Junimea, conceptul de ,,literatură” avea un sens larg şi destul de imprecis, desemnând scrierile
umaniste de orice factură, studiul filologic, retorica etc. Literatura avea ca finalitate nu numai plăcerea
estetică, ci şi învăţătura, şlefuirea spiritului, educarea bunelor moravuri, formarea de atitudini, opinii,
credinţe şi mentalităţi.
În epoca paşoptistă, sub influenţa ideologiei romantice, poezia ajunge să fie considerată forma primară
a literaturii. Acesteia îi revine zona ideală a existenţei (înnobilarea sufletului, cultivarea sensibilităţii,
elevarea sentimentelor etc.). În schimb, proza e asociata cu realitatea derizorie a vieţii de zi cu zi.
Pe scena socială apare un personaj nou, poetul. El se distinge de ceilalţi prin tot ceea ce face, prin felul
în care se îmbracă, vorbeşte, se comportă, prin aspiraţiile lui, prin felul în care îşi trăieşte viaţa.
Teatrul ocupă şi el un loc aparte, pornind de la convingerea că, prin contactul nemijlocit cu publicul în
sala de spectacol, acesta poate să exercite o influenţă mai largă şi mai profundă asupra societăţii decât
textele scrise.

II. Etapa de documentare – Recomandări bibliografice:

Exemple de surse (=texte care oferă ilustrări ale temei):

 Pentru conceptul de ,,literatură” în perioada paşoptistă:
Ion Heliade Rădulescu, Literatura – Politica din Echilibru între antiteze, în Opere, vol.II
Început de bibliotecă universală, în Opere, vol. I
Gh. Asachi, Omul literat, în Opere, vol. II
Despre literature, în Opere, vol. II
 Pentru poezia, proza şi teatrul din perioada paşoptistă:
Ion Heliade Rădulescu, Versificaţie, în Critica literară, ediţie de Aurel Sasu
 Pentru imaginea poetului:
Ion Heliade Rădulescu, Domnul Sarsailă, autorul în Opere vol. I
La moartea lui Cârlova, în Opere vol. I
C. Negruzzi, Scrisoarea IV (Un poet necunoscut), în Opere, vol. I
Vasile Alecsandri, Un episod de la 1848 şi Margărita, în Opere, vol. IV
 Pentru informaţii privind căutarea identităţii culturale:
Mihail Kogălniceanu, Introducţie [la Dacia literară] în volumul Tainele inimei. Scrieri alese
Vasile Alecsandri, Românii şi poezia lor, în Opere, vol. IV
Alecu Russo, Poezia poporală, în Scrieri alese
III. Etapa de investigare a temei – Posibile direcţii:

 Ce înţeleg prin literatură primii paşoptişti?

 Care sunt caracteristicile şi finalităţile poeziei (eventual, în comparaţie cu proza) şi ale teatrului
în epoca studiată?
 Cum se percepe pe sine poetul şi cum se înfăţişează celorlalţi în perioada paşoptistă?
 Care sunt posibilităţile de a cultiva o anumită identitate culturală a literaturii române şi pe ce se
sprijină acestea?

IV. Etapa de lucru propriu-zis şi de prezentare a rezultatelor sau descrierea şi analiza cazului –
Sugestii:

Membrii grupei care tratează această temă îşi împart de la început, de comun acord şi în mod echilibrat,
sarcinile de documentare, încercând să acopere direcţiile de investigaţie propuse (de exemplu: o
persoană citeşte şi conspectează anumite cărţi şi articole din bibliografia recomandată, o altă persoană
se ocupă de găsirea imaginilor ş.a.m.d.).
Puteţi să lărgiţi corpusul de texte consultate, adăugând eventual şi bibliografie critică. Faceţi conspecte
de lectură, urmărind aspectele relevante pentru subtema abordată.

După ce fiecare şi-a rezolvat sarcina de lucru, vă întâlniţi şi faceţi un schimb de idei pe marginea
documentării voastre. Confruntaţi rezultatele şi alcătuiţi planul prezentării pe care să o susţineţi în faţa
clasei, fie ca expunere din partea unui reprezentant al grupei, fie prin intervenţia fiecărui membru al
acesteia. Vă puteţi însoţi prezentarea cu materiale illustrative.