Capitolul II

Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei cu același nume, el fiind

caracterizat amplu și complex de către autor, care apelează la caracterizarea indirectă pentru a
scoate în evidență trăsăturile definitorii ale acestuia. El este un personaj unic,plin de complexități și
este caracterizat în antiteză cu celelalte personaje.
Principala sa trăsătura este cruzimea, trăsătura ce reiese din uciderea cu sânge rece a
oamenilor, după ce s-a reîntors pe tron, aceștia fiind omorâți ,,la cea mai mica greșeală
dregatorească, la cea mai mică plângere ce i se arăta”.
Caracterizarea directă, realizată de narator se conturează prin redarea gesturilor și a mimicii
lui Alexandru Lăpușneanul. Astfel, schimbările de comportament sunt o trăsătură specifica acestuia
în al doilea capitol al nuvelei, atunci când Ruxanda ii propune să termine vărsarea de sânge. Acesta
este răbdător și calm cu soția sa, mai apoi el reacționează impulsiv, sărind de pe locul unde stătea,
ca mai apoi să se liniștească și să ii ofere un leac de frică, atunci când Ruxanda ii spune ca îi este
teamă. Leacul de frică se dovedește a fi, mai apoi, o piramidă a capetelor celor 47 de boieri pe care
i-a omorât, după ce i-a invitat pe toți la un ospăț, de dragul Ruxandei. Bipolaritatea arată astfel,
deficiențele mentale ale domnitorului, dandu-ne seama încă de pe atunci ce fel de om este
Lăpușneanul.
Relația lui Alexandru cu soția sa, Ruxanda pare la început una normală, suferind însă multe
transformări de-a lungul nuvelei. Încă de la început se poate spune că aceștia nu s-au căsătorit din
iubire, Ruxanda fiind nevoită să se mărite cu Lăpușneanul, după ce acesta i-a tăiat nasul viitorului ei
soț, Joldea și ducându-l la călugărie.
În concluzie, în cel de-al doilea capitol al nuvelei ,,Alexandru Lăpușneanul” de Costache
Negruzzi, personajul principal reprezintă domnitorul orbit de putere, ce omoară oameni cu sânge
rece pentru a instaura frica în popor, devenind astfel un domnitor tiran.