Caracterizarea personajului Alexandru Lapusneanu

(Personaj principal de nuvela istorica ; personaj romantic ; personaj atestat istoric)

Alexandru Lapusneanu protagonist cu atstare istorica , personaj romantic si eponim este alcatuit din puternice trasaturi de caracter un personaj exceptional ce actioneaza in imprejurari iesite din comun. Trasaturile morale reies in mod indirect din faptele, atitudinile si deciziile protagonistului, din relatia cu celelalte personaje , unele istorice preluate din cronica lui Grigore Ureche, altele fictionale , nascocite de imaginatia scriitorului. Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud cu vointa puternica , ambitie si fermitate in organizarea razbunarii pe boierii care-l tradasera in prima domnie , aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat pentru a 2 a oara pe tronul Moldovei, impotriva vointei tuturor: Daca voi nu ma vreti , eu va vreu . Aceasta replica are valoare documentara de unde se poate afirma ca spiritul razbunator al lui Lapusneanul nu este o fictiune ci o trasatura istorica. Naratorul omniscient remarca in mod direct privirea protagonistului , ce scanteiase ca un fulger , amenintatoare si ferma , atunci cand refuza cu incapatanare sa renunte la tronul Moldovei: mai degraba-si va intoarce Dunarea cursulu, indarapt . Replicile lui Lapusneanu reflecta , indirect, ura inversunata ce se revarsa asupra boierilor pe care-I ameninta : Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi . Insusirile fanteziste de dimensiune istorica contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Cruzimea si violenta voievodului sunt reliefate prin antiteza cu blandetea si delicatetea Doamne Ruxanda , procedeu romantic folosit de naratorul omniscient pentru amplificarea emotiei naratorului. Patima si nerabdarea de a ocupa scaunul domnesc sunt ilustrate , indirect, de una din faptele atestate istoric pe care le savarseste Lapusneanul imediat dupa urcarea pe tron. Alte insusiri ale personajului, reiesite , indirect din episoadele in care este prezent Motoc , sunt rod al fictiunii naratorului. Inteligenta si ipocrizia voievodului sunt sustinute indirect , de rabdarea si tenacitatea impresionanta de a-l sustine pe Motoc aproape , ba chiar protejandu-l . Inca din incipitul nuvelei, Lapusneanul se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei umane intrucat il cruta pe Motoc si-i promite ca sabia lui nu se va manji de sangele tau . In capitolul Capul lui Motoc vrem , Voda este diabolig de inteligent profitand de multimea adunata la portile curtii domnesti , ca sa scape de boierul cuprins de disperare , care-l implora sa nu-i asculte pre niste prosti , pre niste mojici . Lapusneanul ii raspunde taios si cu sange rece cum il caracterizeaza direct vocea auctoriala , motivand : prosti , dar multi [ ] sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat . Decizia de a-l da pe Motoc multimii este fictionala , intrucat boierul reguiat in Polonia fusese ucis de un om de incredere trimis de Lapusneanul , chiar la urcarea acestuia pe tron. Insetat de razbunare si inveninat de ura voda isi pune in aplicare planul : confisca averile boierilor si incepe sa-I ucida.

Alexandru Lapusneanul detine arta disimularii, scena din biserica scotand in relief , indirect perfidia cu totul iesita din comun cu care Voda imbracat cu toata pompa domneasca se inchina pe la icoane. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata indirect de faptele cumplite : leacul de frica pe care i-l da doamnei Ruxanda , prin piramida de 47 de capete ale boierilor ucisi. Episodul uciderii celor 47 de boieri constituie una dintre cele mai impresionante crime din istoria Moldovei. Moartea violenta prin otravire a lui Lapusneanul chiar de catre blanda lui sotie este o plata binemeritata pentru cruzimea sa. Episodul mortii domnitorului este inspirat din cronica lui Grigore Ureche. Scena otravirii este cutremuratoare si de aceea romantica. Stroici si Spancioc se uita cu satisfactie la suferintele lui Voda , iar Stroici cu un cutit , ii descleta dintii si ii turna pe gat otrava ce mai era pe fundul paharului , spunandu-I cu bucurie : invata a muri tu care stiai numai a omori . Naratorul omniscient descrie chinurile ingrozitoare ale mortii domnitorului , care lasa o pata de sange in istoria Moldovei , fiind inmormantat la manastirea Slatina , unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale . Sadismul si setea de razbunare rezulta din caracterizarea directa, facuta de catre celelalte personaje: Crud si cumplit este omunl acesta , fiica mea (mitropolitul Teofan) ; Eu sunt Spancioc , a carui avere ai jafuit-o, lasandu-i femeia si copiii sa cerseasca pe la usile crestinilor ; Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine (Stroici). Un procedeu artistic de caracterizare romantica o constituie antiteza care opune cruzimii lui Lapusneanul blandetea si gingasia Doamne Ruxanda. Relatiile lui Voda cu celelalte personaje accentueaza trasaturile care-l individualizeaza in nuvela. Fata de Doamna Ruxanda, Lapusneanul este indiferent ignorand-o cu desavarsire , iar atunci cand ea il roaga sa inceteze cu omorurile el ii da un leac de frica aratandu-I piramida construita din cele 47 de capete ale boierilor asasinati. Pentru ca ea lesina la vederea grozaviei Voda este dezamagit , dispretuitor si ironic fata de reactia ei : femeia tot femeie . Blanda Ruxanda isi otraveste sotul , pt a-l scapa de la moarte sigura pe fiul ei , ce fusese amenitat de Lapusneanul , fiind convinsa ca elibera tara de un domnitor tiran si crud. Arta de prozator a lui Costache Negruzii este remarcabila prin forta de constituire a gesturilor patetice ale personajelor , prin cuvintele memorabile ale acestora precum si prin observatia psihologica atenta a naratorului.