Actul I

Se afla cucoana Chirita in provintie. La moşia Bârzoieni, intrară în ograda casei boiereşti
cucoana Chiriţa Bârzoi, călare, şi o ceată de ţărani. Aceştia îşi strigau supărarea împotriva
fiului Chiriţei. Guliţă ori le aducea felurite pagube, ori le ţinea calea fiicelor lor.Chiriţa îi
izgoni pe ţărani şi începu a striga pe Ion, feciorul boieresc, să vină să o dea jos de pe cal.
Cum Ion nu venea, începu să-i strige la rând şi pe Guliţă, pe fiica răposatei văduve
Afin, Luluţa, care acum stătea la ea, pe “monsiu Şarlă” (Charles) , profesorul francez al
lui Guliţă, şi pe cumnata ei, Safta.
Aceştia apărură cu toţii , Ion ţinu calul, iar profesorul Şarl o prinse când sări de pe cal.
Guliţă ceru să-l lase şi pe el călare, dar Chiriţa îl trimise să înveţe franceza cu monsiu
Şarlă şi îi promise că îi va cumpăra un cal când va ajunge tată-său ispravnic.
Chiriţa se trase cu Safta la umbră şi îi spuse că abia aşteaptă să se facă isprăvniceasă.
După ea, soţul ei avea toate drepturile să fie numit ispravnic. Trecuseră prin multe la ’48:
le pieriseră vreo zece vite, Bârzoi avusese friguri şi îl apucase şi groaza, iar pe ea o duruse
o măsea…
Cucoana îi mărturisi apoi cumnatei că pusese ochii pe Luluţa şi pe zestrea ei, pentru
Guliţă, cu toate că acesta era mai mic cu un an decât fata. Ii făcu apoi un fel de examen de
limba franceză lui Guliţă şi află, spre disperarea profesorului, că furculiţa, învârtita şi
trânta se spun “furculision”, “învârtision” şi respectiv ” trântision” !
Ion aduse un răvaş de la Iaşi, aşezându-l exact pe dos, sub un şervet deasupra căruia era
şi o tavă. În răvaş, Grigori Bârzoi o anunţa că fusese numit ispravnic. Îi spunea să ia toată
gospodăria şi tot neamul, fără a uita curcanul cel bătrân, şi să vină la târg, nu departe de
Bârzoieni. Se bucură că acum poate pleca la Paris, căci se săturase cucoana Chirita in
provintie.
Profitând de zăpăceala iscată de veste, Guliţă porni călare pe calul furat din grajd, dar nu
putu să îl stăpânească. Toată lumea alergă să îl salveze, iar acest timp Luluţa se întâlni cu
Leonaş, un tânăr din Iaşi care o iubea şi pe care îl iubea. Când îl aduseră pe Guliţă, pe cei
doi îi umflă râsul, cucoana Chiriţa se înfurie şi îl goni pe Leonaş de acolo. Leonaş promise
că se va răzbuna pentru asta.

Chirița în provinție

Actul II
Chirita in provintie se puse pe mari schimbări. În timp ce Ion nu mai prididea cu
căratul peşcheşurilor, ea stătea toată ziua la oglindă şi se pregătea să plece în voiaj la
Paris. Pe Bârzoi îl chinuia căci îl silise să treacă la hainele “nemţeşti” şi să facă cheltuieli
pe mobilă nouă, haine noi şi altele.
Înainte de plecarea la Paris, Chiriţa voia să îi logodească pe Luluţa şi Guliţă, chiar dacă
Bârzoi spunea că fata e cam apucată. Chiar în ziua aceea urma să dea dea o masă în
cinstea acestui eveniment, la care fusese poftit şi ofiţerul ce venise în gazdă la ei.
Ofiţerul nu era altul decât Leonaş, care venise astfel deghizat ca să îi joace o festă Chiritei
in provintie. Se prefăcu îndrăgostit de ea, iar cucoana, cucerită, îi dărui portretul ei şi
fugi, ruşinată.
Sosi Luluţa şi îi spuse lui Leonaş că vor să o logodească cu Guliţă. Acesta sosi chiar când
Leonaş o mângîia pe Luluţa şi făcu un tărăboi de veni toată lumea. Chiriţa îl recunoscu pe
Leonaş şi înţelese că se dăduse pe mâna acestuia.
Travestit în birjar, Leonaş reveni şi intră în vorbă cu Ion. Spuse că are să i se jeluiască
ispravnicului într-o pricină şi află astfel că fără peşcheş boierul nu îl primeşte. Trebuia să
aducă fie păstrăvi, fie caş, fie căpăţâni de zahăr, ba chiar şi bani. Cu banii procedau aşa:
împricinatul cumpăra curcanul cel bătrîn cu bani, apoi dădea curcanul drept plocon şi
acesta revenea în ograda ispravnicului. Ion vânduse deja curcanul de 57 de ori până
atunci !
Chiriţa îl recunoaşte iar pe Leonaş, iar cuconul ispravnic vrea să-l dea pe mâna
jandarmilor. Leonaş pleacă după ce îi aminteşte de felul în care împarte el dreptatea şi de
curcanul isprăvnicesc…
Sosiră musafirii, la masă. Sosi şi monsiu Şarlă cu paşaportul pentru Franţa al cucoanei
Chiriţa. Pe când povestea ce mai văzuse prin Iaşi, apăru şi Leonaş. Era deghizat în actriţă
şi spuse că are un frate, Leonaş, care e îndrăgostit de duduca Luluţa de la ei din casă.
Făcându-se că o sărută ca să o felicite pentru logodnă, Leonaş îi şopti Luluţei să oprească
logodna.
Luluţa se prefăcu a face o criză de nebunie şi ceru să fie logodită cu madama actriţă.
Monsiu Şarlă spuse că e bine să i se facă bolnavei pe plac, aşa că Leonaş şi Luluţa
schimbară în faţa tuturor inelele de logodnă.
După aceasta, Leonaş se dădu pe faţă. Cuconul Grigori începu să strige că nu e de acord
cu logodna, dar Leonaş îi arătă documentul prin care era destituit. Îi mai spuse că va
vorbi despre plocoane şi curcan, aşa că Bârzoi se dădu bătut. La gândul că pierde zestrea
Luluţei, Chiriţa sări şi spuse că nu se poate, dar Leonaş o ameninţă că îi arată portretul
lui Bârzoi, iar Chiriţa tăcu şi ea.
Până la urmă se împăcară cu toţii, Leonaş îi dădu portretul înapoi cucoanei şi se aşezară
la masă, cei doi Bârzoi urmând a fi naşi la cununia celor doi tineri.