Eseu

“Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi” este un roman scris in perioada interbelica ,
publicat in anul 1930. Aceasta perioada a fost marcata , din punct de vedere literar , de catre aparitia
modernismului , criticul Eugen Lovinescu enuntand apoi principiile sale pe care le-a promovat in cele din
urma in revista “Sburatorul”.

Principiul modernismului de catre Eugen Lovinescu permit preluarea tiparelor literare din Occident
aplicate pe un fond original. Textele care se incadreaza in astfel de current literar reprezinta o mutatie a
valorilor in plan estetic : tematica rurala este inlocuita cu una de tip citadin , iar personajele nu mai sunt
reprezentate de catre tarani oarecare , ci de intelectuali cu un destin marcat profund. Romanul este scris
la persoana I , sub forma unei confesiuni a personajului principal ,un personaj lipsit de experienta sociala
pe nume Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente : experienta iubirii si cea a razboiului. Punctul
de vedere unic si subiectiv al personajului narator face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si
personajul principal. Situatia eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate , iar faptele si
personajele sunt prezentate ca evenimente interioare si memorii involuntare, interpretate de catre
personaj si analizate tot de catre acesta. Se remaca o subordonare a discursului narativ unor tehnici
specifice: tehnica memoriei involuntare si fluxul memoriei, cea din urma fiind supusa analizei psihologice
si a introspectiei (analiza propriilor sentimente).

Romanul subiectiv a fost teoretizat de catre Camil Petrescu in lucrarea “Noua structura si opera lui
Marcel Proust” si in volumul “Teze si antiteze” : rationalul este inlocuit cu intuitia , obiectivitatea cu
subiectivitatea , iar obiectul cunoasterii cu “absolutul psihologic “ , “o curgere de stari , imagini , reflexii
si indoieli”. Cronologia este anulata de catre firul narativ deoarece apare fluxul constiintei involuntare.

Autorul este un adept al anticalofilismului , o tehnica prin care scriitorul se declara impotriva
expresivitatii artistice a textului daca nu exprima autentic toate trairile personajului.

Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu , un proaspat sublocotenent reservist in

primavera anului 1916 care contribuie la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei. In primul
capitol , intitulat “La piatra Craiului , in munte” , autorul ironizeaza incompetenta sistemului de aparare
militar al tarii in preajma razboiului cu o joaca de copii. Frontul se intindea pe 10-15 km cu transee care
aratau ca “niste santulete pentru scurgerea de apa” , transee despre care se vorbea cu mandrie si
respect in toata tara.

Discutia celor 14 ofiteri adunati in odaie se poarta in jurul unui fapt comentat de presa , privind
achitarea de catre tribunal a unui barbat care-si ucise sotia surprinsa cand aceasta il insela. Dezbaterea
asupra acestui caz este aprins si contradictorie privind relatiile dintre soti si dreptul unuia fata de celalalt
de a decide viata asupra partenerului. Capitanul Dimiu , Corabu si Floraiu vin cu pareri diferite legate de
achitarea barbatului, sustinand teoria liberei alegeri in dragoste. Discutiile starnite minimalizeaza
superioritatea sentimentului de dragoste in conceptia protagonistului si-I declanseaza acestuia prima
experienta a cunoasterii , iubirea , simtita cu forta si dominate de incertitudini precum sentimental de
inselaciune, in numele careia se straduieste sa obtina permisiunea sa plece la Campulung pentru a-si
prinde sotia cu alt barbat.
Prin memoria involuntara , declansata de discutia de la popota , Gheorghidiu incepe sa nareze cum a
cunoscut-o pe sotia lui , Ela : “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si
banuiam ca ma inseala” este fraza abrupta prin care incepe cel de-al doilea capitol.

Acesta o cunoaste pe Ela printr-o prietena de-a ei care-I placea lui Gheorghidiu. La inceput , Ela nu i se
pare genul lui deoarece era blonda , cu ochi albastrii , insa , pe parcurs , incepe sa se indragosteasca de
ea prin felul in care aceasta isi ingrijea colega bolnava , cum isi ajuta matusa cu documentele , cadourile
frumoase pe care le oferea si generozitatea ei. Iubirea a fost starnita atunci cand Gheorghidiu a
observant ca Ela face tot posibilul sa vina la ore de matematica cu el , chiar daca Ela studia literatura si a
ramas doi ani coringenta la mate , insa facea tot posibilul sa fie alaturi de acesta , si deoarece colegii il
invidiau ca este impreuna cu cea mai frumoasa fata din universitate. Dup ace se casatoresc , acestia
traiesc in conditii materiale saracacioase , pana cand o intamplare le schimba viata.

De Sfantul Dumitru, intreaga familie este invitata la unchiul Tache - personaj balzacian zgarcit si foarte
bogat, a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. In timpul mesei, rudele vorbesc
despre tatal lui Stefan, intelectual de valoare, dar idealist, care murise sarac, lipsindu-i priceperea de a
face avere (pe care o aveau fratii sai - Tache si Nae Gheorghidiu).Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan,
care riposteaza taios, spre consternarea tuturor. Peste doar trei saptamani, cand unchiul Tache moare,
familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere, din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama
sa si rudele i-l intenteaza. Acum, tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei, care
declina de la femeia buna la suflet si generoasa pe care o stia la un caracter pe care Gheorghidiu nu l-a
mai vazut vreodata.

Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta , inconjurate de

doua experiente care marcheaza destinul personajului : iubirea si razboiul

Structura romanului contine doua carti ce corespun celor doua secvente din titlu. Ele sunt structurate in
capitole cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care declanseaza sentimentele contradictorii ale
personajelor. Din prima carte se remarca urmatoarele capitole “La Piatra Craiului in munte”,
“Diagonalele unui testament”, “E tot filozofie”, “Ultima noapte de dragoste”, iar in a doua parte “Intaia
noapte de razboi”, “Fata cu obraz verde la vulcan”, “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”.

Titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea de iubire dusa pana undeva si
experienta razboiului care omoara si ceea ce a ramas din iubirea lui Stefan si a Elei. Cele doua secvente
sunt unite de substantivul “noapte” in mod simbolic, el desemnand dezamagirea, deziluzia, decaderea
valorilor in care persoajul credea si care iau o alta ordine.

In concluzie, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman modern,
psihologic, avand drept caracteristici timpul prezent si obiectiv cat si autenticitatea trairii.