ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE , INTAIA NOAPTE DE RAZBOI - Camil Petrescu Introd roman-.

Forma literara proteica, romanul isi contureaza cu greu o definitie. Forster in Aspecte ale romanului afirma in chip evident romanul este una dintre cele mai intinse regiuni ale literaturii.Romanul este o specie a genului epic in proza, cu actiune si de mare intindere, desfasurat pe mai multe planuri narative cu personaje numeroase si o intriga complicata. Personalitate complexa a literaturii interbelice, Camil Petrescu este creatorul unui univers fascinant, nelinistit si marcat de tensiunea ideilor. Romancier si dramaturg, doctor in filozofie si poet aduce doua formule insolite in romanul romanesc prin operele sale principale: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust.Romanele lui Camil Petrescu impun o noua formula epica, neavand propriu-zis un subiect, in comparatie cu romanele de pana atunci din literatura noastra, fiind structurate pe o pasiune sau o idee. Romanul lui Camil Petrescu este unul de observatie a vietii interioare, de analiza psihologica, iar creatorul descrie personalitatea in masura in care a cunoscut-o printr-o experienta directa. Aparut in 1930 in doua volume, romanul Ultima noapte a fost scris pentru a fi o nuvela cu fise stranse de aproape 10 ani, insa a depasit intinderea unei nuvele devenind roman. Geneza romanului trebuie cautata in preocuparea autorului de a scrie despre razboi. Inca din 1929 in revista literara Omul liber Camil Petrescu anunta aparitia unor nuvele si a unui roman de evocare a razboiului. Autorul marturiseste ca ar fi continuat romanul, daca ar fi avut posibilitati fizice. Criticul George Calinescu observa ca tipografii erau inspaimantati de ideea de a tipari operele lui Camil Petrescu, deoarece acesta in loc sa corecteze, sfarama palturile, introducand fraze si pagini noi care dublau textul, afirmand la fel proceda si Proust. Structurat in doua parti ce poarta titluri semnificative, acestea alcatuiesc un univers de viata complex, surprins in doua ipostaze existentiale fundamentale: iubirea si razboiul. Prima parte relateaza iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa Ela, iar a doua parte este jurnalul prins in valtoarea razboiului mondial. Romanul incepe cu prezentarea sublocotenentului Stefan Gheorghidiu care participa la amenajarea fortificatiilor de pe valea Prahovei in primavara anului 1916. O discutie la popota ofiterilor despre o crima pasionala devine prilej de remarcare a relatiei dintre Stefan si Ela. Personajul narator isi aminteste de perioada fericita alaturi de Ela, atunci cand cei doi erau saraci, si de divergentele aparute intre ei dupa ce Stefan intra in posesia unei mosteniri. Devenind, bogata, Ela doreste o viata mondena intensa in timp ce sotul ei este deranjat de frivolitatea de care considera ca ea da dovada. Ororile razboiului sunt descrise in partea a doua a romanului. Stefan traieste experiente traumatizante care ii accentueaza opinia fata de lipsa de sens a confruntarilor armate. Intors de pe front, Gheorghidiu constata ca s-a racit de femeia pentru care candva ar fi putut ucide. Despartirea lor e definitiva. Romanul Ultima noapte este scris intr-o perspectiva subiectiva, auctoriala, personajul devenind si narator. Personajul este specific romanului subiectiv, fiind introspectiv, lucid si caracterizat prin setea de absolut. Conflictul principal este cel interior dintre Stefan Gheorghidiu si sine. Tehnica narativa dominanta este instrospectia completata de acronie, analipsa si memorie involuntara. Timpul actiunii este alternant. Apar pendulari intre timpul naratiunii, al evocarii si cel istoric. Prezentarea razboiului se realizeaza la prezent, in timp ce vocea auctoriala ,care introduce cititorul in actiune si prezinta rememorarile depre Stefan si Ela , este la trecut. Aparent separate, cele doua nopti sugerate de titlul romanului traseaza o dubla experienta existentiala: dragostea si moartea. Marturisirea autorului in fata mortii si in dragoste omul apare in autenticitatea lui justifica cele doua ipoteze ale eroului. Noaptea de dragoste numita de criticul Constantin Ciopraga monografia indoielii, este povestea unei iubiri concepute ca sentimentul total, dar si ca problema de cunoastere, poveste scrisa din perspectiva barbatului ce rememoreaza un episod atat pentru a salva si a restabili iubirea, cat si pentru a-si defini propria personalitate. Dragostea ca tema literara presupune si neimplinirea, absenta, incertitudinea, iar scriitorii interbelici au adaugat placerea superioara a introspectiei, prilej de relevare a eului. Camil Petrescu va fi numit un aristocrat al spiritului care se apropie de iubire ca de orice realitate care poate influenta o personalitate, personajul fiind deschis la cele mai subtile si rafinate nuante. Personajele principale ale romanului se cunosc din studentie, iar sentimentul se naste din admiratie, comuniune spirituala si orgoliu. Eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Romanul desfasoara aspecte ale vietii modeste de studenti saraci, compensata de implinirea iubirii, apoi mostenirea neasteptata va duce inevitabil la intrarea personajelor

in viata mondena si in lumea afacerilor. Instrainarea sotiei, despartirile si impacarile repetate, contradictiile, o masa in familie, o plimbare la sosea, excursia de la Odobesti alcatuiesc materialul epic al romanului de dragoste. Se poate urmari drama lui Stefan Gheorghidiu, ipostaza a intelectualului inadaptabil intr-o lume ostila si mediocra . Existenta sa are ca etalon ideile de adevar, de frumos, de echilibru. Barbatul se implica in experienta erotica cu intreaga sa personalitate, pentru ca o iubire mare e mai curand un proces de autosugestie, pentru care trebuie timp Figura epica cauta esenta iubirii, dar si explicatii pentru esecul comunicarii. Privirile ingaduitoare alterneaza cu examenul rece, cu discretia lucida pe masura ce personajul parcurge distanta de la omul iubit la cel inselat. De la incertitudinea inceputului eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma insala, pana la amara constatare familia mea se instraina, se remarca tensiunea individului integrat in cuplu si a cuplului in contextul social. Prin tehnica pluriperspectivismului autorul ofera o ipostaza angelica a celei cu ochii mari, albastri, vii si o alta ipostaza a frumusetii degradate, imaginea fiind acum a unei femei geloasa, inselatoare, lacoma si rea. Ela nu poate fi caracterizata pentru ca ea apare din perspectiva lui Gheorghidiu care ne ofera doua imagini: angelica si demonica. Constientizarea acestor schimbari presupune o prabusire launtrica, dizolvarea personalitatii. Noaptea de razboi reprezinta al doilea traseu existential al personajului aflat ca ofiter pe frontul Primului Razboi Mondial. Se dezvaluie aici drama individului integrat intr-o colectivitate, care isi confrunta subiectivitatea cu destinul menirii, in general. Spre deosebire de Liviu Rebreanu care incarca prin semnificatii cadrul vietii afective a personajelor, Camil Petrescu alege o cale deosebita, astfel ca locul, momentul, anturajul, cuvintele ce se rostesc, sunt destul de obisnuite si nu prevestesc nimic. In romanul lui Camil Petrescu evenimentele par lipsite de semnificatii. La fel ca si in romanul Padurea spanzuratilor al lui L. Rebreanu si in primele pagini ale romanului lui Camil Petrescu ne intampina o discutie la popota. Subiectul este oferit de un eveniment scris de toate ziarele: un individ care si-a ucis sotia infidela a fost achitat de tribunal. Exista o singura asemanare intre cele doua scene: ambele anticipeaza destinul personajului principal. Criticul Pompiliu Constantinescu sublinia structura duala a romanului: romanul de dragoste ce se desfasoara pe axele unei realitati interne, si romanul de razboi ca jurnalul patetic al unui intelectual deformat de asprimile companiei. Razboiul inseamna haos, absurditate, invalmaseala de oameni si de ordine contradictorii, in care individul devine o simpla marioneta. Lipsesc actele de eroism , exaltarea virtutiilor pentru ca omul e redus la o conditie elementara a actelor de lasitate. Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu prezinta virtual si auditiv acest cosmar al mortii, intrun tablou amplu al invalamaselilor, exploziilor, imaginilor grotesti. Sentimentul groazei se amplifica, miscarea soldatilor e halucinanta intr-un decor apocaliptic. Paradoxal, alaturi de aceste orori omul descopera sensul solidaritatii si camaraderiei in fata mortii. Trairea este totala, el observa panica, lasitatea, frica, superstitia. Pentru Apostol Bologa, personajul lui L. Rebreanu, razboiul era o datorie si o situatie-limita pentru un caz de constiinta. Pentru Stefan Gheorghidiu, razboiul este o experienta definitiva pe care nu o poate lauda pentru ca aceasta ar fi o limitare. El traverseaza cosmarul mortii si iese imbogatit interior, reconsiderandu -si atitudinea fata de Ela, fata de sine si de lume, rezolvandu-se astfel conflictele personajului: conflictul cu sine insusi, conflictul cu ceilalti, conflictul cu universul. Folosirea perspectivei unice (a eului central) este contributia esentiala a autorului la romanul modern, preluata la nivel teoretic de la Bergson si experimentata in literatura franceza de Marcel Proust. In concluzie , opera literar Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil Petrescu este un roman modern de analiz psihologic, fiind, totodat, i un roman al autenticitii i al experienei prin temele abordate (iubirea i rzboiul), prin complexitatea personajelor, prin concentrarea naraiunii asupra evenimentelor vieii interioare, prin deplasarea interesului spre estetica autenticiti i prin valorificarea tririi ct mai intense, n plan interior, de ctre personaje, a unor experiene definitorii, nscriindu-se, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.In concepia lui George Clinescu, tefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei i pasiuni, un om inteligent [...], plin de subtilitate, de ptrundere psihologic [...] i din acest monolog nervos se desprinde [...] o via sufleteasc [...], un soi de simfonie intelectual".

CARACTERIZARE Personajul Stefan Gheorghidiu este personajul principal, el fiind totodata si un personaj-narator, deoarece participa la relatarea evenimentelor, reprezentand un alter-ego al autorului. El este si un personaj rotund si mobil. Stefan Gheorghidiu este un om cultivat, bonom, orgolios, dezorientat si plin de griji. La inceputul romanului, Stefan este plasat pe frontul romanesc, la popota ofiterilor, plin de griji, dezorientat, nestiind cum sa fructifice cunostintele sale filozofice. Prin caracterizarea directa, Stefan Gheorghidiu se autoanalizeza pe o temelie dureroasa, dramatica: Pentru mine, insa, aceasta concentrare era o lunga deznadej de. De multe ori seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca rascoliri si sa intarate dureri amortite. Stefan Gheorghidiu apare ca un personaj obiectiv, de fictiune, in ciuda faptului ca este creionat cu subiectivitate. El se casatorise cu Ela de doi ani si jumatate, din dragoste si banuia sa il insala. Dupa anuntarea mostenirii care intra in posesiunea lui Gheorghidiu, Ela incepe sa se instraineze. Portretul lui este subiectiv, celelalte voci narative sunt slab reprezentate sau discreditate. In caracterizarea personajului Stefan Gheorghidiu, accentul cade pe caracterizarea indirecta, pe faptele, comportamentul, gandurile si framantarile de care da dovada. Personajul se autoanalizeaza si ii analizeaza si pe ceilalti. Dezamagirea erotica a personajului are si alte cauze decat cele ale simplei gelozii, provocate in mare parte de mostenire. Gheorghidiu reintegreaza astfel tipul clasic al glasului, fiindca pune distrugerea menajului sau strict in seama Elei. Gandurile ce-i trec prin minte confirma faptul ca iubirea trecuse, ca femeia de langa el ii devenise straina: sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata. Pana si scrisoarea anonima il lasa in fond rece, iar exclamatia este revelatorie: Ce n-as fi dat alta data sa am certitudinea ca ma-nsala!. Analiza reactiilor interioare ale lui Stefan este consemnata printr-un limbaj stiintific care sugereaza atat atitudinea lucida a personajului, cat si deosebirea pe planul sensibilitatii a sotului inselat. Zbuciumul interior are efecte fizice marcate: N-am mai putut manca nimic () Slabisem si imi era teama acum sa nu se afle ca slabisem din cauza ei. Eram alb ca un om fara globule rosii, comparatiile si metaforele realizate cu ajutorul unor termeni stiintifici au rolul de a spori precizia analizei psihologice. In razboi, Stefan Gheorghidiu pierde acea notiune a timpului si totul se situeaza sub specia eternitatii: mergeam toata noaptea si acum am pierdut absolut masura timpului, totul capata pentru mine o senzatie de vesnicie, de existenta inumana. Naratorul apeleaza si la tehnici moderne de portretizare introspectia: Eram inalt si elegant, dar e adevarat ca nu-mi facusem decat un costum de haine, pe care-l purtam pana se uza si pe urma il inlocuiam cu altul. De altfel, predomina si dialogul care se impleteste cu celelalte moduri de expunere: naratiunea si descrierea. Unii critici, printre care George Calinescu semnaleaza ca iubirea constituie pentru personaj un refugiu in societatea in care traia. Stefan era zeflemitor, superior, fapt ce reiese si din conferinta inegalizatoare pe care i-o tine Elei, plictisit fiind de intrebarile ei. Dumitru Micu semnaleaza de asemenea ca suferinta lui Stefan Gheorghidiu isi amplifica dimensiunile devenind o drama filozofica a cunoasterii si il compara pe Stefan cu un hamlet. In final, Stefan Gheorghidiu, imbogatit dar si delestat de trairile dramatice care constituie o ucenicie extraordinara la scoala iubirii si scoala razboiului, considera incheiata o etapa in cunoasterea sa si a conditiei umane: I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casade la lucruri personale la amintiri, adica tot trecutul meu. Ca si finalul naratiunii si personajul ramane neelucidat. In plan existential personajul depaseste trecutul, in plan spiritual omul isi gaseste salvarea in cuvant, in limbaj, in povestirea rostita. Cuvantul aduce ordine in haosul din jur, sfideaza amenintarea mortii sau lucid si abstract diseca evenimentele cautand un sens in dezordinea universala . Personajul principal feminin , Ela este creatia integrala a mintii personajului masculin Dumitru Mincu prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea lui Stefan . De aceea cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei si nici nu poate opina daca este mai mult superficiala decat spirituala .In opinia mea , intelectualul Gheorghidiu traieste un puternic conflict interior , produs de confruntarea dintre lumea pura a ideilor si lumea concreta . Pe de alta parte , Ela , femeia , este o forma concreta , la nivel simbolic relatia lui Stefan cu Ela reprezentand evolutia relatiei lui cu lumea .

ION - Liviu Rebreanu Romanul a aparut la sfarsitul Antichitatii prin opera Magarul de aur de Apuleius ,este cultivat apoi in Evul Mediu , se contureaza in Renastere si capata autoritate in Romantism prin romanul istoric si de aventuri . La sfarsitul secolului al XIX lea romancierul Honore de Balzac impune un nou curent literar realismul si odata cu el un alt tip romanesc . In perioada interbelica , romanul se dezvolta cu toate variantele sub presiunea modelelor europene : roman de tip gidian , proustian , balzacian . Forma literara proteica , romanul isi contureaza cu greu o definitie . Forster afirma in Aspecte ale romanului ca in chip evident romanul este una dintre cele mai intinse regiuni ale literaturii .Romanul este o specie a genului epic in proza , cu actiune si de mare intindere , desfasurat pe mai multe planuri narative , cu personaje numeroase si o intriga complicata . Unul dintre marii realisti ai literaturii romane este Liviu Rebreanu considerat si intemeietorul romanului realist obiectiv . Desi a debutat in 1911 cu proza scurta Framantari , este renumit prin romanul Ion dar si prin celelalte romane ale sale , afisate toate in prim-planul literaturii romanesti Rascoala , Padurea Spanzuratilor , Jar etc . Perspectiva in acest roman obiectiv este una realista si auctoriala , observandu-se o focalizare 0 , naratorul fiind unul omniscient , obiectiv , dar prin intermediul personajului alter-ego, Titu Herdelea , acesta introduce si note de subiectivitate . Naratiunea este heterodiegetica , completata de voci narative care par sa nu aiba legatura cu autorul . Ca sursa de inspiratie autorul releva in volumul Marturisiri ca la baza mesajului epic stau niste scene luate din satul copilariei , Prislop naratorul a vazut un taran imbracat in strai de sarbatoare aplecandu-se si sarutand pamantul ca pe o iubovnica ; a aflat ca un taran vaduv dintre cei bogati si-a batut unica fiica , pe Rodovica , deoarece ramasese insarcinata cu cel mai netrebnic flacau din sat ; a fost impresionat de un taran , Ion Pop al Glanetasului , cand a pronuntat cuvantul pamant cu multa pasiunea de parca ar fi fost vorba de o fiinta vie si adorata . Titlul romanului Ion reprezinta chiar numele personajului principal in jurul caruia se desfasoara intreaga lume . Primul capitol al romanului prezinta atat expozitiunea cat si intriga unde ne este prezentata asezarea oamenilor in jurul celor care danseaza la hora de duminica , ce dezvaluie stratificarea sociala a satului . Tot in intriga ne este prezentata scena dansuli dintre Ion si Ana , fata lui Vasile Baciu , cat si conflictul interior , cel din sufletul lui Ion care o iubea pe Florica , dar cum ea era saraca , dorea sa se casatoreasca cu Ana , deoarece avea mult pamant si vite . Ion se hotaraste sa obtina pamantul lui Vasile Baciu , desi acesta nu-l dorea de ginere .In desfasurarea actiunii ne sunt prezentate incercarile lui Ion de a munci pentru a rezolva datoriile banesti ale familiei . El o seduce astfel pe Ana si o lasa insarcinata , oblingandu-l pe tatal ei sa accepte casatoria .In paralel cu destinul lui Ion este prezentat si destinul familiei de inelctuali Herdelea : fete nu au zestre , Titu este nerealizat dar si destinul preotului Belciug care este vaduv si independent d.p.d.v economc .Punctul culminant este atins in momentul in care , dupa nunta Floricai cu George Bulbuc , lui Ion ii revine in minte dragostea pentru Florica ; iar Ana fiind abandonata , hulita , batuta , se sinucie in cele din urma . Deznodamantul este tragic si prezinta moartea lui Ion , care stiindu-l pe George plecat , vine noaptea la Florica . Dar George cum fusese avertizat de Savista de planurile lui Ion , se intoarce acasa si il loveste pe Ion cu sapa in cap , omorandu-l .George este arestat si trimis la inchisoare , iar pamanturile lui Ion trec in stapanirea bisericii . Nivelul denotativ este sustinut de imagini concretizatoare prin care este conotata o trasatura dominanta a mesajului ,a personajului , a actiunii . Imaginea satului toropit de caldura prefigureaza suita de morti care va tulbura ordinea de neclintit a unei societati incremenite . O alta imagine simbolica o constituie troita ruginita care sugereaza golirea de transhumanta si are de asemenea un rol premonitoriu . Hora de la inceputul romanului este de fap[t o hora a soartei , reprezetand destinul personajelor . De asemenea , cearta lui Vasile Baiu cu Ion prevesteste incidentele ce urmeaza sa se petreaca . O alta scena simbolica este reprezentata de tocmeala dintre cele doua parti , Vasile Baciu si Ion cu Herdelenii , in fata miresei insarcinate si neluata in seama . Compozitia romanului :Ion este echilibrata de cele doua parti simetrice ale romanului , de reluare de replica a descrierii de la inceputul si finalul acestuia . Autorul incepe cu descrierea satului in ordinea caselor de pe ultita : se opreste la batatura Todosiei Satul parca e mort , casa invatatorului este cea dintai [...] lasand in stanga casa lui Alexandru Pop Glanetasu . Respectand simetrica romanului se incheie brusc cu aceeasi imagine a satului , insa este infatisat la o alta varsta , imbatranind , incolacindu-se lenes ca o panglica cenusie in

amurgul racoros . Eugen Lovinescu observa ca Rebrenu a foolosit tehnica stendhaliana , si anume tehnica oglinzii . Romanul Ion este modern si realist prin folosirea tehnicilor moderne si a elementelor veridice astfel ca sunt folosite o serie de tehnici narative . O prima tehnica moderna este tehnica contrapunctului ce se observa prin prezentarea drumului in incipitul si in finalul romanului intrducand cititorul dar si scotandu-l din lumea fictiunii . De asemenea , paralelismul se observa prin simetria dintre prolog si epilog in care naratorul prezinta intrarea si iesirea din satul Prislop ; la nivelul expozitiunii si deznodamantului hora este motivul care are valoare simbolica , in final se sugereaza refacerea echilibrului initial pin incercuirea bisericii . Gradatia si antiteza se evidentiaza la nivelul conflictului principal care este ascendent in prima parte si descendent in a doua parte , cand poate fi observat anticlimaxul .Pauza descriptiva se releva la nivelul discursului cand naratorul omniscient si omniprezent aduce in fata lectorului abstract detalii despre timp si spatiu. La inceputul fiecarui capitol exista un psaj rezumativ care anticipeaza conflictul extern . Introspectia si memoria involuntara apar la nivelul istoricului cand Titu Herdelea isi analizeaza propriile sentimente , ganduri devenind un personaj reflector , un alter-ego al autorului . CARACT Ion Pop al Glanetasului este un principal si titular,personaj realist, tipologic, avand ca model real un tanar taran din Prislop.Personajul Ion este unul de referinta in literatura romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX lea. Personaj monumental, Ion este o adevarata forta a naturii, poate mai mare ca natura, dupa spusele lui E Lovinescu. Unii critici s-au contrazis in caracterizarea lui Ion. De exemplu George Calinescu spune ca Ion nu este nici inteligent si nici ambitios, in schimb vroia pamant. Dorinta lui nu este un ideal, ci o lacomie obscura, poate mai puternica decat a altora, dar la fel cu a tuturor.Criticul Eugen Lovinescu spune ca Ion este expresia violenta a unei energii, un tip unitar care da dovada de o viclenie procedurala si o vointa imensa (Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului).Si Nicolae Manolescu apreciaza ca personajele seamana aici cu niste masive forte ale naturii, deci au dimensiunea eroilor din epopee. Cititorul face cunostinta cu el inca din scena horei, unde aflam, prin caracterizarea directa, realizata de catre narator , ca este ambitios, inteligent si chipes cu ochii lucitori ca doua margele, a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea ca baiatul era silitor si cuminte , iute, harnic munca ii era drag a, oricat ar fi fost de aspra un flacau, voinic, dar sarac, conditie tradusa intr-un dureros complex social pe care incearca sa-l depasesca prin rabufniri violente. El este reprezentativ pentru comunitatea taraneasca prin incarcatura semantica a numelui, fiind un erou eponim si prin identitatea asumata inca din adolescenta (paraseste liceul dupa un trimestru, refuzand sa fie altceva decat taran) . Vasile Baciu, tatal Anei, din cauza faptului ca Ion doreste sa o ia de sotie pe fata lui pentru pamant il numeste fleandura, sarantoc, hot si talhar; pentru comunitatea sateasca el este fruntea flacailor din Pripas; Apreciat in sat pentru harnicia si istetimea sa, Titu Herdelea cu Ion e mai prieten .dintre toti feciorii satului Prin caracterizarea indirecta, prin fapte si comportament observam ca pamantul inseamna pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia, vigoarea, harnicia si priceperea.Eroul este tenace, cauta indarjit doar modalitatea de a-si atinge scopul. El face pentru pamant o adevarata obsesie. Drept dovada ajunge sa se casatoreasca din interes, renuntand la marea iubire a vietii sale, Florica. Nevoia de proprietate izvoraste nu doar din dorinta ancestrala a taranului roman ci si din necesitatea schimbarii statutului social. Din acet punct de vedere, personajul poate fi considerat orgolios. Ion impune in aceasta etapa a evolutiei lui prin stapanire de sine si determinare. Pentru a-si atinge scopul, el o seduce pe Ana, dovedindu-se lipsit de scrupule. Seducerea Anei devine in contextul acestei dorinte nebunesti de pamant un act necesar si totodata expresia unei revolte a individului care incalca insa normele colectivitatii.Dupa ce Ana ramane insarcinata, Ion isi probeaza calitatea de santajist, sperand ca astfel sa-l convinga pe Baciu sa consimta la casatoria dintre el si Ana si sa-i dea zestrea cuvenita. Cand cererile nu ii sunt satisfacute in totalitate, el este violent, isi bate sotia si o izgoneste. In momentul in care simte ca detine controlul asupra situatiei, devinde sfidator in relatia cu socrul sau si incepe sa priveasca satenii de pe o pozitie de superioritate. Din nefericire, abia dupa ce isi atinge scopul, realizeaza ca, de fapt, o data cu pamanturile trebuie sa o ia si pe uratica Ana. Un rol special in caracterizarea personajului il are limbajul, dublu marcat de impulsurile interioare de adancime a fiintei (Cat pamant, Doamne!) .

Metamorfozarea personajului in a doua etapa este evidenta, naratorul noteaza gesturi sugestive care arata siguranta eroului, mandria de sine Pe ulita umbla cu pasi mari si cu genunchii indoiti. Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamant si de avere.Ion isi sfideaza destinul, pare convins ca nimic nu-i mai poate distruge statutul dobandit. Nu durerea pierderii sotiei il copleseste pe Ion, ci o cumplita teama ca legatura sa cu pamantul s-ar putea rupe. Egoist, interesat doar de fericirea personala, Ion o seduce pe Florica, desi aceasta se casatorise intre timp cu George, un tanar bogat care o iubise inainte pe Ana. Aceasta din urma se sinucide, iar copilul pe care il nascuse moare, nefiind bine ingrijit. Scena in care Vasile Baciu si Ion, raspunzatori pentru moartea Anei, se privesc stand de o parte si de alta a cosciugului este memorabila si anticipeaza sfarsitul Privirea socrului sau era ca a unui sarpe urias care-si ameteste prada inainte de a o inghitiAstfel sfarsitul lui Ion tragic, violent: (prins in flagrant de George cand parasea casa Floricai, este ucis de sotul inselat.), nu este deloc surprinzator. Ana este o fata cu stare care cade victima iubirii lui Ion . Ea traieste totul cu un suflet inchis si statornic . Prin caracterizarea directa autorul o prezinta pe iind o fata cu fata lunguiata , arsa de soare , cu o intiparire de suferinta , iar buzele ei subtiri se miscau usor , dezvelindu-i dintii cu strungulite . Prin caracterizarea indirecta autorul autorul prezinta atitudinile de care Ana da dovada pe parcusul actiunii . Ana este sugrumata de amaraciune incat in cele din urma hotaraste sa se omoare . Existenta chinuita si sfarsitul tragic al Anei dezvaluie cu o deosebita forta conditia de inrobire . George este un flacau instarit , care o iubea nespus de mult pe Ana . Ea ii era fagaduita lui de nevasta. Acestia se potriveau din punct de vedere social , Ana fiind o fata cu stare iar el fecior de bocotan . Florica este cea mai frumoasa fata din sat , dar saracia ei o asaza in subspecie . Batranul Herdelea isi cam neglijeaza dascalia , fiind mai preocupat de necazurile sale de om nevoias decat de lumina invataturii pe care trebuie sa o aduca in sat . Singurul gest saritor este cel cand ii redacteaza lui Ion o jalba impotriva sentintei partinitoare a judecatorului .Cand gestul sau caritabil risca sa ii aduca mari neplaceri , il regreta ca pe un act necugetat . Titu , personaj alter-ego , ne apare impiedicat mereu de a atinge o interiorizare dorita . Acesta reprezinta masca autorului care-si manuieste insa personajele in mod obiectiv . Romanul se incheie cu imaginea satului intr-o zi de sarbatoare, idee care sugereaza indiferenta colectivitatii fata de soarta unui om care s-a facut raspunzator de moartea sotiei si a copilului si care a distrus linistea unui camin. In romanul obiectiv modern Ion vom descoperi ca telul urmarit de L.Rebreanu in aceasta directie , este de a produce un efect de incertitudine , acela de a alimenta fie un sentiment de irealitate a realului , fie unul de realitate a irealului .

MOROMETII - Marin Preda Romanul a aparut la sfarsitul Antichitatii prin opera Magarul de aur de Apuleius , este cultivat in Evul Mediu , se contureaza ca specie in Renastere si capata autoritate in Romantism prin intermediul romanului istoric si de aventuri . La sfarsitul secolului al XIX lea , romancierul Honore de Balac impune un nou curent literar realismul - si odata cu el un alt tip romanesc . In perioada interbelica , romanul se dezvolta cu toate variantele sub presiunea modelelor europene : roman de tip gidian , proustian , balzacian . Forma literara proteica , romanul isi contureaza cu greu o definitie . Forster in Aspecte ale romanului afirma in chip evident romanul este una dintre cele mai intinse regiuni ale literaturii . Romanul este o specie a genului epic in proza , cu actiune si de mare intindere , desfasurat pe mai multe planuri narative , cu personaje numeroase si o intriga complicata . Prozator , eseist , dramaturg , editor si traducator , scriitorul nascut in satul Silistea - Gumesti , din zona Teleormanului , a pus la temelia gandirii sale scriitoricesti notiuni fundamentale de istorie , adevar , realitate absolut indispensabile prozei literare realiste In descendenta prozei realist obiective , reprezentata pana la el de Ioan Slavici si Liviu Rebreanu , Marian Preda creeaza in Morometii universul specific satului romanesc din Campia Dunarii , aflat la rascrucea istoriei . Ca scriitor realist , Preda alege o conjunctura veridica , pe cea din familia sa . In context , el analizeaza problemele legate de mica proprietate taraneasca in raport cu relatiile capitaliste si socialiste . In aceeasi masura este urmarita evolutia valorilor patriarhale in satul romanesc .Aici se consuma drama idealismului moral taranesc , sub presiunea innoirilor fulgeratoare prin care trece satul , disparand civilizatia straveche iar omul creator este invins de omul social . Perspectiva relatarii este auctoriala . Spre deosebire de omniscienta naratorului din opera lui Slavici sau Rebreanu , in romanul lui Preda se renunta partial la omniscienta . Personajele spun ceva , devin informatori , complici cu autorul , naratorul pierzandu-si suveranitatea , personajele devenind uneori si reflectori . Dialogul si monologul sunt asimilate firesc de naratiune , intr-o coerenta perfecta a relatarii , conferind textului virtutile prozei de analiza si de creatie . Scriitor realist si anticalofil , asemenea lui Rebreanu , Preda are grija sa fie exact si precis in relatare , corect si concis in stil .Ceea ce se remarca in mod deosebit este prezenta stilului indirect liber care alterneaza deseori cu stilul indirect sau cu exprimarea directa .Stilul are caracter narativ , iar textul este dominat de verbe la diferite moduri si timpuri . Actiunea primului volum se desfasoara in anul 1937 , de la inceputul verii pana la sfaritul aceluiasi anotimp .Personajul central , Ilie Moromete , locuitor al satului Silistea Gumesti din Campia Dunarii , este un taran traditionalist care are doua loturi de pamant Unul este al sau , iar celalalt ii apartine celei de-a doua sotie a sa , Catrina . El are forta de munca este asigurata familiei , adica Achim , Nila si Paraschiv , feciorii din prima casatorie , si Tita , Ilinca si Nicolae , copii Catrinei si ai sai . Pentru munca are cai iar hrana si imbracamintea familiei sunt asigurate de cresterea unor oi . Pe parcursul intregului text , pot fi observate anumite secvente narative de o mare profunzime .Una din aceste scene semnificative este reprezentata de scena cinei ce este considerata de criticul Ovidiu Crohmalniceanu prima schita a psihologiei Morometilor. Aceasta secventa reprezinta de altfel primul si singurul portret de grup al membrilor familiei , in care sunt prezente toate personajele .Limbajul lor lasa impresia unor tensiuni ce cu greu pot fi mascate , tensiuni ce se vor acutiza in timp .Obiectele vechi , ramase parca dintr-un alt timp , subliniaza autoiluzionarea oamenilor ca timpul este mereu acelasi , indiferent de schimbarile aparute . Pozitia in jurul mesei descrie o ierarhie a membrilor de la tatal autoritar pana la cel mai mic dintre copii- Niculae , dar in acelasi timp anticipeaza schema faptelor ce vor veni . Baietii cei mari sunt intorsi spre iesire , parand gata sa fuga ( in final o vor face ) ., Catrina pare nehotarata parca intre solidaritatea fata de famile si abandonarea ei ( in final o va abandona ) , Niculae pare uitat de toata lumea , iar in contrast cu ceilalti , Ilie Moromete sta pe pragul dintre cele doua odai parand inca dominatorul planului . Sciziunea este limpede : copiii din cele doua casatorii formeaza grupuri separate . O alta secventa epica importanta este cea a taierii salcamului ce este gandita pe elementele unui moment tragic . Atmosfera este liturgica , subliniata ,in plan auditiv de bocetele care nu mai conteneau si in plan vizual de imaginile de aspect cosmic care instaleaza gesturile intr-o durere tragica : soare ciuntit si rece , soarele se ridica insangerat ) .Copacul , fiinta vegetala , doborat , este comparat cu un animal bolnav care a fost ucis

 .In plan simbolic intelegem ca boala care atinsese copacul este una insinuata perfid si reprezinta tendinta de abandon a valorilor morale perpetuate prin traditie in intreaga lume rurala . Lectura simbolica a scenei , pusa in relatie cu evenimentele ce vor urma , vorbeste despre shimbarea relatiei organice si naturale dintre om si pamant cu una bazata strict pe considerente economice . Realismul obiectiv al lui Rebreanu refuza instalarea naratiunii in aceasta perspectiva , prin urmare , tragicul este diminuat prin cateva amanunte de aspect umoristic si chiar comic prezenta lui Nila si a dialogurilor lui cu tatal sau .Salcamul poate fi considerat un alter-ego al personajului principal , purtand aceleasi valori cu acesta : autoritate , caracter de centru in jurul caruia se organizeaza multimea , monumentalitate dominatoare .Prabusirea lui anunta de fapt prabusirea lui Ilie . Adunarea din Poiana fierariei lui Iocan este cea mai importanta dintre scenele ce surprind manifestari din viata colectiva .Intrunirea in acest colocviu al taranilor din satul Silistea- Gumesti propune o perspectiva nemaintalnita in literatura noastra asupra lumii taranesti oamenii aflat intr-o ierarhie ale carei criterii nu mai tin in primul rand de avere , ci de inteligenta , de talentul oratoric si calitatea nuantelor expresive , constituie un miniparlament rural .Comportamentul indivizilor ii situeaza in planuri de atitudine sociala deosebite : Moromete , Dumitru lui Nae , Dinu Vasilescu si chiar Cocosila sunt niste spirite democratice , in timp ce Tugurlan , prin iesirea lui intempestiva , prin agresivitatea limbajului si intoleranta , este un anarhist ; Victor Balosu , in trecere pe langa aceasta adunare este un legionar .Deschiderea satului prin reprezentantii lui catre scena politicii nationale si catre evenimentele grave ce se petrec in Europa indica faptul ca lumea Morometilor nu traieste in afara istoriei ci are intens reprezentarea ei . In aceasta dunare , Moromete este asteptat de ceilalti pentru a da tonul dezbaterilor , fiindca stie sa citeasca dedesubturile pe care ceilalti nu le intuiesc . Moromete are aceasta calitate de lider intr-un spatiu in care intelectualitatea si hedonismul spiritual sunt cele mai inalte valori . Daca intaiul volum se masoara in zile , volumul al doilea acopera cativa ani . Acesta este format din cinci parti , prezinta destramarea satului traditional si evolutia atat a personajelor vechi cat si a unora noi , in doua momente istorice : reforma agrara din 1945 si colectivizarea fortata a agriculturii din 1949 . Satul Silistea Gumesti este vazut de autor ca o groapa fara fund din care nu incetau sa mai iasa atatia necunoscuti . Bila reprezentatul A.L.R.U.S , Zdrocan secretarul sfatului popular , Vasile al Moasei cel care ajuns la putere isi pedepseste rudele .Ei nu sunt tarani autentici si alcatuiesc o lume fals rurala , lipsita de codul spiritual al taranului adevarat , insusit prin traditie. Niculae este destituit , imbratiseaza profesia de inginer horticultor si se casatoreste cu Marioara lui Adam Fantana din Silistea , care devenise asistenta medicala .Romanul contine un plan central , al Morometilor si un altul , al celorlalte familii din sat , acestea evoluand paralel .Un destin priveste conflictul dintre Tudor Balosu si fiica lui , Polina , pentru ca aceasta fuge cu un baiat sarac , Birica . Vasile Botoghina se cearta cu Anghelina , sotia lui , deoarece el este bolnav de plamani si ar vrea sa vanda un lot de pamant pentru a merge la sanatoriu . Drama sotilor Tugurlan este ca le mor inexplicabil copiii. Aceasta tragedie il face agresiv pe Tugurlan care se bate cu fiul primarului si cu seful de post , ajungand la inchisoare .O alta viziune asupra subiectului este din perspectiva relatiilor dintre membrii familiei Moromete , unitatea acesteia fiind macinata de un triplu conflict . Unul consta in dezacordul dintre tata si fiii din prima casatorie , care au impresia ca tatal lor economisteste banii pentru a face zestre Ilincai si Titei si pentru a-l da la scoala pe Niculae , impresie sustinuta cu rea vointa de Guica , sora lui Ilie .In cele din urma ei fug la Bucuresti cu caii si oile familiei , aducand familia intr-un declin grav financiar . Dupa ce reuseste sa restabileasca echilibrul financiar al familiei , Moromete pleaca la Bucuresti dupa feciori , insa acestia refuza sa se intoarca .Nila moare pe front , Paraschiv se imbolnaveste de tuberculoza iar Achim deschide un magazin , care in final trece in proprietatea statului . Al doilea conflict ii implica pe Moromete si Guica , care ar fi vrut ca fratele ei sa nu se recasatoreasca si sa o tina in casa .Acesta i-a construit un bordei departe de casa , fapt ce a atras ura Mariei .Guica moare uitata de nepoti si de fratele ei , care nu participa la inmormantare . Al treilea conflict este cel dintre Ilie si Catrina .Suparata ca Moromete vrea sa-si aduca baietii de la Bucuresti si ca nu a trecut casa si o parte din pamant pe numele ei , Catrina se muta la fiica ei din prima casatorie . Ilinca si Tita sunt amenintate ca daca raman alaturi de Moromete , nu vor primi nici macar partea care le-a mai ramas din pamant . In cele din urma , Ilie moare insingurat .

CARACTERIZARE Marin Preda pleaca in construirea personajului Ilie Moromete de la tatal sau , Tudor Calarasul , modelul sau literar Eroul preferat , Moromete , care a existat in realitate , a fost tatal meu . In centrul romanului sta Ilie Moromete taranul care priveste modul sau de viata ca fiind singurul posibil . El este un personaj reflector , interpretand realitatea bruta in raport cu constiinta proprie . Modul sau de a vedea lumea este redat adesea prin monolog interior . Ilie reprezinta o tipologie , fiind pastratorul neclintit al valorilor patriarhale .Acest se dovedeste un membru activ al comunitatii.In cadrul acesteia , la diferite niveluri , joaca mai evident sau mai esompat rolul de centrum mundi .Astfel , la fieraria lui Iocan , el este cel care citeste ziarul si face comentariile cele mai consistente si ironice .Fata de familie , are o fire autoritara , el este cel la care membrii familiei fac apel pentru rezolvarea conflictelor aparute . Inca de la inceputul romanului este prezentat ca stand deasupra tuturor si stapanind cu privirea pefiecare . Pentru ca isi iubeste copiii , face eforturi mari sa stranga banii necesari pentru a-i aduce de la Bucuresti pe fiii din prima casatorie , care fugisera indemnati de Guica . Intr-un mod direct , autorul prezinta varsta lui Moromete , aflat la a doua casatorie : acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. , Era cu zece ani mai mare decat Catrina . . In acelasi mod direct , este conturat personajul prin referiri la glasul sau , acesta avand mai multe glasuri : cand puternic si amenintator facandu-i pe toti sa tresara de frica , cand un glas schimbat si necunoscut , fals si ironic. Autocaracterizandu-se , Ilie insista asupra verticalitatii sale si a modului de gandire traditionalist si neinfluentabil : eu totdeauna am dus o viata independenta . Personajul principal este caracterizat si prin raportarea la opiniile celorlalte personaje . Maria , sora lui Moromete le inoculeaza nepotilor ei ideea ca tatal lor este unul denaturat , profitant , care ii exploateaza pentru a le face zestre fiicelor din a doua casatorie : te -a imbrobodit alde tac-tau , sa stai si sa muncesti pentru copiii lui , sa-ti ia sufletul ! . Disimularea este o trasatura definitorie a lui Moromete .Scena dintre el si Tudor Balosu este una semnificativa in acest sens .La intrebarea vecinului daca s-a gandit sa vanda salcamul , acesta se gandeste ca acest lucrur este posibil dar se comporta ca si cum aspectul nu l-ar interesa . De asemenea atunci cand afla ca Paraschiv si Nila vor sa fuga de acasa , el reuseste sa-si ascunda gandurile ce il framanta , ideea de a-si pierde fiii ingronzindu-l .Ironic fiind , Ilie nu pierdenicio ocazie de a se adresa copiilor sai cand considera ca acestia incearca sa fuga de munca . Personajul central este si un fin observator : tatal noteaza naratorul- avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care le scapau , pe care nu le vedeau . Om al pamantului si al satului traditional , el este considerat unanim de exegeti drept cel mai complex tip de taran din literatura noastra prin adancirea si frumusetea spiritului sau . Portretul lui Niculae are menirea sa sublinieze contrastul dintre saracia lucie si resursele complexe ale premiantului care , in ziua serbarii , purta pe cap palaria tatalui : Asa cum se oprise , cu obrajii negri , galbeni de friguri , cu capul mare, peste care pusese palaria destul de veche a tatalui , in camasa si cu picioarele desculte si pline de zgarieturi . Dorinta lui arzatoare este sa fie mai departe la scoala , dorinta neinteleasa de tatal sau si nici de fratii si surorile lui . Ar fi fost o cheltuiala in plus pe capul familiei . Mama il intelege iar in final dupa fuga celor trei frati vitregi , Ilie se va hotara sa-i plateasca scolarizarea . Il admira pe Ilie si pentru ca ii ingaduie sa persevereze in rugamintea lui : Tatal sau era un om care gandea si gandirea lui era limpede . Nu cu rugaminti putea sa-l faca sa-l duca la scoala , ci cu argumente .Credinta lui Niculae este ca binele n -a disparut din omenire . In concluzie, din punct de vedere stilistic, textul e alb, lipsit de podoabe. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu si numai arareori capata si un sens figurat, dar atunci ele produc fie un vag ecou liric intr-o proza total antilirica, ca in constructia 'apa se scurgea la vale cantand', fie o reverberatie misterioasa a ideii, ca in constructia 'prizonier parca fara scapare al elementelor si al lui insusi', metafora care inchide simbolic istoria unui destin prins parca intr-un cerc al fatalitatii. Arta literara a lui Marin Preda este complexa. El stapaneste nu numai frazele, ci si stiinta organizarii epice, in care distributia episoadelor, a faptelor, si intamplarilor urmareste un inteles, si acompaniaza drumul secret al cartii. Fluxul epic nu este stingherit de nimic. Prin Morometii, Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita, cum se credea, doar de instinct, ca, dimpotriva, e capabila de reactii sufletesti nebanuite(Al. Piru).

BALTAGUL-Sadoveanu Romanul a aparut la sfarsitul Antichitatii prin opera "Magarul de aur " de Apuleius , este cultivat apoi in Evul Mediu , se contureaza ca specie in Renastere si capata autoritate in Romantism prin romanul istoric si de aventuri . La sfarsitul secolului al XIX-lea , romancierul Honore de Balzac impune un nou curent literar-realismul- si odata cu el un al tip romanesc .In perioada interbelica , romanul se dezvolta cu toate variantele sub presiunnea modelelor europene : roman de tip gidian , proustian si balzacian ,. Dincolo de modelele europene , o tendinta din America , de la inceputul secolului , este aceea de recuperare a mitului . Forma literara proteica , romanul isi contureaza cu greu o definitie , Forster in "Aspecte ale romanului " afirma " in chip evident , romanul este una dintre cele mai intinse regiuni ale literaturii " . Romanul este o specie a genului epic in proza , cu actiune si de mare intindere , desfasurat pe mai multe planuri narative cu personaje numeroase si o intriga complicata . Inainte de primul razboi , romanele tanarului Sadoveanu sunt romantice , sentimentale si ideologice . Dupa care , Sadoveanu se lasa atras de realismul caruia Ibraileanu si Calinescu ii vor spune balzacianism si scrie cateva romane de acest tip , printre care si romanul "Baltagul " . Romanul "Baltagul " este una dintre capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti , fiind scris numai in saptesprezece zile . A aparut in anul 1930 si este un roman traditional obiectiv . Termenul de traditional este folosit pentru a desemna romanul european de pana la Flaubert si Balzac , adica romanul de pana in secolul al XIX-lea . Termenul de roman traditional este folosit pentru prima data de Eugen Lovinescu pentru creatiile romanului din secolul al XX -lea care se orientau spre valorile autohtone , abordau o tematica social-taraneasca si uneori religioasa . Sintagma de roman obiectiv este folosita pentru prima oara tot de Eugen Lovinescu in "Istoria literaturii romane contemporane " , criticul facand delimitarea intre poezia epica pe care o numeste proza si poezia lirica pe care o numeste adancire in subiect . Accentul se pune pe obiectivitate , structura clasica si element moralizator .Textul narativ implica o naratiune bazata pe un narator omniscient , focalizare 0 si final inchis . Fiind un roman traditional , se observa in interiorul textului narativ al romanului "Baltagul " ca predomina elemente traditionale precum si surprinderea elementelor existentiale ( nunta , botez , inmormantare ) dar si a ritualurilor . Textul poate fi interpretat si ca un roman mitic intrucat sunt inserate mituri . Mitul mortii si renasterii naturii-Lipan moare toamna si este gasit primavara cand Gheorghita este pregatit sa ii ia locul sugerand reinceperea unui nou ciclu . Un alt mit care se regaseste in text este mitul lui Isis si Osiris. Zeul Osiris guverna Egiptul insa este ucis de fratele sau invidios care ii risipeste trupul . Sotia sa aduna bucatile si il reinvie . Ea este ajutata de fiul sau Horus , iar criminalul este pedepsit de un alt fiu , Anubis ,cel cu infatisare de caine . In textul nostru , se observa mai multe asemanari cu acest mit datorate cuplului Isis si Osiris , echivalente cu Vitoria si Nechifor . Fiul Gheorghita are atributele lui Horus care coboara in infern asa cum coboara Gheorghita in prapastie pentru a veghea osemintele tatalui si il striga pe acesta preluand toate atributele lui : " sangele si carnea lui Nechifor se intorceau asupra lui in pasi , in zboruri , in chemari " . Cainele Lupu care ajuta la gasirea criminalului este echivalentul lui Anubis . Un alt element traditional se constituie din credinte crestine si ritualuri magice . Vitoria este o femeie credincioasa , dovada ca inainte de calatorie merge la preot , se spovedeste , ii sfinteste lui Georghita baltagul faurit pentru el si de asemenea , trece pe la baba Maranda pentru a-i descifra visul avut . Arma razbunarii dar si a uciderii lui Nechifor este baltagul , echivalentul totemului , secure cu doua taisuri viata si moartea , masculin si feminin . Mihail Sadoveanu porneste de la balada populara "Miorita " din care alege ca motto versurile " Stapane , stapane , mai cheama si un cane " . Tema centrala a romanului este cautarea si cunoasterea adevarului , iar actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX -lea infatisand lumea patriarhala a satului romanesc si schimbarile ce incep sa se produca prin patrunderea unei noi civilizatii . Acestei teme i se subordoneaza motive ca transhumanta , femeia justitiar , cainele credincios , legatura omului cu natura . Titlul romanului este simbolic pentru ca semnifica deopotriva atat unealta cu care Nechifor Lipan este omorat cat si instrumentul cu care se face dreptate . Prin urmare , baltagul este atat unealta crimei cat si unealta pedepsei . Baltagul sfintit al lui Gheorghita ramane nepatat de sange , pedepsirea facandu-se cu acelasi baltag cu

care a fost infaptuita crima - baltagul lui Calistrat Bogza . Fiind o opera epica , romanul "Baltagul " are actiunea plasata in timp si spatiu . Spatiul actiunii este vast si autorul face referire la Magura Tarcaului , dar si la toate localitatile prin care trece Vitoria .. Actiunea incepe toamna cand are loc targul de oi de la Dorna , iar pe la Sfantul Andrei , Vitoria isi da seama ca intarzierea sotului este suspecta . Itinerariul parcurs de aceasta este intortocheat , un adevarat labirint . Inainte de a intra in spatiul labirintic au loc doua dialoguri semnificative . Primul este provocat de Gheorghita care in momentul ultimelor pregatiri ca un neofit ce se afla , isi intreaba mama despre durata drumului , aceasta raspunzandu-i :"nu stam , umblam pana gasim ce cautam " . Al doilea dialog urmeaza imediat . El are loc intre una dintre calauze -evreul David - si Vitoria , fiind o ispitire si o verificare a pregatirii pentru strabaterea unui itinerar atat de "cotit " . Momentul plecarii este simbolic . Ei pornesc la drum primavara , intr-o vineri , la rasaritul soarelui . Aceasta fixare in timp a inceputului subliniaza caracterul initiatic al acestui drum . Tezeu avusese drept calauza in labirint firul daruit de Ariadna . In "Baltagul " , Vitoria pomeneste des "despre o putere , ceva de sus " .Desi aparent ea se refera la o putere exterioara , se observa ca este vorba despre o divinitate interioara : propria-i umanitate . Vitoria nu accepta orice ajutor , ea filtrand "starile si informatiile " . Prima calauza va fi evreul David . Acesta are rolul unui initiator pentru Gheorghita . Labirintul trebuie cucerit treptat si pentru fiecare spatiu este necesar un nou ghid. Cand ghizii dispar ,Vitoria recurge la martori , apoi cautarea se va transforma in ancheta odata cu descoperirea unor repere precise : vanzarea de oi si itinerariul exact .In momentul atingerii centrului labirintului : Sabasa- Crucea Talienilor -Suha , capata din nou calauzele necesare : Iorgu Vasiliu si sotia sa care o ajuta pe Vitoria sa duca totul la capat . Un alt ghid important va fi cainele care o poarta pe munteanca la resturile trupului lui Nechifor Lipan . Si natura este ordonata de acelasi impuls calauzitor : " O impingea catre vale vantul de la spate " . Schimbarea vremii ii porunceste sa faca popas si sa intrebe despre directia de urmat , dar chiar directia vantului si soapta sa alcatuiesc un limbaj secret pe care eroina il intelege si il citeste . Vitoria il pregateste pe Gheorghita pentru maturitate . Semnificatia labirintului este dubla : daca strabaterea coridoarelor sale evoca chinurile infernului , ea conduce totodata spre un centru care inseamna izbavire si victorie . Ucigasul reprezinta umanitatea deviata inspre animalitate care trebuie rapusa definitiv . Acesta starneste la sfarsit mila cititorului , cand devine insusi victima . Pedepsindu-l , Vitoria condamna pieirii tot ce este haotic , primitiv , nesupus normei si legii . Ea nu poate ierta , deoarece principiul in virtutea careia actioneaza este mai tare decat ea insasi . Paralelismul este tehnica narativa relevanta la nivelul constructiei intre prolog si dialog , intre planul ce-l are in centru pe Gheorghita ca personaj mobil ce se initiaza in arta oieritului si planul ce o are in centru pe Vitoria care se initiaza in lumea din afara Magurii Tarcaului .La nivelul firelor narative se observa paralelismul mitului Mioritei si cel al lui Isis si Osiris . Pauza descriptiva este constanta la nivelul discursului cand naratorul se opreste pentru a descrie detaliile , spatiile prin care trece Vitoria . Introspectia este realizata la nivelul istoriei cand personajele isi prezinta propriile sentimente si ganduri in situatii limita , precum Gheorghita care analizeaza gesturile mamei sale : "mama asta trebuie sa fie farmacatoare , cunoaste gandurile omului " . CARACTERIZARE Romanul "Baltagul" este o scriere remarcabila nu numai prin continutul si semnificatiile sale , ci si prin personajele lui , printre care un loc aparte il ocupa Vitoria Lipan , Nechifor Lipan si fiul lor , Gheorghita .Alaturi de aceste personaje principale si personajele secundare si episodice se evidentiaza prin semnificatia lor : baba Maranda , parintele Daniil Milies , negustorul David , mos Pricop , Ilie Cutui si Calistrat Bogza . Insa dintre toate aceste personaje , Vitoria Lipan se instituie ca personaj principal al romanului lui Sadoveanu , una dintre cele mai puternice eroine din literatura noastra , surprinsa intr-un moment de criza existentiala , de natura tragica . In acest sens , Perpessicius subliniaza ca "Baltagul" ramane "romanul unui suflet de munteanca " , fiind vorba in mod evident de mistica Vitoria Lipan , care asemenea unei Antigone , savarseste ritualul de inmormantare al sotului sau si de pedepsire a ucigasilor acestuia . Portretul fizic este lapidar , scriitorul axandu-se in mod deosebit asupra trasaturilor morale .Reperele fiziologice sunt minimale precum si cele biografice : " venita de la munte de departe , fara neamuri in sat "

.Elementul cheie este realizat de motivul ochilor , in a caror lumina se oglindeste castaniul parului . Totodata , autorul ii desavarseste fiziologia prin sublinierea frumusetii iesita din comun in profida faptului ca nu mai era foarte tanara .Portretul moral este complex si singular in literatura romana .Vitoria incripteaza un profil psihologic inconfundabil ,definindu-se in context familial si social. In plan familal , ea ii poarta o iubire vie si neintinata sotului sau ,Nechifor , care era "dragostea ei de mai bine de douazeci de ani " . In asteptarea acestuia , ea traieste retrospectiv taina iubirii , abia acum dezvaluindu-ise , ca intr-o revelatie , faptul ca "dragostea ei se pastrase ca in tinerete " .Ii vin in memorie momentele de gelozie , cand Lipan cazuse in mrejele unor "ochi negri sau albastri " .Fiind in esenta o persoana energica , apriga si indarjita , Lipan considera ca trebuie sa ii scoata "cei sapte draci" si ii aplica astfel corectii dure :" o bataie si o mama de bataie " , urmate intotdeauna de impacari . Insusi sotul ii recunoaste superioritatea , iar autorul ii face un veritabil portret : " ea era deasupra tuturor , avea intr-insa o putere si o taina pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege " . Copiii sotilor Lipan sunt Minodora si Gheorghita ( "sfios si nesigur " ) , cel din urma purtand numele secret al tatalui sau , schimbat printr-un ritual la varsta de patru ani , in urma unei boli foarte grave . Cea mai importanta trasatura din punct de vedere familial este respectarea traditiei . Vitoria este inteligenta si lucida , este o femeie puternica si preia functia de conducator al familiei , inlocuindu-l cu abilitate si pricepere pe sotul sau , pana la initierea lui Gheorghita in tainele maturitatiii . Este capabila de hotarari intelepte si poseda un deosebit spirit organizatoric , in sensul ca ii subordoneaza pe ceilalti prin insusirile ei leonine . In raport cu comunitatea in cadrul careia isi dezvolta personalitatea , Nicolae Manolesu spunea ca Vitoria se afla la granita dintre cele doua lumi : cea arhaica si cea moderna . Personajul "tare " al lui Sadoveanu iese din "gineceu " in lume : ea isi iese din "obicei " , femeia fiind elementul stabil , conservator si formalist al colectivitatii . Insa prin caracterul sau logic si prin inteligenta sa sclipitoare nu simte fata de "noua lume" decat putina "sfiala " . Patrunsa intr-un univers cu alte randuieli , singura sa sansa este de a aplica , si in aceasta , propriile sale "legi " .Este adepta idolatra a obiceiurilor de veacuri si isi cearta fiica ,pe Minodora , atunci cand descopera la aceasta vina tragica de a se sustrage cutumelor . Calatoria Vitoriei are simbolic , loc intr-un labirint , in centrul caruia se afla "groapa " in care sunt oasele lui Lipan . Spatiul in care ea patrunde , coborand in rapa , este , evident , un spatiu dominat de aprenta thanatica : insasi ea se considera moarta ( in interior ) asemenea sotului ei . Inteligenta si totodata tenace in implinirea hotararilor luate , ea este deopotriva si un spirit justitiar care se bazeaza pe vechea lege a talionului - "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte " . Pedepsirea ucigasilor este valorizata de doua motivatii , din care una dindividuala si cealalta general-sociala . De aceea dezvaluie la praznic ucigasii : este un act esential prin care ordinea morala , primejduita de crima este restabilita , balanta este reechilibrata . Pe de alta parte , Vitoria poseda o mare putere de stapanire , prin seninatatea pe care o afiseaza fata de straini si mai ales fata de ucigasi . George Calinescu observa in mod special disimularea aratata de Vitoria si o descrie succint ca un veritabil "Hamlet feminin". Gheorghita este personajul principal masculin , pe locul doi dupa Vitoria . El este tipul de om linistit , nu prea vorbaret dar explicit , o fire sensibila si meditativa si totodata cu o personalitate puternica intrucat nu a cedat la descoperirea tatalui sau si a avut forta sa-I demaste pe cei vinovati impreuna cu mama sa . Ajuns la maturitate , Gheorghita isi aminteste nostalgic de copilaria lipsita de griji si petrecuta in mijlocul naturii , al carei glas l-a inteles . Vitoria vede in fiul sau un adevarat barbat , prieten si coechipier de drum . Minodora este putin invidioasa intrucat Vitoria ii acorda mai multa libertate . In acest flacau mandru si voinic , Vitoria il vede pe Nechifor , mai ales a Gheorghita era si numele tainic a lui Lipan pe care femeia il rostea in clipele bune dar si de tristete . In concluzie , romanul Baltagul, scris de Mihail Sadoveanu este un roman traditional obiect prin intrunirea trasaturilor de mai sus si are un puternic caracter moralizator, autorul dorind s ne ncurajeze ca, prin orice ru am putea trece, viaa se continu i trebuie trit aa cum se cuvine. Mihail Sadoveanu are realismul lui Balzac si melancolia unui romantic , meditatia aspra a lui Miron Costin , voluptatea senzoriala a lui Rabelais .E precos ca un pictor flamand si inefabil ca un musician . Un creator de atmosfera , un analist al sufletelor impenetrabile , un dramaturg in proza , un cunoscator al individului si al colectivitatii , al grupurilor arhaice si al societatii modern , un intelept oriental vorbind in pilde si un critic al ordinii sociale nedrepte ( G. Calinescu ) .

Moara cu noroc-Slavici Nuvelele lui Slavici , aparute in 6 volume , au contribuit la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale . In aceste nuvele intalnim o ampla reflectare a vechilor randuieli rurale , a obiceiurilor si datinilor , a credintelor si superstitiilor , a morale si prejudecatilor oamenilor simpli , un autentic tablou etnografic , psihologic si social al satului transilvanean , Unul dintre "pacatele" pe care Slavici le-a sanctionat necrutator a fost patima banului . Nuvela "Moara cu noroc " publicata in anul 1880 si reprodusa un an mai tarziu in volumul "Novele din popor " alaturi de nuvelele "Scorman " , "La crucea din sat " . "Crucile rosii " , "Budulea Taichii " , "este o nuvela solida cu subiect de roman " dupa spusele lui George Calinescu . Opera lui Slavici , dupa Magdalena Popescu prezinta trei etape : prima etapa a idealismului si reveriei , a doua dramatica si obsesiva iar a treia didactica si instructiva . Cea mai reprezentativa parte a operei sale o constituie nuvelele asupra carora critica a spus ca ilustreaza estetica realista . Nuvela este o specie a genului epic in proza , cu o constructie riguroasa , mai ampla decat a schitei sau a povestirii , avand un fir narativ central , accentul punandu-se pe caracterizarea personajelor . Acestea sunt relativ putine , caracterizate succint si graviteaza in jurul personajului principal .Este o nuvela psihologica deoarece s-a dezvoltat pe fundamentul realismului si naturalismului , avand caracteristicile specifice -subiectul dezvaluie procesul de parvenire al eroului Ghita , sunt studiate caracterele oamenilor simpli , personajele sunt conflictuale , dilematice , cu o intriga interioara marcata de nelinisti , in razboi nedeclarat cu realitatea , care pana la urma invinge . Naratorul este unul omniscient , neimplicat care realizeaza naratiunea la persoana a III -a , aceasta fiind una realista ,heterodiegetica , auctoriala . Relatarea evenimentelor este realizata in mod linear , iar inlantuirea dintre capitole se face treptat , faptele fiind credibile si verosimile .PE langa perspectiva narativa , focalizarea fiind zero ,intervine si tehnica punctului de vedere prin interventiile batranei , personaj episodic care exprima mesajul moralizator , reprezentand vocea intelepciunii .Prin intentia moralizatoare ,nuvela este realista cu note clasice : omul" sa fie fericit cu saracia sa " , "asa le-a fost data " . Pe langa functia de dramatizare a actiunii , care capata astfel accente scenice , dialogul este si o modalitate de caracterizare a personajelor .Monologul se imbina cu dialogul , monologul interior adresat si cu stilul indirect liber , acestea fiind principalele mijloace de investigare psihologica a personajelor .Descrierea este prezenta in toate formele ei , de la prezentarea obiectelor , a interioarelor , a vestimentatiei pana la portretele si descrierile de cadru si atmosfera : " Daca aruncai privirea imprejur , la dreapta si la stanga vedeai drumul de tara serpuind spre culme , iar la vale ...nu zareai decat iarba si maracini " .Aceasta secventa descriptiva are rolul nu numai de a plasa actiunea in spatiu ci si de a anticipa , prin sugestii simbolice evolutia si deznodamantul tragic al personajelor .Stilul nuvelei este sobru , concis si fara podoabe artistice . Limbajul este unul regional ardelenesc , intelesul clasic fiind sustinut si prin zicale si proverbe populare . Tema nuvelei o constituie consecintele pe care setea de inavutire le are asupra destinului omului .Aceasta tema sustine caracterul psihologic al nuvelei tratand efectele nefaste ale banului intr-o societate ardeleneasca la sfarsitul secolului al XIX-lea .Nuvela prezinta in primul rand un conflict intern trait de Ghita care este sfasiat de dorinta contradictorie de a se inavuti alaturi de Lica , dar, in acelasi timp , de a ramane si om cinstit si un conflict extern complex , de natura sociala , dar si morala si psihologica . Titlul este unul ironic deoarece toposul ales - carciuma "Moara cu noroc " inseamna de fapt moara cu ghinion pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave . Actiunea nuvelei este plasata in spatiul campiei ardelene , in lumea crescatorilor de porci . Ea se deruleaza pe parcursul unui an ,intre doua repere spatiale cu valoare religioasa : Sfantul Gheorghe si Paste .In final apa si focul purifica locul , proces numit catharsis .Compozitia este clasica , solida , alcatuita din 17 capitole . Nuvela debuteaza cu o filozofie a vremii , rostita de batrana . Expozitiunea consta in prezentarea situatiei economice , familiale si sociale ale lui Ghita .Nemultumit fiind de statutul de cizmar si de saracia pe care trebuia sa o infrunte zilnic , Ghita nu asculta sfatul soacrei sale si hotaraste sa ia in arenda pentru cativa ani carciuma de la "Moara cu noroc " , pentru a se face om cu stare . Un timp afacerile prospera , incat seara se aduna toti membrii familiei si numara cu satisfactie banii adunati peste zi .Echilibrul familiei se distruge in momentul in care Lica Samadaul , seful porcarilor de prin partea locului , apare . Acest moment reprezinta intriga intrucat va declansa un sir de fapte prezentate in desfasurarea actiunii , ce vor avea ca efect degradarea morala si sufleteasca a eroului . Constientizand faptul ca a-l infruntanpe Lica

inseamna a renunta la toata agoniseala de pana acum, Ghita accepta targul si ii devine complice .Este multumit in momentul in care Lica il rasplateste cu sapte porci desi isi da seama ca sunt furati .Treptat insa ,incepe sa il mustre constiinta ,nestiind cum sa impace dorinta de a ramane om cinstit cu tentatia banului .Se inchide in sine ,se indeparteaza de familie , face compromis dupa compromis ,pana ajunge a nu se mai recunoaste el insusi .Degradarea sa morala culmineaza cu juramantul stramb la procesul intentat lui Lica ,sub acuzatia de crima si jaf .Ghita sustine ca nu l-a vazut parasind carciuma in noaptea crimei .Vrand sa se salveze , il da in vileag pe Lica lui Pintea , jandarmul , si el fost samadau si dusman de moarte al lui Lica .Pun impreuna la cale un plan de razbunare si ii intind o cursa lui Lica pentru a-l prinde cu jaful asupra lui. Cel care va cadea insa in cursa mai intai este insusi Ghita ,care o ucide pe Ana din gelozie , fiind dupa aceea omorat de Raut ,omul lui Lica .Punctul culminant consemneaza si moartea lui Lica ce se sinucide aruncandu-se cu capul intr-un stejar pentru a nu fi prins de jandarm .Slujitorii lui dau foc morii ,unde ard si trupuri'e celor doi soti . Deznodamantul o aduce din nou in centrul atentiei pe batrana care contempland dezastrul , pune tot pe seama destinului . Simetria inceputului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului . Simbolistica initiala a drumului se completeaza in final sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedie : "apoi ea lua copiii si pleca mai departe " Tehnicile narative folosite sunt paralelismul , antiteza si gradatia , pauza descriptiva ,introspectia , fluxul constiintei , monologul interior si anticiparea . Paralelismul se dezvolta la nivelul constructiei dintre prolog si epilog , dar si la nivelul evolutiei personajului de la statutul de om cinstit la cel de om necinstit care poate disimula in fata autoritatilor .Antiteza si gradatia se releva la nivelul conflictului interior dintre Ghita si sine , cat si la nivelul altor doua conflicte secundare ,in climax deoarece gandurile si sentimentele lui Ghita se dezvolta ascendent pana la deznodamant . Pauza descriptiva apare in expozitiune cand naratorul prezinta fiecare element din imprejurimi precum si cele cinci cruci care demonstreaza ca locul este insemnat . Introspectia este completata de fluxul constiintei si releva statutul personajului de reflector al propriilor sentimente , ganduri si fapte . Prin monologul interior se accentueaza analiza psihologica dar se evidentiaza si rolul elementelor paraverbale . Anticiparea se regaseste la nivelul prologului si expozitiunii prin relatiile antonimice dar si prin relevarea unor elemente cheie - "moara cu noroc " , loc binecuvantat de cinci cruci . CARACT In centrul nuvelei se afla Ghita ,personajul principal ,unul dintre cele mai reprezentative personaje din literatura noastra .El se impune prin complexitate si puterea de individualizare iar destinul sau ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire .Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din Ghita un personaj rotund . Procesul devenirii lui Ghita este surprins prin mijloacele moderne ale analizei psihologice , monologul interior si dialogul polemic , faptele si gandurile acestuia si prin insumarea opiniilor celorlalte personaje . Devenirea sa tragica se adanceste prin caderea sa dintr-o ipostaza in alta , dinspre omul moral spre cel imoral . Prima ipostaza , prezentata prin intermediul caracterizarii indirecte , este aceea de om moral care respecta codul etic al comunitatii si tine la respectul oamenilor . Ca adevarat "pater familias " el manifesta iubire si responsabilitate fata de ai sai , dorinta de a-i proteja si dorinta de autodepasire spre mai binele familiei .Acestui model uman i se asociaza dimensiunile unui erou civilizator ce vrea sa instaureze autoritatea legilor morale in lumea salbatica aflata sub stapanirea samadaului : "Dar binecuvantat era locul acesta de cand venisera carciumarul cel nou cu nevasta lui tanara si soacra-sa cea batrana " . Harnicia si priceperea eroului , destoinicia si spiritul lui practic se vadesc in rapiditatea cu care transforma hanul din ruina intr-un loc cautat de drumetii care nu mai vorbeau despre "Moara cu noroc " ci despre "carciuma lui Ghita " .Imaginea casnica a serilor de sambata , in care Ghita numara castigul de peste saptamana cu Ana si cu batrana , evidentiaza regimul sufletesc asociat al acestei prime ipostaze :multumire interioara , echilibru , incredere in sine , optimism ,fericire calma impartasita cu familia .Cand linistea celor cinci este tulburata de aparitia lui Lica Samadaul , Ghita incearca sa i se impotriveasca ferm si demn. Numai ca , prima eroare - de a nu renunta la arenda hanului cand intelege ca nu poate ramane acolo impotriva vointei lui Lica - declanseaza situatia de criza . Caracterizarea indirecta prin nume subliniaza faptul ca Ghita poarta numele desacralizat al Sfantului Gheorghe , astfel el nu poate fi decat antieroul care se lasa invins de balaur . Cea de-a doua ipostaza aduce in prim - plan omul dilematic care penduleaza intre dorinta de a

ramane om cinstit si ispita castigului nemuncit . Vointa si forta launtrica ale lui Ghita se naruie treptat , sub ispita navalnica de a "vedea banii gramada inaintea sa " si sub influenta fortei malefice a lui Lica .Sfasiat de imbolduri si trairi sufletesti contradictorii , Ghita se inchide in sine , refuza comunicarea cu Ana si devine taciturn , sumbru , irascibil .In lupta cu binele , teama , suspiciunea , sentimentul instrainarii alterneaza cu sentimentul culpabilitatii . In raport cu celelalte personaje , grija tandra si duiosia sunt tot mai des inlocuite de raceala si vorba rastita , el ajungand sa-si doreasca sa "n-aiba copii si nevasta " . Ghita cearta slugile ,e mohorat , violent , ii plac jocurile crude si primejdioase , are gesturi de brutalitate fata de Ana pe care pana atunci o ocrotise ca pe un copil . O arunca in bratele Samadaului dintr-o pornire irationala spre autodistrugere : "Joaca muiere , parca are sa-ti ia ceva din frumusete" desi " fierbea in el cand li se vedea fata strabatuta de placerea jocului " . In relatia cu celelalte personaje , Ghita alege duplicitatea , vrand sa para "om cinstit " dar devine partas si complice la faptele necinstite ale Samadaului .Scena procesului reprezinta un moment cheie in devenirea personajului . Desi convins de vinovatia lui Lica in jefuirea arendasului si in dubla crima din padure , Ghita depune marturie falsa contribuind la disculparea lui Lica si condamnarea lui Sila Boariu si a lui Buza-Rupta . Optiunea eroului este determinata nu de frica ci de constiinta faptului ca Lica are stapani puternici care il protejeaza : "Lica nu e om singur , ci un intreg rand de oameni din care unii se razbuna pe altii " . Ghita este astfel nu numai victima patimei de imbogatire ci si invinsul unui destin tragic . Intelegand ca si-a distrus iremediabil casnicia si viata , se observa prin comportament ca renunta la jocul dublu si la disimularea geloziei si a urii si actioneaza intaia oara cu fermitate . Revenirea la valorile morale autentice nu mai este cu putinta si eroii vor plati cu viata abaterea de la norma etica . Ana este un personaj plat care se structureaza pe o singura trasatura de caracter si care foloseste drept referinta personajelor implicate in conflict . Ea este introdusa in naratiune tocmai pentru a contribui la conturarea mai pregnanta a lui Ghita : "Prea tanara , prea asezata si oarecum prea blanda din fire " ; ea este prima care inregistreaza schimbarea de comportament a sotului . Pe un alt plan ea evolueaza in acelasi ritm cu Ghita . La inceput Ana era tanara si frumoasa , fragila si subtirica , reprezentand un model de frumusete feminina , de bunatate si duiosie .In spatele acestei imagini , se ascunde insa o femeie apriga si inteligenta care isi apara din toate puterile familia . Bun cunoscator al psihologiei feminine , Slavici sondeaza adancurile sufletesti ale Anei si observa procesul prin care iubirea este inlocuita treptat de dispret .Ea il accepta pe Lica mai intai din dorinta de a-si recastiga sotul si in final din placere . Respinsa de Ghita , care nu mai face din ea un tovaras si un martor , Ana se lasa atrasa de Lica . Ea invata sa glumeasca desucheat , confunda depravarea cu joaca . Ramane in carciuma crezand ca astfel se va razbuna pe indiferenta sotului sau , insa , se va trezi cu spaima , instrainata de sine si cerand Samadaului sa o ia de acolo. Uciderea ei reprezinta singura finalizare posibila a unui destin care si-a pierdut esenta , imposibil de recastigat . Desi personaj negativ , Lica este fascinant prin vraja malefica pe care o raspandeste in jur. Intrarea sa este pregatita minutios de narator care da tot felul de informatii despre statutul de samadau .Nicolae Iorga spunea ca "Lica este cel mai viu dintre peronajelei nuvelei "Moara cu noroc" , cel mai bine reprezentat si cel mai inteligibil " . Spre deosebire de celelalte personaje , lui Lica i se face si potretul fizic , din perspectiva Anei , care este impresionata si infricosata totodata de barbatia infatisarii lui , de autoritatea si siguranta pe care le degaja : "Lica , un om de treizeci de ani , inalt , uscativ , supt la fata , cu mustata lunga , cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese ... . Lica era porcar , insa din cei ce poarta camasa subtire si alba ca floricelele ,pieptar cu bumbi de argint . " .Lica vine la moara si cere imperativ sa vorbeasca cu carciumarul , desi este intampinat de cele doua femei care se ofera sa ii raspunda la intrebari . Inca de la intrarea lui in scena , Lica se comporta ca un stapan peste oameni si locuri . Inteligent , bun cunoscator al firii omenesti , el se conduce dupa un cod moral propriu , in afara legilor si a statului . Consider ca opera literara "Moara cu noroc " de Ioan Slavici este o nuvela psihologica deoarece are toate trasaturile acestei specii literare : analiza conflictului interior al personajului principal ,urmareste procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii . "Viziunea slaviciana ar fi putut sa ia drept epigraf cuvintele marchizului de Custine : << Frica e molipsitoare ca tristetea >> intregind marginea unei societati careia colegii de generatie al prozatorului ardelean ii detectasera numai geografia ultimului termen : tristetea numita <<deceptionism >> sau <<pesimism>> . " (Mircea Zaciu "Viaticum " )

O SCRISOARE PIERDUTA Caragiale Caragiale este unul dintre cei patru scriitori reprezentativi pentru Epoca Marilor Clasici , alaturi de Mihai Eminescu , Ion Creanga si Ioan Slavici . EMC este cea mai importanta perioada literara din secolul al XIXlea . Este perioada cand se produce , pentru prima data , un amestec de forme si curente literare , cultura romana realizand in acelasi timp sincronizarea cu literaturile apusene . I. L. Caragiale este cel mai mare dramaturg roman , model scriptural pentru dramaturgia romaneasca . De asemenea , este prozator si publicist . El publica cronici dramatice si literare , articole cu caracter politic , epigrame satirice fiind colaborator la mai multe reviste : Ghimpele , Universul , Moftul roman . In 1917 Titu Maiorescu il cheama la redactia ziarului Timpul iar Eminescu il introduce la Junimea unde isi citeste prima comedie . Comedia este o specie a genului dramatic in care sunt infatisate personaje , moravuri sociale , situatii intr-un chip in care sa starneasca rasul , avand intotdeauna un sfarsit fericit si un sens moralizator . Comicul ca si categorie estetica este o prima trasatura fundamentala la O scrisoare pierduta , insa se deosebeste de umor prin faptul ca prezinta character moralizator . Personajele devin tipuri umane (incornoratul , adulterine , demagogul ) .Modurile de expunere predominante sunt monologul si dialogul dramatic , completat de indicatii regizorale . Conflictul este urmarit intr-o gradatie ascendenta pana la deznodamant .Enuntarea la persoana a III- a se face intr-o perspectiva obiectiva aducand informatii lectorului imaginar . Comicul de caracter iese in evidenta din atitudinile contradictorii ale lui Catavencu .El este ingamfat si amenintator cand poseda obiectul santajului dar devine umil atunci cand pierde scrisoarea compromitatoare .Caragiale creeaza tipologii de personaje dominate de trasaturi morale negative . Nae Catavencu este tipul parvenitului si al demagogului , Farfuridi si Branzovenescu ii reprezinta pe cei cu grad mic de inteligenta , tipul incultului este intruchipat magistral de Ghita Pristanda iar Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje . Comicul de situatie reiese asa cum ii arata si numele din situatiile cele mai suprinzatoare provocate de coincidente , incarcaturi si confunzii . Intreaga piesa se bazeaza pe astfel de situatii , una dintre cele mai sugestive fiind aceea in care Trahanache , dupa ce vazuse "scrisorica de amor" cu proprii ochi , ii declara lui Tipatescu ca documentul era contrafacut .Tot aici se converteste si trecerea scrisorii de la un personaj la altul in cele mai neasteptate momente . Titlul este un grup nominal articulat nehotarat ce indica un procedeu general :pierderea scrisorii . Tema comediei este in esenta viata politica surprinsa intr-un moment de maxima agitatie pe fundalul campaniei electorale si al unor alegeri .Acestei teme i se asociaza o alta la fel de importanta : viata familiala a burgheziei inalte din provincie . Piesa este alcatuita din patru acte , fiecare alcatuit intr-un nr variabil de scene . Tensiunea dramatica este gradata pe tot parcursul piesei iar pierderea si gasirea scrisorii genereaza o serie de situatii conflictuale in care sunt implicate personajele . Actiunea comediei este simpla . In capitala unui judet de munte , doua tabere lupta pentru un loc in parlament . Catavencu , directorul ziarul Racnetul Carpatilor si Tipatescu , prefectul judetului , apartin unor tabere adverse : liberalii si conservatorii . Trahanache , liderul local al partidului si prietenul sau , Tipatescu sustin candidatura lui Farfuridi . Pentru a obtine candidatura , Catavencu ameninta cu publicarea unei scrisori amoroase adresata Zoei , sotiei lui Trahanache , de catre Tipatescu , amantul ei . In cele din urma , "centrul " impune un alt candidat , pe Agamita Dandanache .Acesta este ales iar Catavencu devine un sustinator infocat al prefectului , prezidand manifestatia de dupa alegeri . Timpul si spatiul actiunii sunt precizate de catre autor in debutul piesei prin intermediul informatiilor didascalice :" in capitala unui judet de munte , in zilelele noastre " . In genul dramatic , spatiul si timpul sunt limitate , actiunea se petrece in trei locatii : biroul prefectului , la primarie si la acasa la Trahanache , pe parcursul a trei zile . Dublul conflict al piesei este un procedeu prin care universul vietii private si universul vietii politice se suprapun intr-un mod foarte relevant . Astfel , in piesa exista un conflict explicit intre doua tabere politice , motivul acestuia fiind lupta pentru putere : Catavencu , liber schimbist de un radicalism patetic , bazandu-si cariera pe demagogie , santaj si impostura , doreste inlaturarea din sfera puterii a unor adversari consolidati de mai multa vreme in anumite functii ; pe de alta parte , Trahanache , expresie a politicii moderate sau chiar

conservatoare , actiuneaza conform deprinderilor impuse de traditia politica , pretinde respectarea stricta a ierarhiei si asculta fara impotrivire oridinele venite de la centru . Cellalt conflict, de natur familial, este un conflict implicit, care nu ajunge niciodat s se manifeste n planul faptelor i se pstreaz ntr-o stare latent. Este conflictul dintre Tiptescu- Zaharia T. Zoe avnd la baz binecunoscutul motiv al triunghiului conjugal . Efectul deosebit pe care l creeaz scriitorul prin suprapunerea celor 2 conflicte const ntr -o teribil ncurctur n care sunt antrenate personajele. Astfel, pierderea unui obiect ce ine de viaa privat ( o scrisoare de amor) ajunge s aib efecte n viaa politic a urbei. n esen, mesajul pe care l comunic scriitorul prin acest procedeu este c , n lumea nfiat pe scen, ca i n realitatea din care se inspir , lipsa de moralitate stpnete att viaa particular ct i cea civic i politic. Situaia conflictual din sfera politic este accentuat prin apariia candidatului numit de centru Agami Dandanache. n cuplu , conflictul evolueaz : Zoe l susine n continuare pe Caavencu pentru c ea vrea scrisoarea. Prezena lui Dandanache este sugestiv pentru c el povestete cum a fost ales: la fel cum ar fi vrut Caavencu, prin antaj. Din acest moment, conflictul din interiorul orelului de provincie se generalizeaz. Exteriorul ptrunde n interiorul comunitii cu aceleai practici. Dup alegeri, conflictul se stinge. Dandanache este ales, ceteanul turmentat, fost pota, aduce scrisoarea, Caavencu se ntoarce i conduce manifestaia n cinstea noului ales. CARACT In seria protagonistilor comediei, se detaseaza Stefan Tipatescu , personaj principal al operei , prezent in toate momentele subiectului iar actiunile celorlalte personaje pun in lumina personalitatea sa . Stefan Tipatescu deschide lista personajelor piesei , autorul mentionandu-i statutul social : prefetul judetului . El este stalp al puterii politice in judet si ilustreaza tipul junelui prim , asemeni lui Chiriac .Astfel , iubirea sa pentru Zoe se situeaza in triunghiul conjugal alaturi de Zaharia Trahanche-tipul sotului inselat si de Zoe Trahanache tipul cochetei si adulterinei , cele trei personaje ilustrand comicul de situatie . Asemeni oricarui personaj dintr-o comedie , lui Tipatescu nu i se realizeaza un portret fizic , imaginea sa este , astfel , generalizatoare . Caracterizat indirect , prin limbaj si actiuni , inca din expozitiune , el abordeaza aparenta unui superior care este mult prea indulgent cu subordonatul lui , Ghita Pristanda , iertandu-i acestuia micile infractiuni legate spre exemplu de distribuirea steagurilor in oras . Situat intr-o circumstanta defavorabila , prin pierderea scrisorii de catre Zoe , Tipatescu devine agitat si nervos , pentru ca se teme ca se va compromite in plan politic si in plan afectiv . Silit sa se confrunte cu oponentul sau Nae Catavencu releva prin replicile sale fie diplomatia si forta persuasiva (Iubite si onorabile , domnule Catavencu ) fie agresivitatea in limbaj (Canalie nerusinata ! ) . Profita de statutul socio-politic si practica abuzul de putere intrucat cenzureaza depesele de la telegraf si dispune sa nu fie transmis niciun mesaj fara stirea lui . De asemenea , ii ofera lui Catavencu diferite functii importante in judet pentru a intra in posesia scrisorii compromitatoare . Abuziv , ii ordona lui Pristanda sa perchezitioneze illegal casa lui Nae Catavencu si este implicat in falsificarea alegerilor . Atunci cand trebuie sa se apere , Tipatescu plebeaza o subtila tehnica a disimularii si isi schimba atitudinea , mastile in functie de situatie . Astfel , Trahanache ii vesteste problema scrisorii compromitatoare aflate in posesia lui Catavencu , prietenul se preface innocent si afiseaza revolta . Singurul lui punct vulnerabil este pasiunea pentru Zoe , sotia prietenului sau , neica Zaharia . Pornind de aici , prefectul Stefan Tipatescu devine un banal Fanica , o marioneta abil manuita de Joitica . Caracterizat indirect , prin dialog , Tipatescu se detaseaza de celelalte personaje ale piesei prin faptul ca nu este contaminat de greselile de limbaj ale celorlalti nu are ticuri verbale si nu face greseli de exprimare . Dialogul cu Pristanda , din expozitiune , releva prin ritmul si amploarea replicilor scopurile dintre superiori si subordonat . Alteori portretul personajului se contureaza cu ajutorul monologului Si-l aleg pe domnul Agamita Dandanache ! Iata pentru cine sacrific de atat vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc . Tipatescu se detaseaza in seria celorlalte personaje caragialiene prin ironie si perspectiva critica asupra societatii in care traieste , prin exclamatia retorica : ce lume ! ce lume ! ce lume ! , atunci cand afla cum s -a afirmat in politica Dandanache . Autorul are la general o actiune critica fata de personajul sau dar prin replica anterior criticata , Tipatescu pare a fi o masca sub care se ascunde opinia autorului .

Caracterizat direct ,prin indicatiile regizorale :agitat , nervos , prefectul este evocat usor ironic de subordonatul sau Pristanda : Mosia , mosiei , fonctia , fonctiei , coana Joitica , coana Joiticatrai neneaco pe banii lui Trahanache Numele personajului sustine comicul de limbaj , prenumele Stefan se degradeaza ironic prin diminutivul Fanica din scrisoarea de dragoste . Apelativul coane subliniaza rangul social superior al personajelor in viziunea lui Pristanda coane Fanica .Tipatescu este derivat de la substantivul tip-cu sensul de om fin , elegant in esenta prefectul este si el , un Escu , un om imoral , chiar daca lucid . Zoe Trahanache , sotia venerabilului domn Zaharia Trahanche , reprezinta in piesa tipul adulterinei , femeia voluntara si autoritara si este unicul personaj feminine al piesei si figura feminina cea mai distinsa din dramaturgia lui Caragiale . Desi nu este membra a partidului din care sotul si amantul ei fac parte , ea conduce totul din umbra datorita influentei ei asupra acestora si , de aceea , pentru Farfuridi partidul inseamna in primu l rand madam Trahanache si apoi ceilalti . Prin comportamentul sau se foloseste de toate mijloacele feminine :lacrimi , lesinuri si chiar autoritate cu care-l domina pe Tipatescu la care striga : Eu il aleg . Eu si cu barbatul meu . Aliindu-se cu Catavencu , in final , Zoe se dovedeste o abila partenera de afaceri politice , judecandu-si sansa prin prisma supunerii totale a lui Zaharia , Tipatescu si al cetateanului turmentat care vede in ea o dama bine . In relatia cu celelalte personaje se comporta altfel , de aceea este caracterizata diferit de personajele din piesa . Este vazuta de Catavencu ca fiind un inger , pe cand din punctual de vedere al altor personaje , este doar o dama bine , expresie insinuanta si echivoca , avand in vedere comportamentul ei . Ea este frivola si isi inseala sotul iar in momentul descoperirii adulterului lupta din rasputeri ca sa-si salveze reputatia , desi , mai presus de aceasta , este pozitia sociala pe care o detine . In atingerea scopului propus este energica , hotarata si apeleaza la toate mijloacele pentru a-l convinge pe Tipatescu sa il sprijine pe Catavencu :se lamenteaza , plange , lesina , ameninta , trece de la o stare la alta cu dezinvoltura unei actrite , pentru ca , in final , sa ajunga la concluzia : in sfarsit cine lupta cu Catavencu lupta cu mine . Indarzenia dar mai ales in disperarea ei , Zoe hotaraste : Eu te aleg , eu si cu barbatul meu , considerand ca daca va fi nevoie vom lupta contra oricui ! Vom lupta contra guvernului . In concluzie , comedia de moravuri O scrisoare pierduta exprima vocatia de scriitor a lui Caragiale , nu numai prin spiritual de observatie acut ci si prin preocuparea pentru domeniul social . Obiectivitatea , veridicitatea realizata prin tehnica acumularii detaliilor , sunt trasaturi esentiale ale acestei capodopere .Personajele tipologice sunt supuse ridiculizarii , pentru ca rasul a fost intotdeauna considerat un mijloc de ameliorare a moravurilor , atitudine prin care scriitorul atinge dezideratul educativ al artei .

POVESTEA LUI HARAP - Alb Creanga Ion Creanga participand la esenta esteticii populare ,prin specificul geniului sau , a reluat mijloacele satirei populare ducandu-le la o culme nemaintalnita in literatura noastra . Insusirea de a dramatiza realistic basmul , a facut sa-i iasa lui Creanga renumele de "scriitor poporal " . Povestea lui Harap-Alb a fost publicata pentru prima oara la 1 august 1877 in "Convorbiri literare " si republicata in aceeasi luna , in ziarul "timpul" de Bucuresti . Basmul este o specie a genului epic in proza , de dimensiuni medii , cu un numar mare de personaje reale , fabuloase , reprezentante ale fortelui binelui si raului , din care invingatoare ies mereu fortele binelui . Dincolo de eterna lupta dintre bine si rau ,observam ca tema tratata de autor este una morala , referitoare la conditia eroului , care inainte de a deveni imparat trebuie sa cunoasca si statutul de sluga , tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusii si sa-si execute responsabil puterea . Textul este construit pe baza motivelor populare,chiar daca unele dintre ele cunosc interpretari si nuantari diferite de modelul folcloric :imparatul fara urmas,superioritatea mezinului ,probele , calatoria ,cifra trei , drumul cu obstacole , incercarea puterii ,impostorul , uzurparea identitatii , petirea , apa vie si apa moarta etc . Urmarindu-se structura narativa se poate observa ca actiunea se desfasoara linear ,succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire .Naratiunea heterodiegetica este ordonata intr-un subiect cladit din doua conflicte distincte :confruntarea cu spanul si cea cu imparatul Ros' . Naratorul este unul omniscient dar nu si obiectiv deoarece acesta intervine adesea prin comentarii si reflectii . Spre deosebire de basmul popular unde predomina naratiunea , in basmul cult se observa imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea . " Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice , ci topeste povestirea in dialog , reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor " (Tudor Vianu ) . Naratiunea este dramatizata prin dialog , are ritm alert , realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor . Dialogul are o dubla functie ca in teatru : se dezvolta actiunea si se caracterizeaza personajele . Descrierea se imbina cu monologul , dialogul si naratiunea, iar pauza descriptiva apare frecvent si reflecta atitudinea scriitorului cult care stie sa o foloseasca drept instrument stilistic . Basmul "Povestea lui Harap-Alb " preia constient formula basmului popular pe care o investeste cu functiuni initiatice . Ion Creanga renunta la caracterul stereotip al formulei initiale - " a fost odata ca niciodata " pentru ca are constiinta unui public cu un anumit orizont de asteptare , textul incepand cu formula initiala "Amu cica era o data intr-o tara un craiu , care avea trei feciori " , ce reprezinta marca a originalitatii . La Creanga fantasticul este umanizat si localizat . Fuziunea dintre real si fabulos este realizata inca din incipit .Lumea ce ni se dezvaluie are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat , iar prin detaliile date , lumea fabuloasa poate fi localizata geografic si istoric .Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii . In acest text intervine o schimbare fata de basmul folcloric : feciorul isi alege hainele , calul , armele -semnele investiturii cavaleresti -elemente consacrate , folosite . Criticul Nicolae Ciobanul observa in interiorul basmului lui Creanga o " domesticizare " a fantasticului .Fiind un basm cult , are o structura mult mai complicata decat basmul popular , observa Vladimir Propp . Roland Barthes numea personajele drept "persoane de hartie " . In afara tipologiei personajului (pozitiv , negativ , real , fabulos , principal , secundar , episodic , plat , rotund , protagonist , antagonist ) , Vladimir Propp distinge si alte tipuri de personaje :rau-facatorul , donatorul , ajutorul , trimitatorul , eroul , falsul erou . Tot in "Morfologia basmului " , Propp pune in lumina o serie de actiuni pe care le numeste functii , 31 la numar , cum ar fi absenta , interdictia , iscodirea , divulgarea , viclesugul , prejudicierea , plecarea etc . Situatia initiala de echilibru o constituie hotararea tatalui de a-si supune cei trei fii la o proba a curajului pentru a vedea care este vrednic sa ii urmeze la tron fratelui sau , Imparatul Verde .Singurul care trece de aceasta proba , fiind ajutat de Sfanta Duminica , este mezinul . El pleaca la drum promitand sa nu uite de sfatul parintesc , acela de a se feri in drumul sau de imparatul Ros' si omul Span . Lipsa consta in incalcarea din naivitate a acestui sfat , ceea ce are drept consecinta chimbarea identitatii si a statutului eroului . El devine sluga Spanului si primeste numele de Harap-Alb . Actiunea de remediere a lipsei cuprinde incercarile la care este supus craisorul , ca pedeapsa morala pentru ignorarea sfatului parintesc . Ajuns la curtea lui Verde Imparat , HarapAlb va fi trimis de Span sa aduca salatile din gradina ursului , pielea cu pietre nestemate a cerbului si pe fata imparatului Ros' . Ultima incercare este si cea mai dificila , eroul fiind nevoit sa parcurga un alt drum , la fel de primejdios ca primul . Acum ii va intalni pe rand pe cei cinci tovarasi care il vor insoti si il vor ajuta in

indeplinirea misiunii sale : Gerila , Flamanzila , Setila , Ochila , Pasari-Lati-Lungila . Stie de asemenea sa castige recunostinta reginei albinelor si a reginei furnicilor , care ii vor veni in ajutor cand le va chema . La curtea imparatului Ros' , dupa ce sunt supusi la numeroase incercari cu intentia de a nu le da fata , pornesc impreuna la drum catre cetatea lui Verde Imparat . Lupta de remedierea a lipsei al naratiunii este reprezentat de demascarea Spanului de catre fata , care avea puteri magice .Drept razbunare Spanul ii va taia capul lui HarapAlb , insa acesta va fi inviat de catre fata cu ajutorul celor trei smicele , ale apei vii si apei moarte . Spanul moare , prabusindu-se din inaltul cerului unde fusese dus de calul lui Harap-Alb , iar eroul se casatoreste cu fata imparatului si mosteneste imparatia unchiului sau , secventa ce reprezinta recompensa . Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund unor etape ale drumului initiatic : etapa initiala, de pregatire , la curtea craiului -"mezinul " unde este Naivul ; parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb , unde este Novicele si rasplata - imparatul unde este Initiatul . Caracterul de buildungroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea statutului social . Eroul nu are de trecut doar trei probe ca in basmul popular , ci o serie de probe in care este ajutat de adjuvanti . Raul , un alt simbol al basmului , nu mai este intruchipat de fapturi himerice , ci de omul insemnat de o inteligenta vicleana , cu doua ipostaze : Spanul si Omul Ros' . Creanga regandeste conditia eroica in sensul ca raul nu mai este infrant prin lupta directa , ci printr-o multiplicare a binelui . Harap- Alb reprezinta omul ce ramane la limitele realului , avand calitati pretuite de popor ; faptele ce depasesc limitele realului sunt savarsite de catre adjuvantii sai , inzestrati cu trasaturi supranaturale . Un alt simbol , podul , reprezinta trecerea de la o etapa a vietii la alta , fiind considerata proba a calitatilor razboinice si a barbatiei . Mezinul trece de aceasta proba cu ajutorul calului fermecat . Propp observa triplicarea ca o trasatura specifica basmului , prezenta si aici din confruntarile fiilor de crai cu ursul de sub pod , aparitiile Spanului , incercarile la care il supune Spanul pe Harap-Alb , probele petitului , probele la care il supune fata insasi . Desi pleaca de la un model folcloric , Creanga se indeparteaza de acesta , in primul rand printr-o reorganizare a limbajului , dar si prin modificarile facute la nivelul compozitiei , al personajelor si chiar al semnificatiilor . Scriitura se caracterizeaza prin oralitate si limbaj . Oralitatea este o constanta a intregii opere a lui Creanga , care confera o tonalitate fireasca , de exprimare vie , autentica . Umorul este asimilat voii bune. Comicul este o alta trasatura ce diferentiaza basmul lui Creanga de cel popular , realizat nu numai la nivelul limbajului ci si la nivelul continutului .Poate fi observata si exprimarea poznasa care starneste rasul pastrand seriozitate sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri ; de asemenea si ironia doar unu- imparatul Ros` ,poreclele si apelativele caricaturale Buzila , mangositi ,diminutivele cu valoare augmentativa buzisoara , bauturica. CARACT Personajul principal , Harap-Alb este protagonistul actiunii iar Spanul este aici antagonistul eroului ; craiul si fratii sai sunt personaje periferice, Sfanta Duminica fiind un personaj episodic . Toate personajele basmuui sunt simbolice , ele fiind figuri arhetipale ilustrative pentru tema basmului . Mezinul Harap-Alb este un personaj pozitiv si eponim intrucat da titlu operei . El nu este un personaj fabulos , este un personaj real cu calitati deosebite . G. Calinescu il asemana unui flacau de la tara datorita mentalitatii sale . Harap-Alb este un personaj rotund si nu plat , desi se manifesta in toate secventele aparent la fel , in fond suportand progresul initierii . Nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti , ci o fiinta complexa , cu defecte si calitati .Este atat de mult ajutat de ceilalti incat lectorul inocent il poate considera o marioneta . Totusi , calitatile lui sunt relevante , invata din greseli si progreseaza , cu fiecare secventa fiind mai aproape de intiere . Iese din tipar , te surprinde , ca atunci cand da drumul calului cu fraul in cap , cand rade cu ceilalti de Buzila , fiind considerat de Booth un personaj tridimensional . Prin trecerea probelor dobandeste o serie de valori : mila , bunatate , generozitate , respectarea juramantului , prietenie . Numele primit , Harap-Alb , este legat de realitatile noastre sociale si se adauga elementelor realiste ale basmului . Acesta rezuma cel mai bine fateta dubla a fiintei umane , avand o structura oximoronica Harap=tigan rob + Alb , el simbolizand evolutia personajului de la statutul de sluga la cel de stapan .Creanga individualizeaza un tip uman , detasandu-si basmul de la cel popular in care eroul are un nume generic : FatFrumos .

Personajul lui Harap-Alb este caracterizat atat prin mijloace directe dar mai ales prin mijloace indirecte si prin relatia cu celelalte personaje . Se poate observa ca eroul este atipic deoarece reuneste , spre deosebire de un FatFrumos obisnuit , atat calitati cat si defecte . Calitati : inteligenta-la intrebarea ironica a tatalui Dar aista cal ti l-ai ales? , baiatul raspunde ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi ; intelepciune la propunerea calului sa-l duca ori ca vantul ori ca gandul , prefera prim varianta considerand , cu prudenta, ca daca mi-i duce ca gandul , mi-i prapadi ; bunatate-face stup albinelor si ocoleste nunta de furnici ; sociabilitate se imprieteneste usor , este ocompanie placuta ; fire vesela razi tu razi , Harap-Alb ; fidelitate isi respecta juramantul si nu divulga identitatea Spanului , aduce capul cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante . Defecte : nesupunere nu respecta porunca tatalui , ceea ce echivaleaza cu pacatul originar ; naivitate se lasa pacalit de Span ; slabiciune- nu trece proba labirintului . Aparitia defectelor este surpriza adusa de basmul cult , care in acest loc inoveaza . Harap-Alb este o fiinta aparte , ceea ce se sugereaza si prin faptul ca este al treilea dintre frati si deci predestinat prin nastere sa fie un invingator . Spanul , falsul erou , nu este doar o intruchipare a raului ci are rolul initiatorului , fiind un rau necesar . De aceea , calul nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se incheie si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata , pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte . Forta negativa este inzestrata cu grosolania arendasului , a stapanului lipsit de mila fata de supusii sai , fiind mai de graba reprezentantul unei categori sociale , decat un personaj de basm . Spanul se travesteste , nu se metamorfozeaza , fiind un alt personaj ce apartine lumii reale . Extrem de modern este Ion Creanga in construirea celor cinci prieteni ai lui Harap-Alb fiinte fabuloase , proiectii ale viziunii folclorice in dimensiunile grotescului- atat din dorinta de a ingrosa comic realitatea , cat si din aceea de a oferi o lectie morala . Creaturile infernale impun impreuna un singur individ , dar luate in parte sunt o reprezentare monstruoasa a fiecarui simt . Prin portretele fizice ale adjuvantilor , se ironizeaza defectele umane , dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia . Basmul Povestea lui Harap-Alb este o ilustrare magistrala a genialitatii lui Creanga , un exemplu de opera culta impregnata cu spirit folcloric , avand dincolo de valoarea etica dovedita si o valoare moralizatoare . Istoria lui Harap-Alb este un mod de a dovedi ca omul de neam bun poate fi sub orice trai si la orice varsta . Morala lui Creanga este a tuturor realistilor , care tin sa redea aspectele vietii umane in reprezentari elocvente .

ENIGMA OTILIEI de George Calinescu Romanul a aparut la sfarsitul Antichitatii prin opera Magarul de aur de Apuleius , este cultivat in Evul Mediu , se contureaza ca specie in Renastere si capata autoritate in Romantism prin romanul istoric si de aventuri .La sfarsitul secolului al XIX lea, romancierul Honore de Balzac impune un nou curent literar realismul si odata cu el un alt tip romanesc. In perioada interbelica, romanul se dezvolta cu toate variantele sub presiunea modelelor europene: roman de tip gidian, balzacian, proustian. Forma literara proteica, romanul isi contureaza cu greu o definitie. Forster in Aspecte ale romanului afirma in chip evident romanul este una dintre cele mai intinse regiuni ale literaturii.Romanul este o specie a genului epic in proza, cu actiune si de mare intindere, desfasurat pe mai multe planuri narative cu personaje numeroase si o intriga complicata.La aparitia Enigmei Otiliei, in 1938, romanul ca specie a literaturii avusese o evolutie extrem de rapida, dominand literatura romaneasca interbelica. Aria tematica a romanului se largeste astfel substantial, dupa ce Rebreanu fundamenteaza romanul obiectiv prin Ion si Rascoala, iar Sadoveanu intemeiaza romanul de evocare istorica trecand din lumea satului in cea a orasului. Formulele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne (ca cele ale lui Marcel Proust) fiind abordat si afirmat romanul de analiza psihologica de catre Camil Pretrescu si Hortensia Papadat Bengescu, romanul evoluand astfel de la formula obiectiva la cea subiectiva. Enigma Otiliei, cel de-al doilea roman al lui George Calinescu, dupa Cartea nuntii, constituie o revenire de la formula obiectiva de roman la metoda balzaciana Naratorul este unul omniscient care nu participa la evenimente nici ca personaj, nici ca martor. Totusi el prefera in majoritatea textului o focalizare interna centrata pe Felix. Sunt relativ putine momentele in care se schimba punctul de vedere, astfel incat focalizarea interna se schimba in focalizare 0 (naratorul stie ca Aglae isi reprima invidia cand afla ca Otilia este la Paris, dar nu comenteaza). In cateva pasaje se observa si o focalizare externa : Stanica mai ramase putin pe scaun examinand suprafata biroului. Asadar imbinarea focalizarilor reprezinta marci ale modernitatii unui prozator .Geneza romanului trimite la imaginea unei tinere din familia scriitorului, o fata cu parul ca un fum, exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, frumoasa, meditativa posibil model pentru personajul principal feminin al cartii. Critica literara de orientare biografica stabileste discrete asemanari intre tanarul studios Felix Sima si autorul insusi, astfel incat personajul descrie un simbolic alter - ego al scriitorului. Enigma Otiliei repezinta o creatie balzaciana prin tema abordata: viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX lea, prezentata in datele ei esentiale, cu relatii si tipologii specifice. Astfel tema romanului infatiseaza lupta pentru mostenirea lui Costache Giurgiuveanu, lupta in care sunt angajati clanul Tulea si Stanica Ratiu. Desi este un roman in tehnica monoplana, tema romanului este sublata de alte doua teme specific balzaciene, si anume, arivismul reprezentat de Stanica Ratiu si visul de maritis al fetelor batrane, fetele Aglaei Tulea, un vis urmarit cu obstinatie.Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei (schimbat de catre autor intr-un titlu commercial ce are totoadata o trasatura romantica Enigma Otiliei) ce ilustreaza motivul balzacian al paternitatii, concretizat in raportul dintre parinti si copii pe fundalul societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX lea. In ceea ce priveste structura si compozitia textului se observa existenta a doua planuri narative aflate uneori in interferenta. Romanul incepe balzacian, prin fixarea temporala si spatiala a actiunii, la inceputul lui iunie 1904, in casa de pe strada Antim, in Bucuresti. Primul plan prezinta destinul tanarului Felix care vine in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, pentru a studia medicina si descopera aici o lume ciudata, macinata de rautate, vicii si ipocrizie. Zgarcenia antologica a batranului, ezitarile de a trece banii pe numele Otiliei, fiica sa vitrega, determina o competitie apriga pentru avere, mai ales intre Aglae si Stanica. Cele doua atacuri ale bolii batranului agraveaza situatia, tensioneaza lupta si creeaza contextul de prezentare a personajelor. In final abilul si versatul Stanica gaseste banii sub saltea, provocand moartea lui Giurgiuveanu.In celalalt plan se consuma povestea de iubire dintre cei doi tineri Felix si Otilia. Ea intuieste spiritual, lucid preocuparea tanarului de realizarea sa personala, stiintifica si il va alege pe Pascalopol, mosier matur, delicat si generos, ingaduitor cu capriciile feminine. In final, cititorul afla ca acesta i-a redat libertatea, Otilia urmand un drum al aventurii si al misterului ajunge in Spania, si apoi in America nevasta unui conte o doamna foarte picanta, insotita de un aer de platitudine feminine care stingea totul. Universul narativ se sustine prin echilibrul celor doua tipuri de forte: forta centripeda, ce asigura coerenta unui sistem reprezentat de Stanica, Aglae, Costache, indivizi tipici pentru lumea burgheza dominata inflexibil de puterea si tentatia banului, si forta centrifuga, simbolizata prin personajele purtatoare

ale unor valori morale, ale unor principii, dar si idealuri superioare (Otilia, Felix, Pascalopol). Romanul Enigma Otiliei este o sinteza a clasicismului realist de tip balzacian cu elemente romantice si moderne. In roman sunt prezente si elementele clasice printre care se numara simetria romanului (care incepe cu imaginea dezolanta a casei lui Costache Giurgiuveanu si se termina cu aceeasi imagine), evidentierea unei trasaturi de caracter dominante la unele personaje, finalul romanului care este unul profund punand in dezbatere probleme morale printre care se numara si problematica paternitatii. De asemenea si modalitatile de caracterizare a personajelor sunt clasice prin descrierea mediului, prin portretul fizic si psihic realizat direct, prin faptele si opiniile personajelor, precum si prin autocaracterizare. Printre elementele moderne pot fi observate introspectia, finetea, luciditatea, precizia, analiza psihologica, degradarea psihica, alienarea, senilitatea, dedublarea constientei (Simion Tulea).Dintre elementele de factura romantica pot fi mentionate personaje care sunt grupate antitetic: Felix Otilia se opun prin puritatea lor morala meschinariilor din jurul lor. Analiza sentimentului interior si atmosfera de puritate degajate amintesc de pasajele romantice ale lui Stendhal. Tehnica narativa, prin fixarea caracterelor de spatiu si timp, prin descrierea minutioasa, a cadrului fizic in care se desfasoara actiunea, cu atentia fixata pe arhitectura cladirilor, pe interioare este o tehnica moderna ce ne trimite la Balzac si la realismul secolului al XIX lea. Descrierea minutioasa a strazii Antim (a cladirilor, a interioarelor) pustie si intunechata, avand un aspect bizar, varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri, ferestrele neobisnuit de mari, lemnaria vopsita, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi Italice. Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e prezentata in detalii semnificative, sugerand calitatea si gustul estetic: imitatii ieftine intentia de a impresiona prin grandoare, vechimea si starea dezolanta a cladirii. Atentia este apoi centrata pe un detaliu al casei, usa descrisa amanuntit, de lemn umflat, descleiat, imensa de forma unei ferestre gotice. Aspectul neingrijit, degradarea cladirii trimit la conturarea imaginii despre propietar.Asemenea descrieri minutioase sunt relevante si pentru conturarea caracterelor. Astfel camera Otiliei o defineste pe fata intru totul, inainte ca Felix sa o vada. Prin dezordinea tinereasca a lucrurilor ce inunda camera se intuieste o fire exuberanta: lucrurile fine, jurnalele de moda frantuzeasca, cartile, notele musicale amestecate cu papusi alcatuiesc universul de viata cotidiana, spiritual, ascunzisul feminin. CARACT Dintre toate tipologiile balzaciene se detaseaza Costache Giurgiuveanu, tipul avarului fara a atinge grotescul lui Hagi Tudose. El se apropie mai mult de Goriot, pentru ca unei dominante caracteriologice, avaritia, i se subordoneaza trasaturi precum mobilitatea, suspiciunea, viclenia si chiar generozitatea. Inca din primele pagini este caracterizat direct prin descrierea facuta de catre narator cat si din perspectiva lui Felix care il vede, coborand cu incetineala scara ce scartaia cu paraituri grozave, drept un omu let subtire si putin inconvoiat. Se insista nu numai pe caracterizarea directa cat si pe cea indirecta, portretul fizic fiind alcatuit prin acumulare de detalii, alcatuind o imagine groteasca: capul era atins de o calvitie totala, fata parea aproape spana, patrata, buzele erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili. Din comportamentul sau la un prim nivel al interpretarilor, Giurgiuveanu pare un avar notoriu, refuza sa-i dea lui Felix banii cuventi, il sperie pretul unei retete, amana infierea Otiliei si depunerea banilor pentru aceasta, considera banii in siguranta doar sub saltea, fara a se putea desparti fizic de acestia. Zgarcenia lui este o consecinta a agresivitatii unei lumi, a mediului in care traieste, si incearca sa o domine prin mijloace rudimentare. Registrul in care evolueaza este deseori comic: tinuta ridicola, balbaiala si raguseala ca forme de aparare. Naratorul urmareste printr-un demers analitic punand accentul pe fapte, pe vorbe (limbaj), mimica, ganduri, isi freaca mainile cu un ras prostesc, are un suparator glas stins, ragusit, dar are duiosii si tremurari de suflet pentru Otilia fe-fetita lui,pe care o soarbe umilit din ochi. El incarca cheltuielile de intretinere ale lui Felix, se priveaza de un minim comfort material, formuleaza planuri fanteziste de construire pentru Otilia a unei case cu materiale ieftine. Distanta de la comic la tragic este scurta, cu atat mai mult cu cat personajul incearca sa-si depaseasca conditia, constient de propriile limite, dar incapabil sa se elibereze de automatism. Personajul este totusi umanizat de sentimentele pentru Otilia, de incercarea de protectie tandra asupra celor doi tineri. O alternanta a intentiei si a amanarii, a retragerii gestului generos determina dualitatea personajului. Vorbeste mereu de intentiile lui s-o infieze, sa ii faca casa, sa treaca banii pe numele ei, dar amana mereu pentru ca mania lui de a tine banii este mai puternica. De aici teama, suspiciunea de a fi pradat, crezand ca banii

sunt in siguranta numai sub saltea si nu se poate desparti de ei. El va ajunge victima propriei suspiciuni, fiind pradat de Stanica, cel care ii grabeste moartea, avand un sfarsit tragic. Tot in mod direct este caracterizat prin parerea celorlalte personaje despre el: Otilia vede in papa un om bun, insa are ciudateniile lui, e cam avar. In acord cu zgarcenia lui, batranul mananca cu lacomie varand capul in farfurie. La primul atac cerebral, Pascalopol vazu cu uimire cum batranul cu nadragii de stamba si cu patura pe umeri, tinea strans la subsoara cutia de tinichea cu bani. Desi Pascalopol incearca sa il determine sa reglementeze situatia Otiliei, acesta mana mereu. La al doilea atac cerebral Tulea, mobilizat de apriga Aglae, goleste casa lui mos Costache, Astfel imobilizat la pat, el asista inert la o ultima agresiune a lumii din jur asupra averii sale. Personajul rateaza sansa de a deveni tragic, desi incearca sa-si smulga masca avarului . In raport cu mos Costache se definesc moral, celelalte personaje pentru ca el detine averea care ii polarizeaza pe toti. Galeria de personaje malefice, se completeaza cu Aglae Tulea, sora lui Costache, numita sugestiv vipera, vrajitoare, baba absoluta. Un chip grotesc, cu fata galbicioasa, buze acre, nas inconvoiat, ochi bulbucati, in acord perfect cu venilul sufletesc. Jignitoare, dispretuitoare cu cei din jur, Aglae dominata de ura si rautate. La venirea lui Felix, ea exclama spre Costache n-am stiut, face azil de orfani. Otilia face parte dupa parerea ei, din categoria zanaticilor, este o desmatata, care se spanzura de gatu barbatilor, iar spre Pascalopol indreapta insinuari penibile. Adevaratul avar al romanului este Aglae Tulea, pentru ca banul este scopul vietii asociat cu obsesia posesiunii averii lui Giurgiuveanu. Un personaj intersant este Pascalopol, mosier cultivat, cu gesturi rafinate, invaluit intro aura melancolica. Singuratea il determina sa frecventeze casa lui Giugiuveanu si sa accepte tolerant si generos compania ciudata a celor din acest univers. Scriitorul ii face si lui un portret in care detaliile pun in lumina pozitia sociala, trasaturile fizice si morale, un om de vreo 50 de ani oarecum voluminos, carnos la fata si rumen ca un negustor. Scriitorul remarca finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte, deci un om subtire, un lant greu de aur ii atarna la vesta, hainele sunt din stofa fina. Delicata si complexa este si iubirea pentru Otilia in care proiecteaza afectiunea paterna nerealizata si atractia erotica a barbatului. Drama lui este accetuata de constiinta ca diferenta de varsta face imposibila durata sentimentului. Distinctia, nobletea tandra a barbatului matur o vor atrage pe Otilia, ea insasi reprezentand un personaj nelinstit. Intruchipare a nevoii de iubire. Relatia lor nu poate dura, iar Pascalopol ii va acorda liberatea la un moment potrivit. Pentru Otilia, Calinescu, realizeaza unul dintre cele mai fascinante chipuri feminine din literatura noastra. Ea risipeste farmec juvenil, frumusete, aura spirituala, se manifesta cu inteligenta sau cu o exuberanta cuceritoare, integrandu-se acelor psihologii moderne si ambigue. Constrastele o caracterizeaza exaltare si tristete, naivitate compensate de aprecieri si atitudini mature, rasfatata si generoasa, pura si frivola, trasaturi ce simbolizeaza feminitatea imprevizibila. Preferinta subiectiva a autorului se desprinde din propriile afirmatii Otilia este eroia mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminine <<Otilia, cest moi>>. Felix este un alter ego al autorului insusi. Tanar, ambitios, dedicat sudiului, personajul va realiza, o cariera stiintifica, pentru ca existenta lui este orientata de un spirit lucid rational , specific spiritului superior. Inteligent, perseverent, educat, Felix, are in sine vointa de a depasi prin intelegere o poveste romantica de iubire, convertita apoi intr-o amintire delicata. Semnificatia personajului este si de martor al naratiunii. Toate aceste trsturi prezentarea unor aspecte ale societtii bucurestene de la nceputul secolului XX, motivul mostenirii si al paternittii, structura simetric, tehnica detaliului,elemente de clasicsm , realism , moderni sm si baroc, importanta decorului si a vestimentatiei, a mijloacelor de caracterizare si realizarea personajelor ncadrabile n tipologii, veridicitatea si naratiunea la persoana a III-a conduc la concluzia c opera literar Enigma Otiliei de George Clinescu este un roman realist balzacian, care se nscrie, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.Ion Negoitescu constata ca romanul induce cititorului un anumit sentiment , considerat poate , de multi , firesc : in timpul lecturii persista impresia de joc epic , de mecanic si nu de organic , de masinarie perfecta , uluitoare in precizie , imitand viata pana la iluzia formala . Acest aspect contribuie la delimitarea celor doua planuri narative ale operei : lupta pentru mostenire , respective , evolutia lui Felix . Un caz aparte il reprezinta Alexandru Grigore care considera romanele lui G. calinescu ratate , colectii de lucruri caudate si personaje asemanatoare unor paiate locvace , incapabile sa alcatuiasca o lume . Opinia criticului mi se pare exagerata din motive evidente . Personajele au , intr-adevar caracteristici arhetipale dar le sunt umanizate si adaptate excellent la mediul in care traind , alcatuind un cadru foarte bine definit care reproduce in tocmai lumea burgheza de la inceputul secolului al XX-lea .

In Gradina Ghetsemani - Vasile Voiculescu Ortodoxismul lui Vasile Voiculescu este anterior aceluia al Gandirii , dar numai prin poeme cu ingeri , Vasile Voiculescu izbeste cu acea nota care-i da originalitate [] .Acum poetul este ortodoxist , traditionalist si continua alaturi de Blaga cautarea jalei metafizice . Incepand cu volumul Parga (1921) urmat de volumul Poeme cu ingeri ;Urcus si intrezariri , poetul isi construieste Universul poetic specific , inclu siv prin accentuarea caracterului religios al liricii . El a fost un poet , un ganditor si unul dintre putinii oameni care nu numai ca avea credinta in Dumnezeu , dar il si descoperise in el insusi , in noi toti , semenii lui , cei in stare de a fi deopotriva cu el . Odata cu mai toti traditionalistii afirmati in epoca Gandirii din deceniul al treilea , de la Ion Pillat , Andrei Manu si Nichifor Crainic , Lucian Blaga si Radu Gyr , Vasile Voiculescu este si un poet religios care nu cunoaste revolta psalmistului arghezian . In gradina Ghetsemani este un poem-icoana inchinat Fiului Omului , Patimilor lui Iisus . Poezia face parte din volumul Parga aparut in 1921 , primul volum semnificativ pentru opera lui Voiculescu .Are ca punct de plecare Evanghelia Sfantului Luca si anume momentul in care , dupa Cina cea de taina intervine rugaciunea lui Iisus de pe Muntele maslinilor , inainte de tradarea de catre Iuda si inaintea supliciului , devenita motiv pentru numeroase lucrari de arta. Este o poezie religioasa , traditionalista . Inspiratia religioasa este evidenta , dar poezia nu este o simpla ilustrare a unui fragment din Biblie , ci aduce trairea religioasa autentica . Rugaciunea din Gradina este un tablou mural frecvent in aproape toate bisericile , situate de obicei pe peretele din stanga a catapetesmei , sub celelalte panouri , infatisand Rastignirea si Invierea . Scenele si motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative , ci alegorii ale nelinistilor omului in aspiratia sa catre Dumnezeu . Intreaga poezie se organizeaza , astfel , in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus .Inaintea martiriului , Iisus ezita .Indoielile si nelinistea , teama de moarte sunt ale omului , depasirea momentelor de zbucium , de teama tin de natura divina . Relatia autor-eu liric se poate observa la nivelul textului ,autorul , este instanta din afara operei ce isi exprima in mod direct sentimentele , prin intermediul eului liric , la persoana a treia printr-un lirism obiectiv : Deasupra fara tihna , se framantau maslinii . Poezia este structurata in patru catrene , organizate in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus , de om si de fiu al lui Dumnezeu . Titlul anticipeaza motivul biblic , un suport metafizic al nelinistii omului in aspiratia sa spre Dumnezeu . Rugaciunea lui Iisus are ca drept cadru gradina Ghetsemani , inainte de arestarea omului Iisus de catre escorta inarmata , condusa de Iuda . Este urmarita permanent naturala duala a lui Iisus ca fiu al omului , dar si ca fiu al Domnului, trimiterile biblice validand ca tema ultima noapte in libertate a lui Iisus : Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul . Paharul este aici o metafora a destinului , un simbol al pacatelor si al izbavirii , paharul cu otrava reprezinta suferinta pe care i-o va aduce acceptarea conditiei sale pentru rascumpararea pacatelor omenirii . Discursul compune imaginea iconica a lui Iisus , prezentand drama interioara izvorata din tragica dualitate a fiintei sale : spririt divin inchis in limitatul trup uman , temeri omenesti sagetand constiinta misiunii sale sacre pe pamant , comparatia si epitetul chipu-i alb ca varul puncteaza sorgintea divina . Imaginile vizuale contradictorii pun in evidenta cele doua ipostaze umana si divina .Versul Si-amarnica-I strigare starnea in slavi furtuna vizeaza comunicarea cu natura , capacitatea de a intra in rezonanta cu ea , de a comunica , accentuarea durerii fiind hiperbolizata . In prima strofa poetul compune imaginea iconica a lui Iisus in Gradina Ghetsemani , accentuandu-se spre deosebire de reprezentarile picturale , zbuciumul omenesc , lupta cu un destin care-l inspaimanta :cazut pe

branci in iarba , se-mpotrivea intruna . Atitudinea este la inceput de neputinta , accentuand latura umana rezultata din pozitia sa prin contrast vizual ; se pun in opozitie omenescul si divinul , sugerate pe de o parte de sangele care reprezinta viata terestra si pe de alta parte de albul , simbol al puritatii crestine .Intensitatea durerii capata proportii cosmice , intreaga natura fiind strabatuta de jale metafizica :Si-amarnica-I strigare starnea in slavi furtuna Strofele a doua si a treia releva drama lui Iisus , infricosat de patimile crucificarii , dar si intelegerea misiunii sale terestre . Aceste doua strofe dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii : metaforele apa verzuie si veninul grozav sugerand patimile indurate de Iisus pentru izbavirea lumii prin jertfa , lupta sa cu moartea dar si intelegerea sensului misiunii divine a lui Iisus prin alternarea indoielii si ezitarii care sunt amplificate . Sintagma metonimica O mana nendurata defineste un Dumnezeu nemilos , metafora Si -o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa sugereaza iminenta sacrificiului si necesitatea acestuia iar versurile In apa ei verzuie jucau sterlici de miere /Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata accentueaza o imagine intens cromatica ce sugereaza o realitate aparent frumoasa subliniata si de prezenta metaforelor venin groaznic si dulceata ce vizeaza capacitatea de transformare , de convertire , de izbavire a omenirii in pacate .( Asocierea venindulceata , astfel interpretabila mai curand in sens profan o gasim si in Testamentul lui Arghezi ). Versul final al celei de-a treia strofa descrie aparentul paradox ce accentueaza capacitatea lui Iisus de a-si depasi conditia initiala de fiinta muritoare : Batandu-se cu moartea , uitase de viata ! . Strofa a patra ntregete cadrul tradiional evanghelic din primele versuri. Se reia astfel zbuciumul naturii, sugernd c refuzul ar fi asemenea unui haos care ar perturba nsui echilibrul lumii, dar i c aceast suferin este peste limitele omeneti. Eul liric, prin mbinarea de imagini vizuale i auditive mrete dramatismul tabloului mslinilor care preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad. Un vnt de spaim frmnt lumea, anunnd martiriul ce va schimba destinul omului. Ultimul vers i ulii de sear dau roate dup prad prevestete destinul lui Iisus prin metafora sugestiv a uliilor de sear. Natura, asemenea unui acord muzical n gam minor, vine cu nvlmeli prevestitoare de furtun: mslinii de deasupra se frmntau necontenit, fr tihn, prnd c vor s fug din loc, n timp ce vraitea grdinii (alt element lingvistic regional tipic voiculescian)este strbtut de misterioase bti din aripi, iar ulii de prad dau roat adulmecnd moartea. In concluzie , poezia se inscrie in limitele traditionalismului prin grija pentru structura echilibrata a compozitiei si prin pastrarea unei prozodii traditionale :poezia este alcatuita din patru catrene , cu masura de 14 silabe , rima incrucisata , ritm iambic si un limbaj arhaizant .Epitetele , majoritatea exprimate prin adjective definsc dimensiunile zbuciumului interior , mai putin cadrul , care este redus la cateva elemente esentiale .Proiectarea , la nivel grammatical , prin folosirea verbelor la timpul imperfect , toate fiind predicate ale propozitiilor principale . Vasile Voiculescu se caracterizeaza adesea prin faptul ca introduce regionalisme , cele mai asteptate in poezie . In poezia lui Voiculescu , frapeaza frecventa mitologiei entice ca sursa extreme de bogata fie in exploatarea motivelor de basm folkloric-Zmeu batran , Ca-n basmul cu gruel pamantului , Din imparatia sufletului fie in interpretarea foarte libera a unor teme populare zane de aur- sau in utilizarea ca elemente de sugestie poetica a eresurilor si credintelor folclorice .Pentru a nu mai vorbi de provenienta populara a atator formatiuni lexicale . (Ion Apetroie )

Leoaica Tanara , Iubirea- Nichita stanescu Prin intreaga sa opera , cuprinsa atat in volumele de versuri cat si in cele de eseuri , Nichita Stanescu se revela a fi nu doar un simplu reprezentant al poeziei contemporane ,ci o constiinta artistica ce regandeste de la capat intreaga poeticitate cat si un sistem coerent de a intelege poezia , bazat pe un efort creator indelungat sip e o solida cultura .Toate atuurile poeziei apar redefinite propunandu-se o noua viziune artistica asupra lumii si o noua atitudine fata de cuvant Descendenta spirituala a lui N.Stanescu vine din lirismul lui Mihai Eminescu , din poezia filozofica a lui Lucian Blaga , din ermetismul lui Ion Barbu , fiind , asemenea lui Tudor Arghezi , un inventator al cuvantului . Poezia Leoaica tanara , iubirea apartine ciclului o viziune a sentimentelor din anul 1964 . Pentru criticul Eugen Simion , cartea reprezinta romanul unei idile , pentru ca vor mai fi si altele in decursul vremii si al poeziei . La Nichita Stanescu iubirea devine o forta acaparatoare , cu imense capacitati de transfigurare, Erosul aducand si mentinand fiinta intr-o permanenta stare de gratie . Titlul poeziei sugereaza tema vanatorii , prin implicarea animalului feroce. Apozitia din titlu creeaza o metafora , ce poate fi lecturata atat in conotatia genezei Erosului , cat si in aceea a genezei cuvantului poetic . Tema vanatorii este reflectata atat la nivel nominal , cat si verbal .In grupul verbal se observa semnificatii la perfect compus care afirma o actiune simbolica , dintr-un trecut incheiat :persoana este I (mi-a sarit ; m-a muscat ) .Tema filozofica a acestei unitati poetice se explica prin valente cosmogonice ale unor stihuri :Si deodata in jurul meu , natura/se facu un cerc.Participarea naturii la trairile ineditului cuplu tine de recuzita romantica .Comparatia ca o strangere de ape reveleaza o alta fateta tandretea . Prima strofa de sase versuri cuprinde alegoria care atribuie sentimentului de dragoste insusirile unei leoaice tinere : cruzime , agilitate , forta .Se sugereaza totodata si surpriza intalnirii cu un asemenea sentiment , de o violenta care provoaca dureri fizice .Initial poetul presupune o metafora pe care o dezleaga chiar din titlu , prin suplimentarea apozitionala. Poemul incearca deci sa ofere definitia iubirii .Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni :autorul marturiseste propria aventura a descoperirii acestui sentiment. Cu strofa a doua discursul poetic se abstractizeaza , abandonandu-se senzualitatea din strofa anterioara. Aici se evoca un tablou al reorganizarii naturii in functie de sentimentul erotic , o inedita cosmogonie centrata pe metafora vartejului de ape . Cuibarul rotind de ape cunoscuta imagine eminesciana din Calin , file din poveste , este completata aici de sinestezia cercului naturii care tasneste ca un curcubeu si se aude langa ciocarlii.Alegoria este nuantata si aluziva , ea reusind sa adune componente ale naturii terestre , stari si senzatii complementare , numite cu ajutorul substantivelor :ape,azur , miscare , cantece , aspiratie spre inaltimi . Cromatica albului instituie fascinatia inceputului in primul rand erotic . Erosul exista la Nichita ca izolare termen din conotatia luptei-de aceea se constata prezenta adverbului deodata sau dintr-o data : Si deodata-n jurul meu ,natura.se facu un cerc de-a dura . /cand mai larg cand mai aproape /ca o stranger de ape . Adverbul deodatainstituie ludicul metamorfozei. Imaginea de-a dura este sinonima cercului rotator din poezia lui Eminescu . El semnifica revelatia genezei , atat pentru indragostit prin imaginea iubitei cat si pentru poet in imaginea poeziei .Simbolul cercului este un simbol al desavarsirii. Locutiunea de-a dura sugereaza un univers al jocului , o iubire neiertatoare posesiva , care marcheaza subliniind dimensiunea ludica a iubirii . Natura participa cu toata fiinta ei la unirea celor doi .Se creeaza o cosmogonie in care apare motivul cercurilor in natura , cercuri concentrice care reprezinta formele perfecte intr-o lume imperfect, Pe margini se afla universal , care se apropie si se indeparteaza permanent , iar in centru se afla poetul vazut ca omul-universal , centrul lumii , in jurul lui inchegandu-se Marele tot .Comparatia ca o strangere de ape este imaginea genezei.

Cea care are deplina libertate de miscare este privirea care la inceput tasneste in sus , pastrand ceva din energia adolescentina care incearca sa descopere sensuri ascunse.Rolul ei nu este numai de a surprinde imagini in acest caleidoscop in rotire neintrerupta , reprezentat de lume , ci si de a stabili relatii intre cele trei simturi :vaz , auz , pipait . Pentru poet spatiul vizibil atesta puterea de a descoperi si incapacitatea de a intelege .A vedea pentru el un act primejdios , caci sub ochi sunt curpinse toate celelalte simturi si in vorbirea obisnuita a omului a simti inseamna a vedea . Strofa a treia dezvaluie starea de inconstienta , de puritate provocata de iubirea revarsata dincolo de limanul luciditatii si previzibilului (mi-am dus mana la spranceanadar mana nu le mai stie ) . Poetul incearca o readucere a iubirii din planul cosmic in cel teluric .Eliberata de contactul cu material , privirea tinde catre inalt in universal mirific dominat de cantecul ciocarliilor . Omul nu-si mai poate directiona simturile . Strofa a patra dezvolta mesajul din strofa a doua , realizand o simetrie semantica cu devoratorul leoaica aramie.Imaginea desertului in stralucire , corelata cu aceea a leoaicei care trece alene / inca o vreme /si inca o vreme vizeaza repetabilitatea iubirii . Exista aici o sugestie a ascensiunii totale a finite : plastic imaginii cromatice absolute :curcubeul singurul care suprinde toate culorile posibile , sinteza a luminii , simbol al iubirii , a armoniei ca perfectiune . Curcubeul , simbol al unitatii partilor in Unu , etaleaza toate culorile in care se poate descompune raza unica de lumina , metafora a Absolutului , ce poate fi cunoscut prin iubire . Se adauga motivul zborului inalt si cel al cantecului ciocarliei. Ciocarlia are sensul simbolic pe care il analiza Bachelard dintre pamant si si cer .Ea joaca rolul unui mesager prin intermediul cerului . Dragostea produce o serie de modificari in structura sufleteasca a omului , pentru ca este asemenea unei leoaice , ce umbla pe nisipurile unui desert stralucitor adica iubirea invadeaza sufletele pustiite si pune stapanire pe le , inaltandu-l pe om. Repetitia :inc-o vreme ar putea avea legatura cu intensitatea si durata iubirii . Din punct de vedere prozodic remarcam rima aleatorie , ritmul combinat , structurarea discursului liric pe patru fragmente fiecare sugerand o etapa a intalnirii cu iubirea. Alcatuit din 23 de versuri cu masura si cu rima diferite , grupate in trei strofe inegale , poezia are forma unei confesiuni a eului liric despre senzatiile traite sub imperiul unei mari pasiuni . Poezia sublimeaza epicul in confesiune lirica , refuza a ilustra sentimente in forme conventionale si prefera a compune tablouri in miscare , sugestii alegorice attribute sentimentelor . In concluzie , poezia Leoaica tanara , iubirea de Nichita Stanescu se inscrie in estetica neomodernista prin tratarea marilor teme (iubirea , natura , timpul) prin recursul la metafora ,prin sugestie , ambiguitate si prin expresivitatea versurilor .Iubirea este la N.Stanescu o stare de surpriza care raneste , urmata de o iluminare si contopire fericita cu natura ,Bucuria impartasirii acestui sentiment de impacare si melancolie , dand aripi inspiratiei care are acum viziunea concreta a acestui sentiment .In poezia lui Nichita , iubirea , desi nelinisteste trupul , inalta spiritual , eliberandu-l spre un zbor mai inalt in continua devenire a sensibilitatii (E.Simion) .

Iarna - Vasile Alecsandri Literatura pasoptista curpinde toate cele trei genuri literare: genul epic (prin povestire si naratiune), genul liric si genul dramatic (prin drame si comedii), embrionul miscarii culturale pasoptiste fiind reprezentat prin aparitia la 30 ianuarie 1840 a revistei Dacia literara (ce a aparut trei numere) indrumata de Mihail Kogalniceanu. Scriitorii pasoptisti s-au inspirat din istoria poporului, au sprijinit idealul de eliberare si unitate nationala, au satirizat moravurile societatii contemporane, operele lor reflectand problemele sociale ale epocii. Poezia epocii de la anul 1848 este baza poeziei romane moderne care abordeaza ca specii balada, cantecul, fabula, oda, accentuand tema ideii nationale, prin I.H.Radulescu (Zburatorul), Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia); tema critica societatii contemporane prin satira de moravuri (Satira. Duhului meu de Grigore Alexandrescu) si prin fabule (Cainele si catelul de G. Alexandrescu) si tema afirmarii omului si a personalitatii sale (O fata tanara pe patul mortii de Dimitrie Bolintineanu). In genul liric, pasoptismul se remarca si prin pastel, dupa spusele criticului Serban Cioculescu, Vasile Alecsandri fiind initiatorul pastelului. Anotimpul toamna intalnit frecvent in pastelurile lui Vasile Alecsandri este un anotimp intalnit si la romantici. Criticul Titu Maiorescu il numeste cap al poeziei noastre in generatia trecuta. Pastelurile reprezinta expresia plenara a operei lui V. Alecsandri. Ele au fost publicate intre anii 18681869 in revista Convorbiri literare si in volum in 1875. Ele sunt scrise la rugamintea lui Titu Maiorescu de a colabora la aceasta revista, desi poetul era retras la Mircesti, dezgustat fiind de intrigile politice. Pastelul este o specie literara apartinand genului liric-peisagistic in versuri in care sunt descrise pe baza unei succesiuni de tablouri unitare aspecte semnificative din natura, inducandu-se, de cele mai multe ori indirect si sentimentele poetului fata de acestea. Tablourile se realizeaza prin dezvoltarea de campuri semantice explicite si implicite. Marcile de identificare ale eului liric pot sa nu apara la nivel pur lexical, dar sunt validate in structura de adancime a textului. In pastelul lui Alecsandri se observa tehnica picturala impresionista si atitudinea pernasiana prin manifestarea preferintei pentru forma frumoasa si echilibrul clasic. In conceptia poetului solar toate anotimpurile sunt capabile sa trezeasca trairi depline. Poetul, desi avea o fire solara, care prefera primavara si vara, a inchinat si iernii un numar apreciabil de poezii printre care Gerul, Viscolul, Miezul noptii. Intre aceste scrieri se incadreaza si poezia Iarna in care se descrie un peisaj de dimensiuni impresionnte peste care s-a instalat, devenind stapana, iarna, fiind dezvaluite pe rand fenomenele specifice anotimpului descris. Poezia Iarna este structurata in doua parti. Partea intai alcatuita din primele trei strofe, descrie o imagine de ansamblu a naturii coplesita de ravagiile iernii. Cea de-a doua parte, strofa finala, prezinta acelasi peisaj insufletit deodata de aparitia soarelui. Ca in cazul oricarui pastel se constata ca aceasta opera literara este o descriere in versuri, de tip tablou, prin care poetul prezinta un aspect din natura, exprimandu-si trairile sufletesti fata de acesta, accentul punanduse pe sentimentele de tristete si de bucurie ale poetului. Iarna este descrisa ca un tabloul schimbator in care ochiul poetului selecteaza o diversitate de privelisti: goana pe cer a norilor, caderea fulgilor de zapada, ninsoarea care potopeste lumea, intinderile inecate in alb, aparitia soarelui, clinchetul voios al clopoteilor. Descrierea naturii ofera imaginea unor spatii nesfarsite apartinand atat cosmicului cat si teluricului. Caracteristicile peisajului si trairile eului liric sunt evidentiate ca in orice descriere literara prin intermediul imaginilor vizuale si auditive: in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai, culoarea alba fiind dominanta: Fluturi albi, umeri dalbi, lungi troiene, sau al celor tactile: fior de gheata. Aceste imagini sunt realizate printr-o paleta bogata de figuri de stil.

In prima strofa ce prezinta planul cosmic, poetul inregistreaza semnele iernii care vine din imensitatea inaltimilor ceresti, parca de pretutindeni, fixand dimensiunile spatiala ale tabloului si ale iernii, care este personificata intr-o fiinta cu puteri supranaturale. Personificarea iernii: iarna cerne, fulgii zbor, folosirea epitetului simplu sau dublu din inversiune: cumplita iarna, lungi troiene calatoare si a comparatiei fulgii pluteau in aer ca un roi de fluturi albi, sugereaza si sentimentele de uimire si de infiorare ale eului liric in fata acestui spectacol maret. In strofa a doua ce reprezinta planul teluric si cosmic, este infatisata prelungirea in timp a fenomenului, caderea necontenita a zapezii creand impresia unui potop hipernabil. Repetitia verbului a ninge dupa fiecare termen al enumeratiei: ziua , noaptea, dimineata iara reliefeaza atat persistenta ninsorii, cat si abundenta ei. Tara, personificata se imbraca intr-o zale argintie, gata parca de razboi; sentimentul de tristete este sugerat prin epitetele soarele rotund si palid iar comparatia ca un vis de tinerete sugere aza scurgerea timpului. Strofa a treia intregeste tabloul de iarna si contureaza planul terestru, evidentiand atotputernicia iernii in spatiu, deoarece ea a devenit stapana prin enumeratiile pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, iar pustietatea peisajului alb devine apasatoare fiind evidentiata prin comparatia ca fantasme albe, plopiise pierd si prin epitetul satele pierdute. Partea a doua contituita din strofa finala aduce o schimbare in peisajul de iarna care se insufleteste. Ninsoarea inceteaza, norii dispar si soarele straluceste alungand sentimentul de spaima care pusese stapanire pe sufletul poetului. Iarna se umanizeaza, nu mai este cumplita ci devine darnica in placeri. Observam personificarea norii fug, soarele straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare. Culoarea dominanta ramane tot cea alba. Metafora oceanul de ninsoare contribuie la accentuarea impresiei de gol imens. Sunt folosite si epitetele doritul soare, sanie usoara, voios rasuna pentru a sublinia bucuria, sentimentul de viata. In deplina concordanta cu peisajul descris sunt si sentimentele poetului, deoarece acestea evolueaza de la starea de uimire, de tristete la cea de neliniste apasatoare, ca in final sa-si faca loc bucuria vietii si optimismul. Imensitatea dimensiunilor peisajului este sugerata si prin masura ampla de 15-16 silabe, iar ritmul trohaic si rima imperecheata creeaza o depanare incetinita a verbului. Poezia Iarna este o creatie a genului liric, intrucat poetul isi exprima direct starile afec tive, incadrandu-se in specia pastelului deoarece prezinta un colt din natura, un anotimp si exprima setimentele poetului fata de natura. In poezia lui Alecsandri predomina motive literare specifice epocii pasotiste, o muzicalitate a versului realizata prin inversiuni, metafore si personificari. Exclamatiile retorice tradeaza prezenta eului liric in postura contemplativa, iar epitetele integrate vizeaza sentimentele poetului fata de peisajul descris.

PLUMB de George Bacovia Termenul de arta poetica a fost pus in circulatie de Aristotel prin Poetica dezvoltat apoi de Horatiu prin epistola Ad Pisones , apoi de Boileau care scrie Arta poetica ce reprezinta canonul clasicismului .In aceste opere , arta poetica este o lucrare teoretica referitoare la principiile , limitele , legile esentiale ale artei literare in general , o expunere sistematica a unui ansamblu de precepte referitoare la creatia poetica .Derivata din prima acceptie , pastrand deci caracterul programatic si teoretic al artelor poetice clasice , arta poetica a capatat si semnificatia de apologie a propriei arte . Simbolismul a aparut la sfarsitul secolului XIX in Franta si Belgia ca o reactie impotriva romantismului si parnasianismului . Numele simbolismului a fost dat de Jean Moreas intr-un articol manifest pornind de la cuvantul simbol .Simbolismul prezinta stari sufletesti ca splenul plictis si insatisfactie , oboseala psihica , disperare , apasare sufleteasca , nevroza toate acestea sunt sugerate fara a fi numite .Alte trasaturi ale simbolismului sunt reprezentate de folosirea simbolului , renuntarea la explicit in favoarea sugestiei , invovatiile prozodice , muzicalitatea poeziilor cu forma fixa , impunerea versului liber si a poemului in proza etc . Creatia poetica a lui George Bacovia concentreaza intr-o expresie artistica profund personala esenta simbolismului asa cum s-a manifestat el in literatura noastra .Primul lucru care ne izbeste [] la G.Bacovia este tocmai spiritual lui teatral , manierismul ,stilul suferintei . Nu ascultam spovedania unui bolnav ci luam parte la o punere in scena , poetul desprinzand-se pe fondul Universului caruia i-a dat viata ca unui prsonaj . El este absent si prezent , autor si actor . Nu exista numai o lume bacoviana ,dar fiinta poetului risipita in toate lucrurile , ia din cand in cand infatisarea unui strigoi : se aud pasii lui obositi , rasuflarea lui chinuita , plansul lui sfasietor . Bacovia nu se confeseaza , nici nu dispare in spatele lumii create :el este acolo , prea concret ca sa fie o iluzie , prea putin real ca sa fie un personaj deosebit din afara ; e o fantoma nascuta din lumea pe care a creat-o , prelungind-o , caci are aceeasi substanta cu ea . Bacovia nu e un ideolog .Dar cand spune aceluiasi :Traind izolat , neputand comunica prea mult cu oamenii , stau de vorba cu mine insumi,fac muzica si ,cand gasesc ceva interesant iau note spre a mi le citi mai tarziu . Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaete simtim lamurit ca poetul are intuitia genial a artei lui . El descopera poezia ca impas : nu scrie pentru a se exprima ci tocmai pentru ca nu se poate exprima . Poezia Plumb asezata in deschiderea volumului cu acelasi titlu din 1916 , sintetizeaza motive si mijloace de expresie , stari poetice si viziuni definitorii pentru lirica bacoviana . Aceasta concentrare maxima explica , intr-o oarecare masura , impresia de lirism criptic pe care o lasa poezia la o prima lectura . In realitate , nu e vorba de o incifrare simbolica si de o anume deconcertare a cititorului in fata profunzimii enigmatice a unei poezii apparent de o rara simplitate . Aceasta poezie este exemplara pentru sensul special al simplitatii bacoviene , o simplitate formala savanta , rafinata , rod al decantarilor lirice successive . In mod particular , tema poeziei este moartea , inteleasa nu in mod metafizic ca la romantici , ci ca prezenta obsesiva care genereaza , cum arata Ion Caraion ,sfarsitul continuu . Titlul , sintetizeaza simbolul durerii existentiale , al trairii paroxiste ; eul liric se prabuseste in plumbul realului concret ; autodistrugerea sa este sugerata si de faptul ca in discursul bacovian viata , moartea sau iubirea nu devin spatii salavatoare. Nicolae Manolescu apreciaza ca poezia exprima o obsesie a teluricului .Mai mult , titlul este realizat pe baza unui lexen denumind : un metal , element apartinand anorganicului , ceea ce traduce lipsa de viata ; un metal de culoare gri , ceea ce semnifica monotonia ; un metal tare duritatea , tristetea ; un metal rece-raceala ; un metal saturnian-melancolia grea ; un metal toxic moartea ; un metal greu , ceea ca va traduce apasarea sufleteasca ; un metal folosit la inchiderea sicrielor , sigilarea lor in anumite circumstante pentru a nu permite deschiderea reliefand limitarea , izolarea toatala si definitiva . Simetria celor doua strofe ale poeziei , corespondenta sintagmelor in care cea mai mica variatie produce surpriza , invita la o lectura paralela a versurilor . Cele doua strofe ale poeziei corespund celor doua planuri ale

realitatii :realitatea exterioara , cimitirul ,cavoul si realitatea interioara sentimentul de iubire , a caror invocare se face cu disperare . Citita independent , prima strofa ar oferi un obisnuit tablou funerar simbolist , schitat cu mijloace desprinse din recuzita imaginistica simbolista , Strofa a doua insa ,prin minime schimbari , dezvaluie profunzimi lirice neasteptate.Cadrul fizic schitat in prima parte devine acum proiectie metafizica , gratie tocmai acestor tradari ale simetriei .Straniul se insinueaza treptat , incepand cu detaliul enigmatic :dormea intors amorul meu , ca intr-un tablou in care perspectiva initial fireasca , naturala a lucrurilor se rastoarna prin revelarea unui singur amanunt insolit . De ce dormea intors amorul ? Un singur raspuns , o singura cheie ar spulbera enigma. Or , esenta poeziei bacoviene consta in aceasta descriere de semnificatii intr-o structura care , prin definitie, este inchisa . Este si acesta un atribut al inscrierii poetului in modernitate , din perspectiva propusa de Hugo Friedrich :Apropiata de exprimarea eliptica , e , polivalenta lexicala sau semantica , o alta caracteristica a liricii modern . Asadar , amorul intors pare un simplu detaliu , dar este un detaliu generativ , care schimba perspectiva de ansamblu asupra tabloului , imaginea-cheie care deschide calea spre intelegerea semnficatiilor intregului discurs liric , Astfel ca aparenta banalitate a versurilor , care pareau de o preluare manierista a sabloanelor simboliste , se incarca de neasteptate sensuri grave . Prin detaliul generativ , banalitatea devine elocventa . Dincolo de motivele , atitudinile , sugestiile si sinesteziile simbolista , sensibilitatea poetului cauta perspectiva din care sa-si exprime intr-un registru grav , profund , propriul sentiment existential . In prima strofa , repetarea in toate rimele a vocalelor inchisea , u si a nazalelor m ,n cu posibilitati de articulare prelungita , sustine partitura vantului .Diftongii descrescatori ou si au terminate in acelasi u prelung ,onomatopeic , sugereaza aceleasi valori acustice in consonanta cu depresia sufleteasca .Totodata , infatiseaza un dcor funerar , schitat cu mijloacele tehnicii simboliste .Spatiul inchis al cavoului cu sicrie de plumb , flori de plumb , funerar vestment constituie un apasator decor artificial care potenteaza crisparea eului poetic . Impresia de stranietate , de artificialitate lugubra pe care o degaja tabloul este o consecinta a omniprezentei plumbului , ca substanta constitutiva a tuturor obiectelor . Repetitia cuvantului plumb ,cuvant-cheie folosit obsesiv , a determinant atributiv , creeaza in plan viziual o impresie de monotonie cromatica in tonuri de metal oxidat , iar in plan auditiv prin scartaitul greu iritat al coroanelor de plumb sub bataia sinistra a vantului induc teama , angoasa .Aceasta strofa este doar aparent descriptiva , ea sugerand de fapt un subtil joc al corespondentelor dintre starea interioara a eului poetic si detaliile unui cadru exterior opresiv . In strofa a doua , poetul defineste pe deplin sensul singuratatii -stam singur in cavou devine stam singur langa mort .Tensiunea solitudinii creste , ducand la disperare , crisparea eului ajunge la paroxism si cere eliberarea prin strigat . Senzatiile auditive din primele versuri sunt intrerupte strident de sunetul acut I (strig ; frig ) . Monotonia melodica este punctata de sincopa , sunetul acut i sfasiind melopeea ca un accent atonal marcand efortul eliberarii . Versul final revine insa la acelasi lament , plin de dramatism caci strigatul ramane fara efect . Textul insusi divulga dezarticularea limbajului ca mijloc de comunicare , prin punctele de suspensie din versurile trei si sapte ( stam singur in cavou si era vant ;stam singur langa mort si era frig ) .In ultimul vers Si-i atarnau aripele de plumb sintagma reprezinta o metafora ce presupune acel zbor in jos , cadere surda si grea din care eul liric nu se mai poate inalta . Termenul aripa simbolizeaza apropierea de divinitate , inaltarea , evolutia , iar prin determinantul de plumb aceste sensuri se anuleaza dand la iveala opusul lor :caderea , depresia , claustrarea intr-un univers artificial . Prezenta si un Plumb , convertirea Erosului in Tanatos reprezinta o viziune bacoviana definitorie . Adeseori , strania transfigurare se produce sub efluvii muzicale :clavirul catafalc parea si nu clavir (Mars funebru ) .In Plumb insa , poetul nu vizeaza muzicalitatea exterioara ca in experimentele macedonskiene inspirate de intrumentalismul Rene Ghil . El aspira sa ajunga prin muzica interioara a ideilor , la inefabil , la

metafizic (Urmarind muzicalul , simbolismul tindea , pe urmele lui Baudelaire , sa intre in metafizic , in structura oculta a inefabilului , adica sa faca poezie de cunoastere -observa G.Calinescu in Istoria literaturii noastre ). Din punct de vedere cromatic , poetul care se declara obsedat de un subiect de culoare si care a incercat sa obtina sugestii din cultivarea impresionista aunor pete de culoare (alb/negru ; alb/rosu) realizeaza in Plumb o esentializare si o sinteza . Transformarea mortii insesi in plumb , provoaca o reificare ce cuprinde cu rigiditate , apasare sufleteasca si lipsa de speranta , totul : sicriele , coroanele de flori artificiale , mortul sau statuia alegorica a ingerului mortii si prin ele , amorul care a incetat sa existe s-a prefacut in metal . Metalul plumb- speranta a alchimistilor devine la Bacovia , simbolul dezolarii . Ca structura artistica , Bacovia ar putea fi comparat cu Brancusi , cel care a reluat si a slefuit o viata intreaga variante de pasari sa de Doamnisoare Pogany . Brancusi insa elimina opera prin esentializarea treptate a obsesiei , visand Opera asa cum Mallarme visa Cartea . (Dinu Flamand , Introducere in opera lui George Bacovia ) In concluzie ,consider ca poezia Plumb releva intelesul particular al artei bacoviene .Apelul la arsenalul de motive si tehnici simboliste , la modelele poetilor blestemati (Poe , Baudelaire, Rollinat ) , ramane un reper exterior , demn de a fi luat in consideratie numai pentru a masura distanta ce-l separa pe poetul nevrozelor de traditia construita . Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul Plumb , Alexandru Macedonski publica in revista Flacara urmatoarea epigram :Lui G.Bacovia : Poete scump , pe frunte porti mandre foi de laur / Caci singur pana astazi , din plumb facut-ai aur .

Testament Termenul de arta poetica a fost pus in circulatie de Aristotel prin Poetica dezvoltat apoi de Horatiu prin epistola Ad Pisones , apoi de Boileau care scrie Arta poetica ce reprezinta canonul clasicismului .In aceste opere , arta poetica este o lucrare teoretica referitoare la principiile , limitele , legile esentiale ale artei literare in general , o expunere sistematica a unui ansamblu de precepte referitoare la creatia poetica .Derivata din prima acceptie , pastrand deci caracterul programatic si teoretic al artelor poetice clasice , arta poetica a capatat si semnificatia de apologie a propriei arte . Tudor Arghezi este unul dintre cei mai importanti poeti moderni deoarece , dupa Eminescu , acesta reprezinta al doilea moment de evolutie al limbajului poetic romanesc . Mutatia pe care o aduce nu este una la nivelul structurii ci este una la nivelul sintactic . Criticii au observat la Eminescu si si Arghezi reprezinta doua ipostaze : una a curgerii line si cealalta a curgerii bolovanoase .Daca momentul Eminescu a reprezentat un moment de cristalizare a limbajului poetic , momentul Arghezi semnifica zguduirea , spargerea tiparelor moderne . Acesta vine sa distruga structura frazei , figura de stil obisnuita fiind dislocarea . Dupa debutul Macedonskian (debuteaza in revista Liga crestina a lui Macedonski cu poezia Tatal meu ) , Tudor Arghezi isi incepe efectiv cariera la Linia dreapta . El debuteaza in 1927 cu volumul Cuvinte potrivite unde asaza ca poezie de inceput poezie Testament care este considerata arta poetica deoarece ea dezvolta cele doua metafore dominante ale poeziei argheziene :revolta sau negarea unei autoritati si artistul vazut ca mestesugar , ca artizan care faureste limbajul poetic . De asemenea prezinta conceptia poetului despre valoarea estetica a poeziei (de exemplu : orice cuvant capata valente poetice daca este bine potrivit ; preluarea conceptiei lui Baudelaire estetica uratului-orice cuvant poate deveni obiect estetic , poezia poate fi si o floare a raului ) si despre rolul poetului (frumosul aryistic se obtine prin truda , inspiratia se subordoneaza mestesugului Cuvinte potrivite ) . Critica literara a indentificat in poezia lui Arghezi replica de secol XX a miracolului eminescian . Poetul s-a afirmat , a produs o innoire a poeziei comparabila doar cu cea savarsita de Eminescu .Trei sunt caracteristicile prin care universul arghezian este opus celui eminescian :materialitatea limbajului , componenta ludica a poeticii sale si interesul pentru universul realismului . Estetica uratului este reprezentata in volumul Flori de mucigai dar si in ciclul Agate negre unde printr-o metafora si un oximoron ni se prezinta o viziune a poetului arghezian asupra categoriilor estetice cu trimitere la estetica uratului de Karl Rosenkrantz . Tema poeziei exprima conceptia despre arta a lui Arghezi si defineste intreaga creatie lirica a poetului , in care cuvantul este atotputernic , stapan absolut al Universului , iar opera literara este rodul harului divin si al trudei . Titlul este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei , aceea a relatiei dintre generatii si responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni . De asemenea, titlul ilustreaza si in sens propriu faptul ca poezia este un act oficial intocmit de poet , prin care lasa mostenire urmasilo r opera sa literara :Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte . Creatia literara constituie o acumulare spirituala , mostenita de la strabunii mei , realizata cu mult effort si in mod evolutiv : prin rapi si gropi adanci /Suite de batranii mei pe branci . Continuarea traditiei strabune si a operei infaptuite de stramosi , constituie o treapta in evolutia spiritual a omenirii , simbolizata aici prin fiule , o adresare directa care da poeziei un ton familiar , int im , ce apropie predecesorii de viitorime :si care tanar sa le urci te-asteapta /cartea mea-I fiule o treapta . Ca mesager al trudei si durerii strabunilor , poetul asaza cartea la capataiul civilizatiei omenesti , cu indemnul din nou adresat direct , de a respecta acest bun spiritual si de a-l adduce spre progress asemuind opera cu Biblia : Asaz-o cu credinta capatai /Ea e hrisovul cel dintai .

Evolutia spirituala este ilustrata prin instrumentele pe care poetul le enunta in poezie de la munca fuzica, sapa , brazda ,omenirea a progresat catre o activitate intelectuala ,condei , calimara : Ca sa schimbam acum , intaia oara /Sapa-n condei si brazda-n calimara . Limbajul poetic vine din vorbirea batranilor , din limba populara ; izvoarele creatiei poetice si poezia insasi sunt redate prin metafore si sintagme poetice dispuse in serii opuse : Din graiul lor cu -ndemnuri pentru vite /Eu am ivit cuvinte potrivite , cenusa mortilor-Dumnezeu de piatra . Inovatia stilistica argheziana face ca poetul sa valorifice cuvintele in sens esthetic , sa le dea o noua semnificatie , intrucat cuvantul este atotputernic : Le-am prefacut in versuri si icoane , /Facu-I din zdrente muguri si coroane [] Cuvantul arghezian este omnipotent , el poate sa mangaie sau sa pedepseasca , sa aline sau sa ocarasca : Am luat ocara si torcand usure /Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure . Cuvantul este divin , este dat de Dumnezeu , poetul facand trimitere la Biblie unde se spune ca mai intai a fost cuvantul iar generatiile viitoare au datoria de a-l pastra si a-l inalta : Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut -o Dumnezeu de piatra /Hotar inalt cu doua lumi pe poale /Pazand in piscul datoriei tale Datoria poetului este aceea de a ilustra in poezia sa simbolizata prin vioara , durerile neamului romanesc , imaginea groteasca a stapanului jucand ca un tap injunghiat fiind subliniata de idea biciului rabdat intors in cuvinte , ca symbol al izbavirii si pedepsirii celor ce au provocat suferintele . Limba poetica in care sunt exprimate aceste idei este surprinzatoare prin inovatie stilistica , Arghezi aducand in literature romana estetica uratului , o noua maniera literara de a exprima frumosul , dandu-I astfel o noua valoare : Din bube , mucegaiuri si noroi /Iscat-am frumuseti si preturi noi . Tudor Arghezi considera poezia o domnita rasfatata , aleasa , plina de sensibilitate si de noblete spiritual Intinsa lenesa pe canapea /Domnita sufera in cartea mea . Ultima strofa da o definitie concreta asupra poeziei literare care , in conceptia lui Arghezi , este o imbinare armonioasa intre har , talent , truda si effort , intre care exista o uniune perfecta : Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita defineste metaphoric poezia , in egala masura har si mestesug . Limbajul artistic se individualizeaza in intreaga noastra literature prin modalitati originale si inovatoare, metafore surprinzatoare ca semnificatii pentru sensul de opera ; poetul foloseste o multitudine de metafore :Dumnezeu de piatra , ciorchini de negi ; epitetele se disting prin inovatie , prin alaturarea de cuvinte surprinzatoare : dulcea lui putere , durerea surda si amara ; sintaxa surprinde prin inversarile de topica si dand in varf ca un cirochin de negi /Rodul durerii de vecii intregi ; limbajul popular este semnificativ in poezie prin expresiile si cuvintele populare : pe branci ,plavani Versurile au o metrica variabila iar lexical este abrupt , colturoz in consonanta cu asprimea ideilor transmise . Ca o concluzie , Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice , cu elemente traditionale si moderniste . In viziunea critica a lui Ovidiu Crohmalniceanu Arghezi a deschis princepialele drumuri ale poeziei romanesti interbelice. Miraculoasa e siguranta cu care a intuit aproape toate formele liricii modern [] e placa turnata a liricii romanesti . Orice act creator spiritual implica si cultul poetului pentru traditie , pentru stramosi si totodata responsabilitatea creatorului fata de urmasi , idee exprimata de Arghezi in mod explicit : Poezia e insati viata , e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planeta lui in cer . Pretutindeni in toata natura este poezie ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana .

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii-Lucian blaga Termenul de arta poetica a fost pus in circulatie de Aristotel prin Poetica dezvoltat apoi de Horatiu prin epistola Ad Pisones , apoi de Boileau care scrie Arta poetica ce reprezinta canonul clasicismului .In aceste opere , arta poetica este o lucrare teoretica referitoare la principiile , limitele , legile esentiale ale artei literare in general , o expunere sistematica a unui ansamblu de precepte referitoare la creatia poetica .Derivata din prima acceptie , pastrand deci caracterul programatic si teoretic al artelor poetice clasice , arta poetica a capatat si semnificatia de apologie a propriei arte . In spatiul cultural interbelic , poezia lui Blaga reprezinta un prim moment de sincronizare deplina a formelor poetice romanesti cu cele europene . Pastrand repere si teme ale poeziei traditionale , poetul se indreapta spre substituirea realului cu imaginarul , spre structurarea discursului in maniera poeticii expresioniste , optand pentru forme prozodice noi. Lucian Blaga este in spatiul romanesc , poetul cel mai reprezentativ al tendintelor de modernizare esentiala a lirismului . Creatia filozofica a lui Blga este grupata in trei lucrari de sinteza : Trilogia cunoasterii (Eonul dogmatic , Cunoasterea luciferica , cenzura transcendenta ) , Trilogia Culturii (Orizont si stil ,spatial mioritic , Geneza metaforei si sensul culturii ) si Trilogia Valorilor (Stiinta si creatie , Gandire magica si religie , Arta si valoare ) Teoria cunoasterii se constituie la Blaga pornind de la stabilirea a doua atitudini in fata obiectului.Exista o cunoastere intelegatoare , atat intuitive cat si abstracta , oranduitoare prin concept , plina de incredere si deci senina , paradisiaca , necunoscand drama.Atunci cand insa obiectul e despicat intr-o aparenta si o esenta a lui , cum spune Blaga , intr-o parte care se arata si alta care se ascunde , in fanic si criptic , cunoasterea devine luciferica si dramatica , provocand o criza in obiect ; adevaratul obiect al cunoasterii e din acel moment misterul ; el poate fi atenuat prin relevari succesive ; aceasta este plus cunoasterea .Pentru ea , necunoscutul e doar absenta vremelnica a rezolvarii unei probleme si ca atare corespunde demersului cunoasterii stiintifice .Misterul poate fi permanentizat ; in calitatea sa de incognoscibil , un agnosticism numit zero-cunoastere sau potentat in cazul acesta producand-se minus cunoasterea .Aceasta din urma se obtine printr-o ecstazie intelectuala , o iesire de sine a intelectului care adopta o situare in nepotrivire ireconciliabila cu functiile sale logice .Ravna cunoasterii luciferice nu e sa progreseze extensiv , gasind mereu noi obiecte , al caror necunoscut sa se reduca prin determinare conceptuala , ca niste x-uri ce trebuie definite , ci sa patrunda cat mai adanc , in esenta ascunsa a obiectelor , aceasta avand pentru ea un accent de esentialitate .In legatura cu ecstazia intelectului , Blaga precizeaza in Trilogia Valorilor ca aceasta nu are nici o legatura cu extazul neoplatonic in intelesul de unire cu acategorialul si de pierdere in unitatea absoluta . Universul cunoasterii poetice ii apare lui Lucian Blaga ascuns, invaluit intr-o corola de minuni (metafora revelatorie deoarece ea anuleaza intelesul obisnuit al faptelor,substituindu-le o noua viziune rezultand din modul specific uman de a exista , din existent in orizontul misterului ; Trilogia culturii ) . Corola de minuni a lumii este taina , mister.Atitudinea poetului fata de aceasta taina este programatic negativa , in sensul ca misterul nu trebuie lamurit rational , pentru a nu i se rapi farmecul .Taina invocata de poet nu poate fi ucisa decat cu mintea ; deci printr-o incercare de explicare rationala a ei . Poetul nu trece in nici un caz la o asemenea incercare , ceea ce inseamna ca , in procesul cunoasterii , respinge categoric plus-cunoasterea , deoarece aceasta atitudine ar supune tainele unei operatii reductive , le-ar diminua pana la a le ucide .Ideea de baza a poemei se intruchipeaza in opozitia :eu nu ucid , altii sugruma . Blaga nu crede in viziuni mistice : se poate admite ca misticii realizeaza o stare de hiper- sau supraconstiinta ,de o intensitate ce alunga in umbra toate starile de constiinta obisnuite .Dar nu putem admite ca aceasta supraconstiinta ar fi o stare de osmoza cu absolutul .Nimic nu ne poate sustrage conditiei umane , o transcendere a ei nu pare posibila .Orice manifestare se petrece in cadre stilistice , in dependent de determinari ; deci supraconstiinta mistica e si ea supusa cenzurii si infranarii transcendente care domina toate incercarile revelatorii ale spiritului uman . Asadar , limitarile cunoasterii nu sunt a spiritului omenesc ci ele

sunt proiectate in transcendent .Cenzura e impusa de Marele Anonim care se apara de incercarile omului de ai patrunde secretele pentru pastrarea si asigurarea unui echilibru existential in lume . Pentru a releva sensurile profunde ale versurilor acestei poezi , trebuie sa actualizam o retea de comunicatii intre poezia si filozofia lui Lucian Blaga .Una dintre ele (filozofia sau poezia) nu se confunda , desigur , cu cealalta , pentru simplul motiv ca ,dincolo de anumite formulari metaforice comune uneori , fiecare utilizeaza mijloace proprii de expresie ; dar ambele-privite ca elemente distincte ale unui edificiu organicdovedesc acelasi mod de intelegere a Universului de catre personalitatea creatoare a autorului . Poezia sa este o poezie de cunoastere contruita pe marile antinomii universale :iubire-moarte , luminaintuneric , individ-cosmos .Poezia are ca tema central Universul existentei , creatia sa lirica evolueaza dinspre elanurile vitaliste catre tristetea metafizica , dinspre imaginismul metaforic spre o simplitate clasica a expresiei.De asemenea , tema poeziei este cunoasterea lumii intr-un mod particular realizabil numai prin iubire :caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte ; totodata poemul reprezinta si modul in care creatorul de frumos trebuie sa si implineasca misiunea dar si poezia ca mijloc de cunoastere . Titlul este o metafora revelatorie care prezinta atitudinea fata de lume si de misterele ei .Pronumele personal eu care deschide titlul este cuvant cheie in poezie , acesta stabilind clar poezia delimitate de lume a eului liric .Tilul si primele versuri sunt de fapt un strigat venit dintr-o experienta de viata si de gandire nedezvaluita aici. Substantivul minune poate insemna si taina , ceea ce duce la concluzia ca eul liric este impotriva spulberarii misterului ce dezvaluie existenta . In poem intalnim , mai intai , o puternica afirmare a eului :eu nu strivesc corola , eu /nu ucid , eu/.,..sporesc . imbogatesc si eu ,eu iubesc .Pentru eul poetic expresionist poezia devine expresie a cunostiintei individuale ;artistul spune :eu sunt constiinta , lumea este expresia mea (Paul Hatvani) . Textul este alcatuit din doua fraze cu un numar diferit de propozitii .Prima fraza , lapidara , e construita din numai doua propozitii in care verbele predicative la forma negativa indica de la inceput directia cunoasterii (a minus-cunoasterii din filozofia poetului ) , fiind totodata puse in relatie cu instrumentul si cu obiectul cunoasterii .Intreaga problematica a poemei este astfel anuntata laconic , parca printr-o rasfrangere in limbajul poetic a unei tensiuni interioare , verbele din prima fraza avand aceeasi forma si un sens asemanator si fiind associate prin conjunctiva si . Fraza a doua , alcatuita din sapte propozitii , se desfasoara larg , extensiv , in structuri sintactice si semantice in care problematica enuntata se precizeaza polemic .Obiectul cunoasterii este tot misterul definit exclusiv metaforic prin vraja nepatrunsul ascuns in adancimi de intuneric ,a lumii taina ,intunecata zare .Singurul verb din poema aflat la diateza reflexiva (se schimba) sugereaza o mutatie a sfantului mister , a tainelor lumii cuprinse in lumina mea si potentate pana cand se transforma in ne-ntelesuri si mai mari /sub ochii ei .Relatiile sintactice sunt in ordinea manifestarii lor :de opozitie (dar) , de asociere (si) , de echivalenta (intocmai cum) , din nou opozitie (ci) si in sfarsit cauzala (caci) .Ele nu raman insa simple relatii sintactice , dobandind un sens rational .Astfel , esentiala in acest sens de adancime ramane relatia de opozitie care incadreaza a doua relatie de acelasi tip .Este de retinut si faptul ca enumeratia in flori , in ochi , pe buze ori morminte din finalul primei fraze se repeta intr-o forma asemanatoare la sfarsitul celei de a doua fraze a poemei , intr-o propozitie cauzala .Punctul de maxima concentrare semantica al textului , simbol nominal lumina dezvolta simbolistica imaginii , lasandu-se invadat pana la identificarea cu eul artistului . Textul lui Blaga opereaza cu termini si determinant abstracti , folositi cu sensuri figurate , alcatuind un limbaj metaphoric dens , cu imagini obscure care largesc ambiguitatea titlului . corola de minuni primeste cvasisinonime simbolice :intunecata zare , tot ce-i de neinteles , cautarea definirii pentru o realitate greu definibila ,Conditia echivoca a cuvantului se concentreaza in constructia vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric .Acesta este obiectul cunoasterii poetice , lumea ca mister perpetuu si fascinant .

Versurile au un ritm iambic constant care sugereaza problematica unica abordata .Extrem de variata este masura versurilor (de la 2 la 14 silabe) ;versurile scurte numarand 2-6 silabe , pun de regula , accente semantice :si nu ucid ,in calea mea , lumina altora iar cele lungi sugereaza motivul central al poemului , amplificat treptat si difuzat in intreaga creatie (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina) . In concluzie ,poezia lui Blaga are drept punct de referinta fundamental poetica expresionista iar discursul poetic isi revela originalitatea mai ales atunci cand il integram acestei poetici creative .Acest discurs este la inceput un strigat inchegat in forme vizuale vertical , dupa care se configureaza potolirea combustiei expresioniste in modelizarea spatiala metafizica , pentru a-i urma apoi faza de clasicizare cand poetul se intoarce catre tiparele folclorizante .Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura romaneasca pana acum : imagini neasteptate si profund poetice .Pentru a reda impresia linistei , el cel dintai a auzit zgomotul razelor de luna batand in geamuri . Imaginea nu este unul din elementele poeziei lui Blaga , ci pare poezia lui insusi .Din poezia lui Blaga reiese o bucurie de a trai , un optimism , nu conceptual ci pur sensorial ; senzatia proaspata intretine multumirea vietii .Gasim deci in poet si o unitate sufleteasca si o oarecare atitudine .(E.Lovinescu Critica si literatura )