Povestea lui Harap - Alb Ion Creanga participand la esenta esteticii populare ,prin specificul geniului sau , a reluat

mijloacele satirei populare ducandu-le la o culme nemaintalnita in literatura noastra . Insusirea de a dramatiza realistic basmul , a facut sa-i iasa lui Creanga renumele de "scriitor poporal " . Povestea lui Harap-Alb a fost publicata pentru prima oara la 1 august 1877 in "Convorbiri literare " si republicata in aceeasi luna , in ziarul "timpul" de Bucuresti . Basmul este o specie a genului epic in proza , de dimensiuni medii , cu un numar mare de personaje reale , fabuloase , reprezentante ale fortelui binelui si raului , din care invingatoare ies mereu fortele binelui . Dincolo de eterna lupta dintre bine si rau ,observam ca tema tratata de autor este una morala , referitoare la conditia eroului , care inainte de a deveni imparat trebuie sa cunoasca si statutul de sluga , tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusii si sa-si execute responsabil puterea . Textul este construit pe baza motivelor populare,chiar daca unele dintre ele cunosc interpretari si nuantari diferite de modelul folcloric :imparatul fara urmas,superioritatea mezinului ,probele , calatoria ,cifra trei , drumul cu obstacole , incercarea puterii ,impostorul , uzurparea identitatii , petirea , apa vie si apa moarta etc . Urmarindu-se structura narativa se poate observa ca actiunea se desfasoara linear ,succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire .Naratiunea heterodiegetica este ordonata intr-un subiect cladit din doua conflicte distincte :confruntarea cu spanul si cea cu imparatul Ros' . Naratorul este unul omniscient dar nu si obiectiv deoarece acesta intervine adesea prin comentarii si reflectii .

Spre deosebire de basmul popular unde predomina naratiunea , in basmul cult se observa imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea . " Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice , ci topeste povestirea in dialog , reface evenimentele din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul personajelor " (Tudor Vianu ) . Naratiunea este dramatizata prin dialog , are ritm alert , realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor . Dialogul are o dubla functie ca in teatru : se dezvolta actiunea si se caracterizeaza personajele . Descrierea se imbina cu monologul , dialogul si naratiunea, iar pauza descriptiva apare frecvent si reflecta atitudinea scriitorului cult care stie sa o foloseasca drept instrument stilistic . Basmul "Povestea lui Harap-Alb " preia constient formula basmului popular pe care o investeste cu functiuni initiatice . Ion Creanga renunta la caracterul stereotip al formulei initiale - " a fost odata ca niciodata " pentru ca are constiinta unui public cu un anumit orizont de asteptare , textul incepand cu formula initiala "Amu cica era o data intr-o tara un craiu , care avea trei feciori " , ce reprezinta marca a originalitatii . La Creanga fantasticul este umanizat si localizat . Fuziunea dintre real si fabulos este realizata inca din incipit .Lumea ce ni se dezvaluie are culoarea umanitatii in formele ei realiste de la sat , iar prin detaliile date , lumea fabuloasa poate fi localizata geografic si istoric .Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii . In acest text intervine o schimbare fata de basmul folcloric : feciorul isi alege hainele , calul , armele -semnele investiturii cavaleresti -elemente consacrate , folosite .

Criticul Nicolae Ciobanul observa in interiorul basmului lui Creanga o " domesticizare " a fantasticului .Fiind un basm cult , are o structura mult mai complicata decat basmul popular , observa Vladimir Propp . Roland Barthes numea personajele drept "persoane de hartie " . In afara tipologiei personajului (pozitiv , negativ , real , fabulos , principal , secundar , episodic , plat , rotund , protagonist , antagonist ) , Vladimir Propp distinge si alte tipuri de personaje :rau-facatorul , donatorul , ajutorul , trimitatorul , eroul , falsul erou . Tot in "Morfologia basmului " , Propp pune in lumina o serie de actiuni pe care le numeste functii , 31 la numar , cum ar fi absenta , interdictia , iscodirea , divulgarea , viclesugul , prejudicierea , plecarea etc . Situatia initiala de echilibru o constituie hotararea tatalui de a-si supune cei trei fii la o proba a curajului pentru a vedea care este vrednic sa ii urmeze la tron fratelui sau , Imparatul Verde .Singurul care trece de aceasta proba , fiind ajutat de Sfanta Duminica , este mezinul . El pleaca la drum promitand sa nu uite de sfatul parintesc , acela de a se feri in drumul sau de imparatul Ros' si omul Span . Lipsa consta in incalcarea din naivitate a acestui sfat , ceea ce are drept consecinta chimbarea identitatii si a statutului eroului . El devine sluga Spanului si primeste numele de Harap-Alb . Actiunea de remediere a lipsei cuprinde incercarile la care este supus craisorul , ca pedeapsa morala pentru ignorarea sfatului parintesc . Ajuns la curtea lui Verde Imparat , HarapAlb va fi trimis de Span sa aduca salatile din gradina ursului , pielea cu pietre nestemate a cerbului si pe fata imparatului Ros' . Ultima incercare este si cea mai dificila , eroul fiind nevoit sa parcurga un alt drum , la fel de primejdios ca primul . Acum ii va intalni pe rand pe cei cinci tovarasi care il vor insoti si il vor ajuta in indeplinirea misiunii sale : Gerila , Flamanzila , Setila , Ochila , Pasari-Lati-Lungila . Stie de asemenea sa castige recunostinta reginei albinelor si a reginei furnicilor , care ii vor veni in ajutor cand le va chema . La curtea imparatului Ros' , dupa ce

sunt supusi la numeroase incercari cu intentia de a nu le da fata , pornesc impreuna la drum catre cetatea lui Verde Imparat . Lupta de remedierea a lipsei al naratiunii este reprezentat de demascarea Spanului de catre fata , care avea puteri magice .Drept razbunare Spanul ii va taia capul lui Harap- Alb , insa acesta va fi inviat de catre fata cu ajutorul celor trei smicele , ale apei vii si apei moarte . Spanul moare , prabusindu-se din inaltul cerului unde fusese dus de calul lui Harap-Alb , iar eroul se casatoreste cu fata imparatului si mosteneste imparatia unchiului sau , secventa ce reprezinta recompensa . Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund unor etape ale drumului initiatic : etapa initiala, de pregatire , la curtea craiului -"mezinul " unde este Naivul ; parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb , unde este Novicele si rasplata - imparatul unde este Initiatul . Caracterul de buildungroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea statutului social . Eroul nu are de trecut doar trei probe ca in basmul popular , ci o serie de probe in care este ajutat de adjuvanti . Raul , un alt simbol al basmului , nu mai este intruchipat de fapturi himerice , ci de omul insemnat de o inteligenta vicleana , cu doua ipostaze : Spanul si Omul Ros' . Creanga regandeste conditia eroica in sensul ca raul nu mai este infrant prin lupta directa , ci printr-o multiplicare a binelui . Harap- Alb reprezinta omul ce ramane la limitele realului , avand calitati pretuite de popor ; faptele ce depasesc limitele realului sunt savarsite de catre adjuvantii sai , inzestrati cu trasaturi supranaturale .

Un alt simbol , podul , reprezinta trecerea de la o etapa a vietii la alta ,

fiind considerata proba a calitatilor razboinice si a barbatiei . Mezinul trece de aceasta proba cu ajutorul calului fermecat . Propp observa triplicarea ca o trasatura specifica basmului , prezenta si aici din confruntarile fiilor de crai cu ursul de sub pod , aparitiile Spanului , incercarile la care il supune Spanul pe Harap-Alb , probele petitului , probele la care il supune fata insasi . Desi pleaca de la un model folcloric , Creanga se indeparteaza de acesta , in primul rand printr-o reorganizare a limbajului , dar si prin modificarile facute la nivelul compozitiei , al personajelor si chiar al semnificatiilor . Scriitura se caracterizeaza prin oralitate si limbaj . Oralitatea este o constanta a intregii opere a lui Creanga , care confera o tonalitate fireasca , de exprimare vie , autentica . Umorul este asimilat voii bune. Comicul este o alta trasatura ce diferentiaza basmul lui Creanga de cel popular , realizat nu numai la nivelul limbajului ci si la nivelul continutului .Poate fi observata si exprimarea poznasa care starneste rasul pastrand seriozitate sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri ; de asemenea si ironia doar unu- imparatul Ros` ,poreclele si apelativele caricaturale Buzila , mangositi ,diminutivele cu valoare augmentativa buzisoara , bauturica.

Personajul principal , Harap-Alb este protagonistul actiunii iar Spanul

este aici antagonistul eroului ; craiul si fratii sai sunt personaje periferice, Sfanta Duminica fiind un personaj episodic . Toate personajele basmuui sunt simbolice , ele fiind figuri arhetipale ilustrative pentru tema basmului . Mezinul Harap-Alb este un personaj pozitiv si eponim intrucat da titlu operei . El nu este un personaj fabulos , este un personaj real cu calitati deosebite . G. Calinescu il asemana unui flacau de la tara datorita mentalitatii sale . Harap-Alb este un personaj rotund si nu plat , desi se manifesta in toate secventele aparent la fel , in fond suportand progresul initierii . Nu este doar fiul de imparat si mezinul mai inzestrat decat ceilalti , ci o fiinta complexa , cu defecte si calitati .Este atat de mult ajutat de ceilalti incat lectorul inocent il poate considera o marioneta . Totusi , calitatile lui sunt relevante , invata din greseli si progreseaza , cu fiecare secventa fiind mai aproape de intiere . Iese din tipar , te surprinde , ca atunci cand da drumul calului cu fraul in cap , cand rade cu ceilalti de Buzila , fiind considerat de Booth un personaj tridimensional . Prin trecerea probelor dobandeste o serie de valori : mila , bunatate , generozitate , respectarea juramantului , prietenie . Numele primit , Harap-Alb , este legat de realitatile noastre sociale si se adauga elementelor realiste ale basmului . Acesta rezuma cel mai bine fateta dubla a fiintei umane , avand o structura oximoronica Harap=tigan rob + Alb , el simbolizand evolutia personajului de la statutul de sluga la cel de stapan .Creanga individualizeaza un tip uman , detasandu-si basmul de la cel popular in care eroul are un nume generic : Fat-Frumos . Personajul lui Harap-Alb este caracterizat atat prin mijloace directe dar mai ales prin mijloace indirecte si prin relatia cu celelalte personaje . Se

poate observa ca eroul este atipic deoarece reuneste , spre deosebire de un Fat-Frumos obisnuit , atat calitati cat si defecte . Calitati : inteligenta-la intrebarea ironica a tatalui Dar aista cal ti l-ai ales? , baiatul raspunde ca merge printre straini si nu vrea sa bata la ochi ; intelepciune la propunerea calului sa-l duca ori ca vantul ori ca gandul , prefera prim varianta considerand , cu prudenta, ca daca mi-i duce ca gandul , mi-i prapadi ; bunatate-face stup albinelor si ocoleste nunta de furnici ; sociabilitate se imprieteneste usor , este ocompanie placuta ; fire vesela razi tu razi , Harap-Alb ; fidelitate isi respecta juramantul si nu divulga identitatea Spanului , aduce capul cerbului desi i se fac oferte extrem de tentante . Defecte : nesupunere nu respecta porunca tatalui , ceea ce echivaleaza cu pacatul originar ; naivitate se lasa pacalit de Span ; slabiciune- nu trece proba labirintului . Aparitia defectelor este surpriza adusa de basmul cult , care in acest loc inoveaza . Harap-Alb este o fiinta aparte , ceea ce se sugereaza si prin faptul ca este al treilea dintre frati si deci predestinat prin nastere sa fie un invingator . Spanul , falsul erou , nu este doar o intruchipare a raului ci are rolul initiatorului , fiind un rau necesar . De aceea , calul nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se incheie si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata , pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte . Forta negativa este inzestrata cu grosolania arendasului , a stapanului lipsit de mila fata de supusii sai , fiind mai de graba reprezentantul unei categori sociale , decat un personaj de basm . Spanul se travesteste , nu se metamorfozeaza , fiind un alt personaj ce apartine lumii reale . Extrem de modern este Ion Creanga in construirea celor cinci prieteni ai lui Harap-Alb fiinte fabuloase , proiectii ale viziunii folclorice in

dimensiunile grotescului- atat din dorinta de a ingrosa comic realitatea , cat si din aceea de a oferi o lectie morala . Creaturile infernale impun impreuna un singur individ , dar luate in parte sunt o reprezentare monstruoasa a fiecarui simt . Prin portretele fizice ale adjuvantilor , se ironizeaza defectele umane , dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia .

Basmul Povestea lui Harap-Alb este o ilustrare magistrala a genialitatii lui Creanga , un exemplu de opera culta impregnata cu spirit folcloric , avand dincolo de valoarea etica dovedita si o valoare moralizatoare . Istoria lui Harap-Alb este un mod de a dovedi ca omul de neam bun poate fi sub orice trai si la orice varsta . Morala lui Creanga este a tuturor realistilor , care tin sa redea aspectele vietii umane in reprezentari elocvente .