Sunteți pe pagina 1din 2

Azamfirei Andrei

Povestea lui Harap Alb – Caracterizarea eroului

Perioada Marilor Clasici, căreia îi aparține și lui Ion Creangă alături de


Eminescu, Slavici, Caragiale, este importantă în evoluția literaturii române, prin
modelele literare propuse (dezumanizarea, sacrificiul de sine, satirizarea
defectelor umane, puterea banului) dar și prin valențele stilistice, o trăsătură
fiind și prezența fabulosului, așa cum se întâmplă în Povestea lui Harap Alb.

Basmul cult al lui Creangă, publicat în 1877 în revista Convorbiri Literare,


este o operă epică de dimensiuni epopeice în care realul se împletește cu
supranaturalul și care înfățișează lupte dintre bine și rău, reprezentate de
personaje care au rol moralizator. Astfel, alături de tema luptei dintre bine și
rău, finalizată cu triumful binelui, scriitorul introduce și tema maturizării eroului
romanului, devenind astfel un bildungsroman.

Narațiunea la persoana a III-a conturează un narator omniscient dar nu și


obiectiv, deoarece el intervine prin anumite note: „Dar ce treabă am eu?”

Personajele basmului sunt purtătoare ale unor valori umane simbolizând


binele – Craiul, Sfânta Duminică – și răul: Spânul, împăratul Roș. Fiind un basm
cult, autorul își pune amprenta ambiguizând caracterul personajelor care se
transformă pe parcursul basmului – fata împăratului Roș; are caracter inițial
malefic, apoi transformată prin iubire, devine personaj pozitiv.

Personaj eponim, Harap Alb este protagonistul operei și spre deosebire


de eroul basmelor populare, nu are puteri supranaturale, nici însușiri
deosebite, dar dobândește pe parcursul basmului o serie de calități. Tipologic,
este un personaj realist care îmbină două modele: eroul și antieroul canonic.
Este un personaj complex, cu calități și defecte, care însă alege calea cea bună
pentru a ieși dintr-o situație conflictuală.

Numele de Harap Alb reprezintă o antinomie între bine și rău, între postura de
rob de origine nobilă și cea de învățăcel supus transformării. Cele trei ipostaze
ale sale corespund în plan compozițional celor trei etape ale drumului inițiatic.
La începutul călătoriei, feciorul era naiv, el lăsându-se înşelat de puterea de
convingere a Spânului, încălcând sfatul părintesc. Pe parcursul drumului, trece
de la fecior la un bărbat matur, căpătând experiență. Harap-Alb trăieşte în
fântână, de fapt, prima sa moarte simbolică şi înviere căci, îşi pierde rangul,
statutul, devine sluga celui care îl va salva. La finalul celui de al doilea drum
inițiatic, Harap Alb devine împărat. Toate aceste etape accentuează ideea de
cunoaștere a sinelui.

Din punct de vedere social, personajul este un tânăr fiu de Crai care
pleacă spre capătul pământului pentru a moșteni împărăția unchiului său,
împăratul Verde. Feciorul are un destin comparabil cu cel al tatălui, care a
reușit în viață; luarea armelor și a hainelor tatălui semnifică perpetuarea
valorilor de la o generație la alta. Din punct de vedere psihologic, Harap Alb
este un personaj complex care simbolizează sensibilitatea umană, noblețea
caracterului.

Evoluția personajului este subliniată prin particularitățile compoziționale;


cele două călătorii inițiatice ale eroului simbolizează copilăria și maturitatea, iar
pe parcursul basmului, fiecare probă este inițiatică.

Craiul îşi supune fiii la o probă fundamentală: le iese fiilor în cale ,


îmbrăcat în haină de urs şi îi îndeamnă la luptă. Mezinul pleacă în grădină, unde
o întâlneşte pe Sfânta Duminică. Înzestrat cu calităţile cele mai alese, onest şi
nobil, feciorul rămâne uimit în faţa calităţilor de clarvăzătoare ale acesteia.

Proba podului este una crucială în desfăşurarea procesului de iniţiere


al tânărului fiu de crai, deoarece este o primă verificare, fără de care el nu ar fi
putut demonstra că este capabil să-şi ducă misiunea la bun sfârşit și să
dovedească că este vrednic de a fi împărat.

Modul în care este înfățișat procesul de maturizare a tânărului fiu de crai


determină astfel interpretarea basmului drept un bildungsroman.

Astfel, eroul basmului cult „Povestea lui Harap-Alb”, scris de Ion Creanga,
este un fecior onest, nobil, și trece prin probe inițiatice pentru a își dovedi
vrednicia.

S-ar putea să vă placă și