-Procesul devenirii lui Ghita este surprins prin mijloacele analizei
psihologice :
observatie (perspectiva naratorului omniscient si a celorlalte
personaje); monologul interior (vorbind cu sine despre evolutia sa); dialogul polemic (fapte,ganduri,descrierea mediului,model comportamenatal,relatiile cu ceilalti); devenirea tragica se adanceste prin „caderea” dintr-o ipostaza in alta spre omul moral spre cel omul imoral (tragismul nubelei consta in punerea vietii individuale sub semnul destinului : Ghita spune „ce sa-mi fac daca asa m-a lasat Dumnezeu” ; si batrana considera ca „ca asa le-a fost data (oricat ar incerca omul nu poate sa iasa din destinul dat) ; -Ghita traverseaza trei ipostaze :
1. Omul moral care respecta codul etic al comunitatii si tine la
respectul familiei ; regimul lui sufletesc se caracterizeaza prin echilibrul interior,fericire,demnitate 2. Omul dilematic care penduleaza dintre dorinata de a ramane om cinstit si ispita pamantului nemuncit ; regimul sufletesc in aceasta ipostaza se caracterizeaza prin nehotarare,lupta cu sinele,susoiciune,sentimentul instrainarii si al pulpabilitatii,scinadare 3. Omul imoral cazut din demnitatea fiintei in zonele obscure ale instinctelor (lacomie,orgoliu,sete de razbunare,gelozie), in sufletul sau se produc mutatii ; regimul sufletesc se caracterizeaza prin solitudine,un dezechilibru interior,justificarea slabiciuniilor;
-Obtiunea finala a eroului de a se situa cu sacrifiuciu suprem de