ANALIZA TEXTULUI ÎN PROZĂ
Harap-Alb, Ion Creanga
Elemente de analiză
I. INTRODUCERE:
- Date succcinte despre autor
(perioada literară, domeniu literar
reprezentativ, curent literar etc.)
- Date succinte despre text (data
scrierii/publicării, volumul din care
face parte etc.)
- Specia literară în care se încadrează
textul
- Surse de inspiraţie, puncte de
plecare, geneza textului; idei
filozofice; teorii care stau la baza
textului; variante;
II. CUPRINS:
- Tema textului;
- Motive (specifice unor curente
literare sau stilului individual);
laitmotive;
- Titlul (semnificații, relevanță prin
raportare la mesajul textului)
- Structură:
- Părți, capitole
- Incipit, final
Răspunsuri
I. INTRODUCERE:
Prin intermediul poveștilor și al povestirilor sale, Ion Creangă repune în circulație
„observațiuni morale milenare” (G. Călinescu). Considerat unul dintre cei patru mari
clasici ai literaturii române, povestitorul moldovean creează o operă inconfundabilă,
reprezentativă pentru spiritualitatea ancestrală românească. Opera acestuia face parte din
curentul realist, fiind foarte vasta si extrem de apreciata in lumea literara.
Basmul cult ,, Povestea lui Harap Alb” este publicat in revista convorbiti literare la data de
1 august 1877.
Basmul cult este o specie a genului epic in proza , pluriepisodica ce implica fabulosul , cu
numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice , ce intruchipeaza binele si raul
in diversele ipostaze.
Are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza păstrează
trăsăturile fundamentale ale speciei în variantă populară, prin prezența motivelor specifice
- împăratul fără urmaşi, superioritatea mezinului, cifra 3, călătoria, probele, personaje cu
puteri supranaturale, victoria finală a binelui, nunta. Se individualizează însă prin
dimensiunile ample rezultate din prelungirea conflictului, prin construirea unui
protagonist fără puteri supranaturale, prin dinamismul acțiunii, prin oralitate și umor.
II. CUPRINS:
Dincolo de eterna luptă dintre bine şi rău, se observă că tema tratată de autor este una
morală, referitoare la condiţia eroului care, înainte de a fi împărat, trebuie să cunoască şi
statutul de slugă, tocmai pentru a învăţa să-şi înţeleagă supuşii şi să-şi exercite responsabil
puterea. Opera dobândește astfel caracter de bildungsroman.
Motivele prezente in basm sunt superioritatea mezinului, călătoria, muncile, demascarea
răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul este compus dintr-
un substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul semnifica o specie literara si un nume
al unui protagonist de basm. Din punct de vedere conotativ, titlul aduce actiunea operei
mai aproape de realitatea cotidiana prin substantivul “poveste”. Numele personajului este
un oximoron care evidentiaza schimbarea statutului social al personajului. Personajul
dobandeste acest nume dupa incalcarea sfatului parintesc datorita inocentei si naivitatii
(Alb). Statutul inferioir in care decade este in opozitie totala cu firea, caracterul si educatia
sa (Harap). In opozitie, “Harap” semnifia sluga neagra si “alb” ce arata lipsa maturitatii,
1

- Elemente paratextuale: motto,
titlurile capitolelor, subsol
- Construcţia subiectului:
o Acţiunea:
 Ordonată
 Întreruptă: alternare de planuri
(se dezvoltă în paralel cel puţin două
intrigi pentru a se uni sau nu la un
moment dat)
o Momentele subiectului (o scurtă
parcurgere a subiectului pe momente:
expozițiunea, intriga, desfășurarea
acțiunii, punctul culminant,
deznodământul)
o Conflictul/conflictele: exterioare (de
idei, de interese, economice, sociale,
politice, morale, religioase, etnice,
erotice, existențiale etc.), interioare
(de natură morală, psihologice,
intelectual-cognitive, de valori, ale
conștiinței etc.)
- Compoziție:
o Timpul povestirii: Linear
neinitierea personajului.
Incipitul şi finalul sunt nu numai simetrice, ci şi identice în plan simbolic: ambele
marchează, în mod egal şi simultan, câte o intrare şi câte o ieşire între cele două lumi:
realul şi fabulosul. Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează în incipit, deoarece
naratorul inovează formula iniţială, punând povestea pe seama spuselor altcuiva: cică,
adică se spune, fără însă a nega ca în basmul popular („a fost odată ca niciodată”). Incipitul
este in stransa legatura cu finalul , construit tot ca o formula specifica, redata in maniera
culta :,, Si a tinut veselia ani intregi , si acum mai tine inca, cine se duce acolo bea si
mananca .Iar pe la noi cine re bani bea si mananca , iara cine nu se uita si rabda”.Formula
de incheiere a basmului face trecerea de la universal fictional imaginat de autor la
realitatea cotidiana a fiecarui cititor.
Actiunea lineara , cronologica pluriepisodica
Subiectul este specific basmelor populare, în care supranaturalul se împleteşte cu lumea
reală. Încă din expozițiune se face trecerea dinspre lumea fabuloasă a poveștii spre
universul real. Craiul este un bărbat văduv, cu trei feciori, îngrijorat ca nu cumva
„niciunul să nu fie bun de nimica” și pus, prin scrisoarea trimisă de fratele său, în postura
de a verifica cel dintâi, calitățile fiului care-i va urma la tron lui Verde Împărat. El
reprezintă așadar tatăl grijuliu și responsabil, preocupat de viitorul propriilor copii.
Intriga este reprezentată de cererea împăratului Verde de a-l trimite pe cel mai viteaz
dintre fii să-i urmeze la tron, deoarece el avea numai fete.
Desfășurarea acțiunii cunoaște câteva momente importante care compun povestea unei
inițieri: trecerea podului, intrarea în labirint, întâlnirea călăuzei mincinoase, coborârea în
fântână și dobândirea altei identități, trecerea celor trei probe inițiatice, din care ultima se
amplifică. Pentru a-i pune la încercare, Craiul se îmbracă într-o piele de urs şi îi sperie pe
cei doi fii mai mari, la capătul unui pod. Povăţuit de Sfânta Duminică, pe care o ajutase,
mezinul reuşeşte să treacă proba şi obţine încuviinţarea de a pleca spre împărăţia lui Verde
Împărat, primind sfatul Craiului de a se feri de omul spân şi de omul roş. Trecerea podului
simbolizează trecerea la o altă etapă a vieții, de la inocență la maturitate. Cu toate acestea,
el este păcălit de Spân, care, prin vicleşug, îl face slugă şi-i dă numele de Harap-Alb. Ajuns
la palatul lui Verde-Împărat, Spânul se dă drept nepotul acestuia şi îl supune pe Harap-Alb
la trei probe primejdioase, în speranţa că va scăpa de el: îi porunceşte să-i aducă „sălăţi din
grădina ursului”, pielea unui cerb fabulos, bătută în nestemate şi pe fata Împăratului Roş,
pentru a se însura cu ea.
Ajutat de Sfânta Duminică, de furnici şi de albine, de cei cinci prieteni fabuloși (Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă) şi povăţuit permanent de calul său, Harap-
Alb reuşeşte să treacă toate probele. Fata împăratului Roş îl va da în vileag pe Spân şi
dezvăluie celorlalţi că Harap-Alb este, de fapt, nepotul împăratului Verde. Descoperit,
2
 (cronologic)/ Fragmentat (în funcţie Spânul îi taie capul lui Harap-Alb (punctul culminant). Fata de împărat îl învie cu apă vie
de memoria involuntară, de fluxul şi apă moartă şi cu trei smicele de măr verde. Spânul moare, prăbușindu-se din înaltul
conştiinţei, de rememorări sau cerului, unde fusese dus de calul lui Harap-Alb, iar eroul se căsătorește cu fata împăratului
anticipări) și moștenește împărăția unchiului său, scenă care reprezintă și deznodământul.
Conflictul între bine și rău, specific basmului, se încheie cu victoria forțelor binelui. El este
o Timpul acțiunii: generat de scrisoarea primită de la Verde-Împărat care își roagă fratele să-i trimită pe unul
 real-obiectiv dintre fiii săi ca urmaș vrednic la tron. Conflictul exterior reunește mai multe opoziții, cu
 real-subiectiv/ interior cât acțiunea înaintează, dar toate se leagă de prezența sau de intervenția câtorva personaje:
 ireal/fantastic Spânul, împăratul Roș, fiica acestuia. Spânul nu este cu adevărat dușmanul de moarte al
 simbolic: atemporal, mitic, al tânărului întâlnit în pădurea labirintică, care l-ar fi putut ucide ușor, după ce a aflat de la
sacrului, ilimitat etc. el cine este și încotro se duce. El este cel mai aspru modelator al protagonistului și nu un
veritabil antagonist. Spânul îi impune cele trei încercări caracteristice oricărui traseu
inițiatic, împăratul Roș le prelungește, la fel și fiica acestuia. Se înțelege că vrăjmășiile din
o Spaţiul: real/imaginar, jurul fiului de crai sunt false și că fiecare dintre opozanți participă într-o anumită măsură
natural/artificial, exterior/interior, și cu bună știință la șlefuirea caracterului tânărului prinț. Conflictul interior rămâne în
configurat pe orizontală/configurat pe plan secundar, surprins prin notații precum: „roș cum îi gotca” sau „începe a plânge în
verticală; symbolic inima sa”.
Actiunea se desfasoara linear , cronologic prin inlatuirea secventelor narrative / a
episoadelor si respecta modelul structural stereotip si ciclic al basmului .
- Naratorul: Timpul ficțiunii este ireal /fantastic sugerat prin imperfectul verbului „era”, plasează
o Omniscient acțiunea într-o durată nedeterminată. Cu toate acestea, incipitul conține sugestii ale unui
o Martor timp istoric real, amintind de perioada Evului Mediu românesc: „țări bântuite de războaie
o Personaj grozave”, „drumuri pe ape și pe uscat puțin cunoscute”.
Spațiul ficțiunii este, imaginar deoarece se prezinta o coordonată nedeterminată: „într-o
țară” locuiește Craiul și cei trei feciori ai săi, iar „într-o altă țară mai depărtată”, trăiește
fratele său, împăratul Verde. Dar, spre deosebire de basmul popular, unde acțiunea se
- Perspectiva narativă: desfășoară pe două tărâmuri, în basmul lui Ion Creangă, elementele de spațiu aparțin
o Obiectivă / subiectivă aceleiași lumi: grădina ursului, pădurea cerbului, ostrovul în care locuiește Sfânta
Duminică.
o Omniscientă / focalizată
Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient .
Actiunea este relatata la persoana a III a de catre un narator a carui perspective narativa
obiectiva este completata de multiple comentarii subiective. Interventii subiective
- Modalităţile narării: relatarea –
Perspectiva narativa ,, din spate ‚’
naraţiunea (lineară, circulară/sferică,
Focalizare externa
în ramă)
Discursul narativ imbina original ceel 3 moduri de expunere.Naratiunea are cea mai mare
pondere in tesatura epica , redand prin frecventa verbului , inaintarea actiunii.Aceasta este
completata de dialog , care are , la Creanga , dublu rol , ca in operele dramatice :
3

- Limbajul operei literare:
o Limbaj cult / popular; oral / scris
o Imaginile artistice reprezentative
(dinamice / statice; vizuale / auditive/
tactile / olfactive / gustative;
descriere / metaforă / simbol)
III. INCHEIERE:
Susținerea unei opinii despre modul în
care tema şi viziunea despre lume a
scriitorului se reflectă în textul de
proză studiat
dezvoltarea actiunii si individualizarea personajelor prin detalii specifice , care le
caracterizeaza.Descrierea se bazeaza in special pe portretizare , personajele sunt conturate
in asa fel incat sa formeze ample reprezentari in mintea citirorului. Fata imparatului Ros
si cei cinci prieteni , care I se alatura protagonistului , sunt descrisi cu amanunte
semnificative.
Limbajul naratorului și al personajelor se caracterizează prin umor, apar diminutive cu
valoare augmentativă (”buzișoare”,”băuturică” ); sunt incluse caracterizări pitorești –
portretul luiGerilă, al luiOchilă etc. și oralitate ( frevența proverbelor, a zicătorilor
introduce în text prin expresia : ”Vorba ceea: ”Frica păzește bostănăria” ”. Registrele
stilistice popular, oral si regional confer originalitate registrului artistic, prin integrarea
unor termeni și expresii populare,regionalism fonetice și lexicale
III. INCHEIERE:
În concluzie, basmul „Povestea lui Harap-Alb” este o ilustrare magistrală a genialităţii lui
Ion Creangă, un exemplu de operă cultă impregnată de spirit folcloric, având, dincolo de
valoarea estetică dovedită, şi o valoare moralizatoare. Protagonistul basmului este o
întruchipare a „omului de soi” (G. Călinescu), care traversează o serie de probe, învață din
greșeli și progresează, se maturizează pentru deveni un împărat bun și responsabil.
Scriitorul promovează valori umane fundamentale, precum înțelepciunea, bunătatea,
prietenia, altruismul, calități demonstrate de erou pe tot parcursul basmului.