JOCUL DIDACTIC

ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR
 DEFINIŢII

 Jocul didactic se defineşte ca fiind ansamblul de acţiuni şi

operaţii, care împreună cu buna dispoziţie şi bucuria pe care le
stârneşte, urmăreşte un set de obiective de pregătire
intelectuală, tehnică, morală, fizică a elevului.
 E. Claparede: ,, Principala trebuinţă a copilului este jocul,
activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform
naturii sale, să treacă pe nesimţite la munca serioasă.”

 Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire şi de

educare a copiilor de vârstă preşcolară, deoarece rezolvă,într-o
formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe,
programate în grădiniţa de copii.
 Jocul didactic este o activitate care se deosebeşte prin structura
sa specifică de celelalte activităţi cu conţinut asemănător.
 JOCUL DIDACTIC LA PREŞCOLARI
o Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar şi o
metodă didactică, dacă este utilizat în structura unei alte
activităţi obligatorii. Jocul didactic implică următoarele
procese psihice:
 Gândirea cu operaţiile ei: analiza, sinteza, comparaţia,
generalizarea;
 Memoria;
 Atenţia şi spiritul de observaţie;
 Vointa
 Imaginatia
 Limbajul
 Prin joc didactic educatoarea are ocazia de a consolida,
de a preciza şi de a verifica cunoştinţele copiilor, le
îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe.
 Jocul didactic are:

1. o componentă informativă şi

2. una formativă.

Vizând caracterul informativ, structura jocului didactic

constă din:
3. Conţinutul jocului

4. Sarcina didactică
5. Regulile jocului
6. Acţiunile de joc
 1. Conţinutul jocului reprezintă cunoştinţele, în marea
lor majoritate asimilate anterior, în grade diferite, în
funcţie de care jocul are menirea de a le consolida şi de a
le verifica. Există însă şi jocuri care au ca sarcină
achiziţionarea de noi cunoştinţe referitoare la culori, la
relaţii dimensionale, la orientarea în spaţiu şi în timp,
etc. Conţinutul jocului didactic are o tematică variată:
 Omul si viata sociala

 Natura

 Limbajul(jocurile de limbaj)

 Exersarea capacităţilor şi proceselor psihice etc.

 2. Sarcina didactică este problema intelectuală centrală pe
care copiii trebuie să o rezolve. Ea declanşează operaţii
intelectuale precum: recunoaşterea, descrierea,
reconstituirea, comparaţia, etc.
 3. Sarcina didactică se concretizează prin regulile de joc.
Ele arată cum trebuie rezolvată o problemă, căile de
organizare ale acţiunii ludice; prin ele se exprimă cerinţele
care dirijează acţiunile copiilor, indică acţiunile de joc şi
succesiunea lor, reglementează distribuirea rolurilor şi
relaţiile dintre copii, stimulează manifestările
comportamentale ale participanţilor la joc.
 4. Acţiunile de joc (elementele sau procedeele de joc) sunt
miloacele prin care jocul devine o acţiune plăcută, distractivă şi
relaxantă. Ele antrenează copiii la o activitate intelectuală care
nu se conştientizează ca efort, ele dinamizează participarea şi
favorizează realizarea performantelor.
 Caracterul formativ al jocului didactic constă în:

 exersarea şi perfecţionarea senzaţiilor şi a percepţiilor,

 antrenarea memoriei,

 dezvoltarea gândirii,

 exersarea limbajului

Jocul didactic are şi valenţe educative ca:

 influenţează comportamentul copiilor; mai ales prin respectarea
regulilor, aceştia învaţă conduita civilizată,
 se realizează o formă de socializare a copiilor.
 Cerinţele jocului didactic sunt:
-rezolvarea corectă a sarcinilor,
 puterea de stăpânire,

 spirit disciplinat,

 respectarea partenerului,

- spirit critic şi cooperant.

 Obiectivele urmărite prin jocurile didactice sunt
următoarele:
La grupa mică:
• dezvoltarea auzului fonematic în vederea perceperii corecte a
sunetelor, a compoziţiei sonore a cuvintelor;
• dezvoltarea aparatului fono- articular urmărind executarea
corectă a mişcărilor de articulare a fiecărui sunet;
• corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei;
• pronunţarea corectă a sunetelor situate în diferite poziţii
în cuvânt (iniţiale, mediane, finale);
• exprimarea corectă în propoziţii scurte în vorbirea
curentă, în redarea verbală a unor trăiri;
• corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei precum
şi în cazul unor copii cu dificultăţi de vorbire;
• Îmbogăţirea vocabularului activ al copiilor;
• Însuşirea unor unor cuvinte care denumesc obiecte,
însuşiri caracteristice, acţiuni, relaţii spaţiale, stări afective,
fenomene ale naturii;
• dezvoltarea vorbirii dialogate şi monologate;
• evaluarea gradului de corectitudine în exprimarea în
limba română.
La grupa mijlocie:
• dezvoltarea auzului fonematic şi perfecţionarea percepţiei
auditive în diferenţierea sunetelor şi a compoziţiei sonore a
cuvintelor;
• perfecţionarea laturii fonetice a limbajului şi pronunţarea, cu
claritate şi siguranta a sunetelor si a grupurilor de sunete ale limbii
române;
• pronuţarea clară a cuvintelor în vorbirea curentă;

• corectarea unor defecte de pronunţie în vorbirea curentă;

• dezvoltarea vorbirii dialogate şi monologate;
• însuşirea unor structuri gramaticale ale limbii române, integrarea
cuvintelor În propoziţii dezvoltate şi fraze scurte, folosirea corectă
a cuvintelor de legătură;
La grupa mare:
• perceperea şi pronunţarea corectă şi clară a tuturor sunetelor şi
a grupurilor
de sunete ale limbii române, integrate în cuvinte;
• dezvoltarea capacitaţii de diferenţiere perceptiv-fonematică a
sunetelor şi a
grupurilor de sunete situate în diferite poziţii în structura
cuvântului (iniţială, mediană, finală);
• îmbogăţirea vocabularului activ şi pasiv al copiilor, ca urmare a
experienţei cognitive proprii şi a transferului de informaţii ,în
comunicarea dintre copii, în colectivitatea preşcolară, explicarea
semnificaţiei unor cuvinte noi, în forme accesibile înţelegerii
copiilor;
• consolidarea deprinderii de a despărţi cuvintele în silabe şi
silabele în sunete;
• consolidarea priceperilor şi deprinderilor de exprimare
orală corectă, În structuri gramaticale mai ample, În
propoziţii şi fraze;
.intuirea unor raporturi gramaticale ale limbii sub raport
morfologic şi sintactic;
• stimularea creativităţii copiilor În exprimarea orală;
• cultivarea sentimentelor de preţuire şi dragoste faţă de
frumuseţea şi armonia limbii române.
 Clasificarea jocurilor didactice de educare a limbajului

a)jocuri didactice pentru formarea şi exersarea unei pronunţii

corecte şi dezvoltarea auzului fonematic;
b) jocuri didactice pentru Îmbogăţirea vocabularului activ si
pasiv al copiilor;
c) jocuri didactice prin care se exersează structurile gramaticale ;
d) jocurile didactice care contribuie la dezvoltarea expresivităţii
vorbirii copiilor.
Jocuri didactice pentru formarea şi exersarea pronunţiei
corecte şi dezvoltarea auzului fonematic:
 
Acestea au ca scop pronunţia corectă a sunetelor limbii materne
şi, în special, a consoanelor. Aceste jocuri pot fi utilizate şi sub
forma de exerciţii, eficienţa lor depinzând de modul în care
educatoarea ştie să le selecţioneze în raport cu situaţiile
concrete existente la grupa de copii, de modul cum le
pregăteşte şi de materialul distributiv folosit. În activitatea de zi
o preocupare constată trebuie să fie formarea la copii a
deprinderilor de a se exprima corect, logic, nuanţat, prin
desfăşurarea unei varietăti de jocuri didactice care să-i ajute în
acest sens.
 Un exemplu poate fi: la grupa mică, prin jocul didactic Focul
şi vântul se urmăreşte formarea deprinderii de a pronunţa
corect diferite sunete şi, în mod deosebit, consoanele labio-
dentale f, v, s, j şi a cuvintelor care conţin aceste sunete, cât şi
formarea deprinderii de a se exprima în propoziţii simple.
Pe baza ilustraţiilor, copiii trebuie să recunoască şi să descrie
acţiunile ilustrate şi să pronunţe onomatopeele corespunzatoare:
vâjj - Bate vântul; copiii ridică braţele şi le leagănă, reproducând
şi zgomotul acestuia;
Focul face fâs-fâs (educatoarea şi copiii mimează acţiunea de
aprindere a focului). La repetarea jocului, se pot introduce şi alte
fenomene: ploaia (pic-pic), tunetul (bum-bum) etc.
Jocul didactic Cucul şi gâsca le dezvoltă auzul fonematic prin
perceperea corectă a sunetelor c şi g şi pronunţarea lor în cuvinte
şi onomatopee. Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reuşit să-
şi însuşească denumirea corectă şi să imite sunetele emise de
păsările prezentate (cu-cu, ga-ga), cât şi mişcările specifice de
zbor. Pentru o atmosfera liniştitoare, se spun ghicitori despre cele
doua păsari, versuri scurte sau o poveste despre fiecare pasăre.

La grupa mică : "Ce este şi cum face", "Cu ce ne jucăm?",

"Ghici cine este?", "Spune ce face?", "Căsuţa fermecată",
"Ploaia şi tunetul" , "Ursul şi cioara", "Ştii unde trăieşte?", "Ce
se aude?", "Cine l-a strigat pe ursuleţ?"
 Pregătirea jocului didactic
• planificarea judicioasă a jocurilor didactice.
Jocurile didactice se planifică în funcţie de scopul acestora. Ele
pot fi pentru predarea şi verificarea cunoştinţelor, pentru lărgirea
vocabularului copiilor, pentru însuşirea structurilor gramaticale,
corectarea pronunţiei. Există jocuri didactice care urmăresc
fixarea cunoştinţelor, ele răspunzând scopului urmărit. În
planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie să se
orienteze Întotdeauna după sarcina didactică pe care ele o
cuprind, ţinând cont de legătura lor cu celelalte activităţi.
• cunoaşterea tuturor aspectelor ale jocului,
• întocmirea proiectului/schiţei de activitate;
• asigurarea materialului didactic necesar.
Materialele folosite în jocuri trebuie să întrunească câteva
cerinţe speciale, şi anume: accesibilitate, aspect atrăgător,
calităţi artistice, iar materialele, indiferent de natura lor, nu
trebuie să fie încarcate, greoaie, fapt care ar încurca copiii în
realizarea sarcinii. În majoritatea jocurilor didactice, se
utilizează atât material demonstrativ, cât şi distributiv.
• pregătirea copiilor în vederea desfăşurării jocului didactic.
Unele jocuri didactice fiind mai complexe presupun precizarea,
verificarea sau sistematizarea unui mare număr de cunoştinţe,
deci se simte nevoia pregătirii prealabile a copiilor.
 Etapele jocului didactic sunt următoarele:
1.Organizarea jocului: presupune asigurarea unui cadru adecvat
conţinutului jocului şi acţiunilor copiilor. Totodată acum se face
pregătirea şi antrenarea copiilor pentru jocul ce urmează.
2.Desfăşurarea jocului conţine o serie de secvenţe în care este
prezentat jocul, se realizează familiarizarea copiilor cu jocul şi
antrenarea lor la o participare activă, efectivă. Principalele
momente organizatorice ale desfăşurării jocului sunt:
a) Introducerea în activitate constă în: captarea atenţiei copiilor,
utilizându-se un element surpriză, o noutate, un scurt dialog
care le mobilizează imaginaţia, o jucărie care va avea rol
specific în desfăşurarea propriu-zisă a jocului.
b)Familiarizarea copiilor cu jocul are următoarele obiective:
 trezirea interesului copiilor pentru joc, pentru tema abordată;
altfel spus trebuie să se creeze o motivaţie pentru joc,
 prezentarea şi intuirea materialului didactic,

prezentarea şi înţelegerea sarcinilor didactice şi a regulilor

jocului, care este condiţie debază pentru buna desfăşurare a
jocului şi pentru realizarea sarcinilor didactice;
c) Etapa principală a jocului didactic este desfăşurarea propriu-
zisă a acestuia. Desfăşurarea jocului şi performanţele copiilor
demonstrează gradul de înţelegere a regulilor, nivelul de
cunoştinţe anterioare ale copiilor, capacităţile intelectuale şi
abilităţile motrice ale lor.
Pe parcursul desfăşurării jocului educatoarea trebuie să
urmărească:
 gradul de îndeplinire a acţiunilor în succesiunea lor normală,

 gradul de respectare a regulilor,

 rezolvarea rapidă a sarcinilor didactice,

 activizarea tuturor copiilor după posibilităţile lor,

 îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice,

 stimularea spiritului de independenţă al copiilor,

 asigurarea unui ritm vioi, pe o atmosferă relaxantă,

 antrenarea unor copii la conducerea jocului.

o Jocul didactic poate fi eficientizat prin următoarele
posibilităţi:
 introducerea unor elemente noi de joc,

 complicarea jocului cu sarcini mai complexe, cu un grad mai

înalt de dificultate,
 prezentarea unor materiale didactice suplimentare,-
introducerea unor reguli noi,
 organizarea unei întreceri,

 utilizarea fişelor de lucru independente.

Ca modalitate de asigurare a înţelegerii corespunzătoare a

jocului, se poate introduce înainte de desfăşurarea propriu-zisă
a jocului şi un joc de probă. Jocul de probă trebuie să fie
însoţit de explicaţii şi indicaţii care vor servi în desfăşurarea
corectă a jocului propriu-zis.
Educatoarea va interveni ori de câte ori este nevoie atunci când
constată că acţiunile nu au fost indeplinite corect. Numai astfel
jocul Îşi atinge scopul.

3. Încheierea jocului didactic:

În acest moment se rezolvă unele sarcini de sinteză, se
reproduce sau se audiază un text literar, un cântec, o poezie. Se
pot îndeplini acţiuni legate de temă: închiderea magazinului,
sosirea sau plecarea într-o excursie, la o expoziţie, la teatru de
păpuşi, etc.
Tot acum se fac aprecierile frontale şi individuale, etc.
MULŢUMIM PENTRU
TIMPUL ACORDAT!