MEMORIZAREA

Este o activitate de educare a limbajului, axată pe obiectivele învăţământului reapreşcolar

şi de particularităţile de vârstă ale copiilor. Valoarea formativă a acestei activităţi se
centrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor, având ca premise
specificul proceselor psihice la această vârstă.
Rolul memorizărilor în activităţile din grădiniţă este binecunoscut. Ele deţin un loc
important în activitatea instructiv-educativă şi constituie un mijloc preţios de cunoaştere, de
dezvoltare a vorbirii, de cultivare a sentimentelor estetice şi a celor morale, de exersare a
memoriei şi de stimulare a imaginaţiei creatoare.
Memorizările constituie activităţi obligatorii, special organizate în grădiniţa de copii
pentru însuşirea conştientă a poeziilor de preşcolari, pentru repetarea sau verificarea lor. Ele
au o deosebită valoare în educaţia intelectuală.
Memorizarea este mijlocul prin care se realizează obiectivele educaţionale în mod
sistematic, organizat în detaliu, la care participă toţi copiii grupei. Ele se pot organiza pe
grupuri mici sau frontal, pe baza unor teme de interes comun şi se pot desfăşura fie sub
forma lor tradiţională, pe un singur domeniu, fie sub formă de activităţi integrate, cu
caracter interdisciplinar.
Scopul memorizării constă în:
• dezvoltarea gândirii logice a copilului, pe baza succesiunii sentimentelor şi ideilor
poetice ale textelor literare;
• dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare;
• dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în
demersul didactic, prin conştientizarea efortului solicitat.
• dezvoltarea auzului fonematic al copiilor;
• dezvoltarea capacităţii de a păstra şi de a reproduce cunoştinţele;
• formarea deprinderii de a recita corect şi expresiv;
• sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte şi
expresii cu valoare emotivă.

Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice, si anume:

• activităţi de predare-învăţare;
• activităţi de fixare ( repetare ), orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate
în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă
şi expresivă;
 • activităţi de verificare a însuşirii poeziei, a exactităţii reproducerii si a temeiniciei
memorării.
În învăţământul preşcolar, aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt
distincte, ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie
realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare, înrudite ca
tamatică. De asemenea, în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o
secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. Etapele activităţii de memorizare
sunt:
1. Organizarea activităţii, care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare:
curăţenie, aerisirea sălii de clasa, aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu, pregătirea
materialului didactic si organizarea copiilor.
2. Desfăşurarea activităţii de memorizare, care cuprinde doua secvenţe:
• Secvenţa I - în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie, li se
comunica titlul si autorul, anumite obiective operaţionale, menite sa creeze motivaţia
învăţării, să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara;
• Secvenţa a II-a - este predarea-învăţarea poeziei, veriga principala a activităţii de
memorizare, desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii, învăţării si
reproducerii poeziei.

Prin intermediul poeziilor ascultate şi învăţate, copiii îşi lărgesc treptat orizontul de
cunoaştere, îşi precizează şi îşi îmbogăţesc reprezentările despre obiectele şi fenomenele
naturii, societăţii, înţeleg anumite reguli de comportare morală. Strategiile didactice folosite
de cele mai multe ori sunt : expunerea, observaţia, conversaţia, naraţiunea, modelarea,
întrebările constituind elementul de stimulare a percepţiei copiilor, a operaţiilor gândirii şi
limbajului. Astfel, cunoştinţele copiilor se îmbogăţesc, educându-se şi gustul estetic. Copiii
descoperă frumosul din natură şi artă, învaţă să-şi exprime preferinţe, să facă aprecieri de
ordin estetic. Învăţând şi recitând versuri, copiii descoperă în cuvinte sensuri noi,
neaşteptate, îşi însuşesc expresii literare, figuri poetice, care, odată intrate în vocabularul lor,
îl colorează. îl nuanţează. În acelaşi timp, în măsura în care copiii au înţeles sensul
versurilor, intenţia, sentimentele poetului, învaţă să recite expresiv, să respecte pauzele
gramaticale, logice şi psihologice marcate de punctuaţie, de sensul propoziţiei sau al frazei
rimate.
Importanţa instructiv-educativă a activităţilor de memorizare constă atât în educarea
unor sentimente morale şi estetice, cât şi în exercitarea şi dezvoltarea unor procese psihice
ca: memoria, imaginaţia, gândirea. Însuşindu-şi în mod sistematic poezii accesibile, copiii
capătă deprinderea de a învăţa conştient, se familiarizează cu procedeele de memorare
logică. În acelaşi timp, sub influenţa imaginilor poetice, activitatea creatoare a copiilor îşi
lărgeşte conţinutul. Trebuie să încredinţăm în mâinile educatorului copii sensibili la frumos,
la muzicalitatea limbii materne. Imagini artistice simple dintr-o poezie, cuvinte uzuale
împletite într-o comparaţie, într-o personificare sau într-o hiperbolă deschid în mintea
copilului perspectiva unor sensuri noi, nebănuite.