Valoarea instructiv-educativa și formativa a literaturii pentru copii

Operele pentru copii au 3 coordonate de baza:

1. Coordonata cognitiva, sau informativa - se regaseste în lucrari ce transmit informații
prin cod și mesaje artistice
2. Coordonata estetică, subliniază virtutiile estetice ale limbajului, alături de categoriile
fundamentale (comicul, tragicul, frumosul și urâtul) există și categoria specifica
pentru copii: gratiosul, duiosul, miniaturalul
3. Coordonata formativa, este în sine mesajul artistic al operei, în varietatea
semnificațiilor sale receptate de copii, se ajunge la aceste semnificatii pirn iesirea din
planul abstract al textului și analogia dintre tema și motivele operei și viața,
completand cu situații din existența cotidiană a copiilor.

Operele literare sunt o sursa aproape infinită de experimentare a realității. Cu ajutorul

literaturii copilul se poate aventura în lumi de mult apuse, el poate sa ia parte la lupte
seculare, copilul poate explora epoci și universuri necunoscute, se poate visa rege,
astronaut, explorator, este prezent în locuri și orașe pe care poate nu le va vede niciodata.
Cu ajutorul literaturii posibilitatea de a cunoaste un alt univers este nemărginită.
Literatura ajuta la dezvoltarea imaginației și a gandirii. Poveștile pentru copii descriu de
multe ori moduri de rezolvare a diferitelor probleme intalnire nu doar în povești. Astfel, prin
experiența indirectă oferită îi aduce într-o alta lume decat cea cotidiană. Cu eroii,
întâmplările prezentate și frumusețea lor artistică, operele oferă modele de conduită,
literatura devenind un instrument educativ în dezvoltarea prescolarilor și a elevilor la varstele
preadolescentine, ajutandu-i sa își descopere propria identitate, într-o lume cu valori în
continua deriva. Textele literare aducand astfel și exemple și contraexemple pentru educatia
morala a elevilor.
Literatura pentru copii contribuie la păstrarea sensului național al poporului, cât și cel al
umanității. Fiecare carte descrie cu dragoste și pasiune locul natal, dar totodată s-ar spre
ținuturi noi, necunoscute, unde trăiesc alte popoare asemănătoare nouă. Ele ajută astfel la
înțelegerea profundă a propriei identități culturale.
Textele literare pentru copii au o valoare etică, prezentand complexele aspecte ale vieții,
oferă modele de viață sau exemple negative menite sa fie ocolite de către cei mici. Poveștile
și basmele conțin un puternic substrat real, ele aparand din dorința poporului pentru o viață
mai bună, izvorând din dorința de a învinge răul și greutatile provocate fie de forțele naturii,
fie de clasele sociale asupritoare. Oamenii introducand în basm expresia dorinței sale de
libertate, de dreptate, de frumos și bine. Valoarea instructiv-educativa a poveștilor și
basmelor este deosebita, ele aducând contribuții în dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a
proceselor afective, la dezvoltarea voinței și a caracterului, în general la formarea
personalității copilului.
Citirea poveștilor și a basmelor este deosebit de importantă în educație și prin
conturarea calităților eroilor, eroii ce sunt pentru copii modele de urmat. Copii învață sa fie
hotarati, perseverenti, curajoși, modesti, harnici, cinstiți, etc. iar morala din poveste
contribuie la formarea normelor de conduită socială. Citind aceste basme și povești, copii își
imbogatesc vocabularul cu expresii poetice, cu expresii din limba vie a poporului, ajutandu-i
sa își dezvolte și insuseasca astfel limba maternă. În ceea ce privește poezia, muzicalitatea
versurilor îi atrage pe cei mici încă din primii ani de viață. Modul prin care sunt redate ideiile,
faptele, sentimente sau tablouri fac ca poeziile sa fie accesibile copiilor și memorate ușor.
Pentru varsta prescolara, efectele educative obținute prin operele literare se limitează
mai mult la insusirea notiunilor de moralitate și la sensibilizarea vieții afective a copiilor. Tot
legat de afectivitate s-a observat că succesul literaturii la preșcolari este dat de puternica
incarcatura afectiva a operei literare.
Pentru a putea realiza valoarea instructiv-educativa și formativa a literaturii pentru copii,
invatatoarele și educatoarele trebuie sa fie de asemenea pasionați de lectură, să cunoască
psihologia specifica varstei, lecturi potrivite lor și să le recomande prin forme atractive că:
lectura explicativă, povestirea, șezătoarea literara, recenzia, comemorări literare și
aniversări ale scriitorilor, etc. Omul contemporan și omul viitorului se orientează tot mai mult
spre tehnica, stiinta și economie. Aceasta fugă după castig material saraceste sufletește
omul.
Creatile populare în proza sau versuri (basmele, poveștile, doinele, cantecele de
leagan, proverbele, etc.) au format dintotdeauna fondul de bază al acestei literaturi. Prin
imagini poetice, greu găsite în literatura culta, producțiile populare le dezvăluie copiilor
aspectele de bază ale vieții omului, bucurile, idealurile, tradițiile și necazurile acestuia,
oferindu-le modele desavarsite cu eroi ideali.
Prescolarilor însă, poezia este foarte necesara, fiind pentru ei cel mai ușor mod de a
dobandi cunostinte noi și as imbogatii vocabularul cu expresii și cuvinte noi.
Semnificative sunt poeziile din viața de zi cu zi, despre animale și copii, fie ele glumete
că “Catelusi cu parul cret” fie ele înduioșătoare ca “Catelusul schiop”.
Copilul prescolar asculta la început povești simple și scurte, despre păsări și animale,
mai târziu ajunge la basmul cu lumea să imaginara, cu multiple personaje și aventuri
specifice. Nivelul de atracție al basmului este foarte mare, el folosește în primul rand
“virtuțile imaginarului” pentru a-l face pe copil să vadă lumina unui model, a eroului de
pretutindeni.
Adolescentul, dacă nu dispune de o pregatire speciala, citeste proza mai ales pentru a
afla sfarsitul și de obicei nu revine asupra textului odată citit. Doar copilul prescolar simte
nevoia să reia același text mereu, deși îl cunoaște prea bine. Numai copilul prescolar vrea
să asculte iar și iar aceeași povestire, bucurandu-se la citirea ei organizată după tipare
obligatorii, copilul atrage atenția ori de cate ori se omite sau schimba ceva din poveste.
Textele literare pentru cei mici funcționează prin crearea unor universuri imaginare, fără
că nimic din natura literaturii să o diferențieze, mai ales pentru varsta prescolara, când opera
literara trebuie să îl convingă pe copil că lumea ei există.
Copilul prescolar nu opune rezistență, este pe deplin capabil să se integreze într-o lume
fictiva alături de cea reala fără să le confunde. Copilul se bucura când i se spune o poveste,
chiar dacă totuși el sesizează doar tonul afectiv și fluxul sonor. Copilul ajuns la varsta
prescolaritatii este capabil să recepteze un mesaj mai complex. Cu și fără ajutorul
ilustratiilor, prescolarul poate să recepteze un text epic, un șir întreg de peripetii. Este de
ajuns să-i dezvălui unui copil existența lumii poveștilor pentru că acesta să devină o
necesitate și copilul să pretindă “Spune-mi o poveste!”. Poveste ce aduce cu ea o suita de
întrebări caracteristice precum “De ce?” și “ Ce înseamnă asta?”.
Basmele au un impact pozitiv special la copii preșcolari, ei vrand iar și iar să între în
fantasticul univers al basmului, acolo unde îi poate intalni pe Fat-Frumos, balaurii, Ileana
Cosanzeana și toate celelalte personaje plin de farmec, personaje ce devin “prieteni” sau
“dusmani”, exact că în lumea reala.

Particularități metodice ale literaturii pentru copii

Locul literaturii pentru copii în planul-cadru de invatamant

În era actuala telefonul mobil a reusit să depaseasca calculatorul și televizorul în nivelul

de atracție față de copii, indepartandu-se de lumea basmelor, a poveștilor și a poeziei, care
constituia lumea copilăriei. Rolul nostru că educatori este de a le deschide interesul către
lumea literaturii pentru copii.
Basmele, poeziile și poveștile au fost prezente în copilăria multora dintre noi și de aceea
scopul nostru e de ai conduce pe cei mici în aventuri minunate alături de eroii din povești,
să-i facem să-și insuseasca din povești înțelepciunea populară. Cărțile trebuie să fie cei mai
buni prieteni ai copiilor, să îi ajute să-și selecteze valorile și să își dezvolte discernamantul.
În ultimi ani modificări aduse programei școlare au inlocuit materii precum “Educarea
limbajului” cu “Limbi și Comunicare”. Astăzi în planul cadru, în cadrul Activităților pe domenii
experiențiale (A.D.E.) se susțin 2 ore saptamanal pentru Domeniul Limba și Comunicare
(D.L.C.). Activități cu specific de limba romana se pot tine și în cadrul Activităților la Alegere
(A.L.A.), de asemenea și în cadrul Activităților de Dezvoltare Personală (A.D.P.).

În cadrul activităților (A.D.E., A.L.A., A.D.P.) se poate preda literatura pentru copii, cu
accent pe: recitative numaratori, poezii, framantari de limba, fabule, zicatori, proverbe,
basme și povești,
.
Poveștile produc puternice impresii asupra sensibilității și imaginației celor mici prin
morala lor ușor de receptionat și pozitiva.
Basmele vin mereu cu victoria binelui asupra răului, ele infatisand cele mai frumoase
însușiri din popor. Basmele există de secole, ele sunt prețioase pentru că aduc într-o lumină
vie binele și răul, ajutandu-l pe copil să-și insuseasca elementele de moralitate. Valoare lor
instructiv-educativa este deosebita. Basmul contribuie la dezvoltarea proceselor afective, a
proceselor de cunoaștere, a trăsăturilor de viață și de caracter, la dezvoltarea personalității
copilului. Intelegand conflictul dintre forțele care apar în basm, cei mici își formează noțiuni
despre cinste, dreptate, hotarare, curaj și perseverență.
Basmele contribuie totodată și la dezvoltarea imaginației creatoare a copilului și la
înțelegerea limbajului. Ascultând poveștile, cei mici își exersează atenția, urmărind cu
interes peripețiile personajelor. Poveștile și basmele contribuie atat la dezvoltarea limbajului
cât și a laturii artistice a copiilor, ei sesizand odată cu povestea și expresii poetice,
imbogatindu-și vocabularul astfel cu limbaj din lumea vie a poporului.
Cei mici retin formulele de început și sfarsit ale basmelor și poveștilor, astfel incat
expresiile poporului intra în limbajul celor mici și apoi ele folosesc în jocurile lor.
Basmele și poveștile aduc copiilor emoții artistice, copii învață să pretuiasca poporul din
care fac parte pentru calitățile pe care ele găsesc în basme și povești.
 Valoarea educativa a basmelor și poveștilor crește și prin formarea unei atitudini ostile
față de unele manifestări negative ale comportamentului uman: lăcomia, ingamfarea, lenea,
prostia, etc.
Basmele, povestirile și poveștile implica un grad mare de atenție și participare din
partea celor mici, ei urmărind cu interes firul narativ și participa intelectual și afectiv.
Operele literale pentru copii oferă exemple de comportament negativ și pozitiv, iar copii
învață să discerne binele și răul. Zicatorile și proverbele presărate în diferite basme și
povești contribuie în dezvoltarea trăsăturilor negative de viață și caracter.
În activitățile desfășurate cu copiii se observa cum copii participa afectiv la poveste
intrand în “pielea” personajelor. Lucruri care în realitate sunt imposibile, în basme devin
reale. Prin “asimilarea” personajelor din basme și povești, cei mici își iau rolul în serios.
Contactul cu lucrurile imaginare îi stimulează pe cei mici să pătrundă în lumea zmeilor, de a-
i însoți pe eroi în taramurile fermecate. Copii reacționează diferit la intamplarile personajelor
iubite, sunt povești care îi emotioneaza pe cei mici pana la lacrimi, precum clasica “Fetita cu
chibrituri” a lui Hans Christian Andersen.
Puterea educațională a poveștii “Fetita cu chibrituri” se exercita asupra celor mici prin
emoțiile puternice produse de soarta copilei. Prezentand prin cuvinte simple, dar puternice,
stările sufletești ale fetitei, autorul reușește să facă aceste stări accesibile înțelegerii depline
oricărui copil. Vaga consolare cu care se termina aceasta povestire revolta inimile celor mici
și ele umple de compasiune.
Ion Creangă, marele nostru povestitor de creații populare a prețuit și umplut cu dragoste
poveștile populare pe care le-a rescris pentru a fi înțelese de cei mici. Animat de dragostea
pentru copii, Ion Creangă a creat un adevărat tezaur de povesti, ce au fermecat copilăria a
zeci de generații și vor constitui mereu lectura preferată a copiilor. Literatura pentru copii îi
întâmpină pe cei mici cu legende istorice rescrise sub forma unor povestiri de mica întindere,
cu conținut bogat de fapte și pilde ce trezesc dragostea de patrie în sufletul copiilor, spiritul
de dreptate, prețuirea strămoșilor și a culturii lăsate de ei în urmă. Legendele istorice pline
de fapte ce conțin un sambure de adevar. Majoritatea legendelor noastre îl au că erou
principal pe domnitorul Ștefan cel Mare, prin aceste legende copii învață o parte din istoria
Moldovei și nu numai.
Operele literare pentru copii apelează la afectivitatea celor mici, astfel scriitorul Charles
Perrault face referire la valoarea educativa a basmelor și poveștilor spunând că “Oricât de
simple și de ușoare ar părea aceste povestiri, ele nasc, fără îndoială, printre copii dorința de
a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiți și în același timp se naște în sufletul lor teama
față de nenorocirile ce li s-ar putea intampla dacă i-ar urma pe cei rai… Este necrezut cu
cata sete privesc aceste inimi pure și încă necoapte morala ascunsă în haina basmului… îi
vezi triști și disperați atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas și indura
suferințe, apoi strigă de bucurie când vine intorsatura fericită și personajele iubite sunt
salvate”.
Împreuna cu poveștile și basmele, poezia este unul din genul cel mai bogat al literaturii
pentru copii. Muzicalitatea creata de versuri îi atrage pe copii încă din primii ani de viață.
Tematica poeziilor pentru copii este deosebit de variată. Poeziile cuprinzand o complexitate
de idei și sentimente, de aceea au o valoare instructiv-educativa deosebita și artistică. Cei
mici sunt foarte atrasi, încă de la varste de 2-3 ani de ritmul și rima acestora, ei invatand cu
placere micutele și amuzantele poezii. La început cele mai multe poezii sunt simple și
amuzante, în stilul poeziei “Catelus cu parul cret”, pe parcus, exersand și antrenandu-și
memoria cei mici vor putea învăța poezii tot mai lungi și complexe. Poeziile îi ajută să își
dezvolte memoria și să își imbogateasca vocabularul cu noi cuvinte și expresii.
 Desfășurând activități cu copiii în care folosim aceste genuri literare pentru copii, trezim
în sufletele lor dragostea pentru basme, povești și poezii. Cei mici învață și reușesc să își
exprime sentimentele pe care ele trezesc în sufletele lor indragitele personaje, trăiesc
fiecare moment prin care trec eroii lor preferați plini de emoții. Sensibilizarea copiilor cu
astfel de activități este o bază pentru o viitoare receptare mai profundă a literaturii.

SUB CAPITOL Metode și procedee de predare a literaturii pentru copii

Metoda didactica este considerata un sistem de procedee omogen, operații și acțiuni,

selectate în funcție de caracteristicile specifice situației de învățare, ierarhizate, ordonate și
integrate într-un mod unitar de execuție, subordonat metodei respective.
Procedeul didactic este o secventa a metodei ce ține de execuția acțiunii, o tehnica
particulara cu rol de instrument. Procedeul consta într-un sistem operații intelectuale și
practice ale elevilor și ale profesorului, operații ce transpun în plan practic modalitatea de
acțiune a metodelor, ajutand la valorificarea lor eficienta. Relatia dintre metoda pe care o
sprijina și procedeul didactic este dinamica și flexibila: o metodă poate să devină procedeu
al unei alte metode considerată principala pentru activitatea instructiv-educativa, iar un
procedeu poate dobândi statut de metoda în situațiile în care se folosește în activitatea
didactică.
Metoda de predare aleasă pentru literatura pentru copii la gradinita are o importantă
hotaratoare, metoda în sine fiind un instrument de organizare a condițiilor învățării.
Pentru a realiza un obiectiv în practica este necesara combinarea mai multor metode.
Sarcina de a imprima procesul de invatamant un caracter activ, într-un mod eurastic, ce
poate angaja capacitățile intelectuale ale elevilor și să favorizeze dobândirea independenței
a cunoștințelor nu poate fi realizata folosind o singura metoda, indiferent cât de eficientă
este ea în diferite ocazii.
Termenul metoda își are originea din grecescul “methodos” compus din “metha” - către
și “odo” - drum, conferindu-i sensul de drum de urmat pentru atingerea unui scop. În cazul
instruirii este vorba de atingerea obiectivului educational. Metodele de învățare se
aseamănă cu metodele de cercetare științifică pentru că ambele tipuri duc la conturarea
unor descrieri ale realității. Deosebirea dintre cele două este că metodele științifice sunt cai
de producere a cunoașterii sintifice, pe când metodelel de invatamant doar prezinta și ajută
la (re) descoperirea cunoașterii existente la un moment dat.

Următoarele metode vor fi folosite pentru a preda literatura pentru copiii la gradinite:
- Povestirea ca metodă expozitiva, cu ajutorul povestirii copii pătrund în lumea
basmelor, gustand farmecul miturilor și legendelor, ei trăiesc aventurile operelor
literare sau faptelor eroice petrecute cu mult timp în urma. Pentru că metodă
povestirii să devină activă, se recurge la materiale ilustrate, pentru a prezenta un
personaj, în acest fel povestirea are un impact mai puternic în inima și mintea celor
mici.
- Jocul este încărcat de sensuri și tensiuni, desfășurat după reguli specifice acceptate
de bună voie, însoțit de sentimente de încordare, destindere și voioșie. Jocul este
generator de distracție, de sentimente de plăcere și bucurie fără o utilitate imediată.
Jocul didactic este cea mai intalnita și utilizată metodă folosită în gradinite.
 - Conversatia este o metodă de cunoaștere imediată, verbala de învățare, cu ajutorul
intrebarilor și a raspunsurilor. Conversatia este de două tipuri: cea de verificare-
examinatorie și cea euristica. Ea trebuie să fie folosită că un schimb de idei între
elevi și cadru didactic, prin care copii sunt ajutați să înțeleagă, să descopere și să
comenteze noțiuni și aspecte noi.
Conversatia este o metodă foarte eficientă deoarece în cadrul activităților desfășurate
se observa că îi antrenează pe copii în cercetarea și descoperirea unor reguli și fapte, ele
dezvolta gandirea copiilor și îi obisnuieste cu munca în echipa, le impune copiilor o
exprimare corecta.
Conversatia poate fi împărțită în următoarele forme principale:
- conversația euristică, cu întrebări de tip productiv, exersează gândirea și prelucrarea
și sistematizarea informațiilor cunoscute în vederea unor comparari, exprimări sau
interpretări de opinii personale. Astfel se ajunge la cunoștințe noi “descoperite” de cei
mici prin efortul lor personal. Acest tip de conversatie se mai numește și socratica,
părintele ei fiind considerat general marele filosof grec Socrate.
- conversația de verificare, cea catihetica, ce conține întrebări de tip reproductiv,
urmărind cunoștințele predate și invatate și folosind cu precădere memoria.
- Conversația de consolidare, prin care urmarim sistematizarea și repetarea
cunoștințelor. Formularea întrebărilor implica respectarea următoarelor cerințe:
- adresarea întregii clase
- gradate și variate
- formulate simplu, corect și accesibil
- stimularea gândirii pentru găsirea răspunsului
- Să se ofere o pauza suficientă pentru găsirea și formularea unui răspuns
Copii trebuie îndrumați și solicitați să pună și eu întrebări colegilor și cadrului didactic
O alta categorie de cerințe vizează răspunsurile elevilor. Răspunsurile vor fi formulate
corect din punct de vedere stilistic, gramatical și științific. Ele vor fi argumentate și
sancționate de către colegi și cadrul didactic.
Prin aceste metode se urmărește stimularea gândirii copiilor preșcolari, improspatandu-
le cunoștințele dobandite, apeland la memorie, folosind întrebări. Prin întrebări copii
încearcă să compare, să observe și să descopere deosebiri și însușiri comune, apoi să tragă
singuri concluzii.
În explicație predomină argumentarea rațional, incadrandu-se aici problemel de lamurit,
teoreme, legile științifice, etc. “În explicatie, cuvantul profesorului prezinta elevilor tema
desfasurata într-o ordonare logica de date și fapte, care duce în mod necesar la o concluzie
și generalizare” (O. Todoran, 1964). Astfel în primul plan găsim acum “Faptele de explicat”
în loc de “Faptele de prezentat” (I. Roman și colab. 1970).
La bază explicației găsim anumite rațiuni:
- “Mecanismele” gândirii logice sunt acum suficient dezvoltate să poată înțelege
discursul științific propriu-zis
- Elevul a dobandit o experiența faptica suficientă, tentinda copiilor specifica varstei
este de a capta tabloul cauzal dinamic al lumii.

Demonstrația didactică iese în evidenta prin prezentarea unor fenomene, obiecte, ce

vor ușura înțelegerea altor fenomene mai complexe. Noțiunea demonstrativă pretinde după
ea și noțiunile de arătare, de prezentare a unor acțiuni sau procese naturale sau nenaturale,
ajutand elevii să înțeleagă mai bine anumite legi, constante sau proprietăți care sunt
elemente de bază ale cunoașterii.
 Demonstrația are că bază un cadru concret, ce poate fi: simbolic, artificial sau natural.
Pe baza acestui cadru se deduc constatări și interpretări. Demonstrația este un suport al
învățării pe cale deductiva, prin materializare și concretizare și pe cale inductiva prin
concepții și deprinderi.
Există diferite tipuri de demonstrații, în funcție de materialul avut la dispoziție de către
profesor:
- demonstrația figurativă:
- cu ajutorul reprezentărilor grafice, desene,
- cu ajutorul imaginilor audiovizuale, proiecții dinamice sau statice
- cu ajutorul modelelor fizice, grafice
- demonstrația pe viu cu experimente de laborator
- demonstrația prin exemple

Observarea didactică include urmărirea îndeaproape a unor fenomene și obiecte, ce

au loc. Acest tip de observare poate fi sistematică - cu îndrumarea profesorului sau
independenței - din propria dorința. Aceste observații au ca scop descoperirea realității din
jur.
Observația are un caracter curistic iar țelul ei este de a trezi receptivitatea și participarea
copiilor față de ce se intampla în mediul înconjurător. Observațiile pot fi de scurta durata sau
de lungă durata, ele atingand următoarele scopuri: descrierea, explicarea și interpretarea
unor fenomene.
Mai târziu elevii vor exprima și explica observațiile prin diferite moduri: referate, desene,
grafice.
Prin observarea didactică sunt dezvoltate și alte calități în copii, precum: imaginatia,
perseverența, răbdarea, perspicacitatea.

Problematizarea. Aceasta metodă se bazeaza pe crearea pe parcursul învățării, a unor

“situații-problemă” și rezolvarea lor de către copii, care pornind de la cunoștințe anterioare,
ajungă la noi cunoștințe și adevăruri, Aceste noi cunoștințe nu mai sunt astfel predate
copiilor, ei prin efortul propriu ajung singuri la ele.
“Situația problema” este definită că un conflict ce se declanșează între datele noi și cele
vechi. Contradicția poate apare și între teorie și aspectele practice, între cunoștințele
științifice și experiența empirică. Se creeaza astfel o stare de nelamurire, de tensiune psihică
și curiozitate ce declanșează activitatea de cunoaștere, dorința de rezolvare a problemei,
prin construcția de ipoteze, verificare lor și ajungerea la concluzii.
Instruirea prin problematizare se poate face la diferite niveluri:
- crearea de către profesor a unei situații problemă și rezolvarea ei de către elevi
împreuna cu profesorul
- prezentarea problematizată a materialului de invatat de către cadrul didactic
- sesizarea și rezolvarea de către elevi a problemei
Problematizarea este o metodă cu potențial formativ foarte înalt, ea contribuie la
cresterea capacitatilor creatoare, a operațiilor gândirii, la creșterea motivației, la educarea
independenței și la autonomia activităților intelectuale. Problematizarea este un procedeu
eficient de activare a copiilor în cadrul altor metode, precum expunerea și demonstrația, sau
poate face parte din metodă studiului de caz, cazul fiind o problemă mai complexă,

Exercițiul. Metoda exercitiului se referă la executarea conștientă, repetată și sistematia

a unie acțiuni, prin aceasta metodă se urmărește invatarea unor deprinderi, dar se pot atinge
și alte obiective, cum ar fi stimularea unor capacități sau consolidarea cunoștințelor.
Exercițiul are un domeniu mare de utilizare, putand fi folosit diferit în funcție de obiectul de
invatamant la care este utilizat. Exercițiile pot fi de mai multe tipuri în funcție de obiectivele
urmărite, astfel avem exerciții: aplicative, de creație, introductive, de bază.
Eficientă exercițiului este conditionata de respectarea următoarelor cerințe:
- pregatirea copiilor, teoretic și motivational, pentru executarea acțiunii
- explicarea și demonstrarea corecta a acțiunii de executat
- repetarea acțiunii în situații cât mai variate
- gradarea și dozarea exercițiilor
- creșterea în mod progresiv a gradului de independenței a copiilor pe parcursul
exersării
- asigurarea unui control permanent ce se va transforma treptat în autocontrol.

Metodă studiului de caz, folosește o situație reala, semnificativa pentru un domeniu și

care se cere a fi analizata și rezolvata, astfel “Cazul” ales de către cadrul didactic trebuie să
fie unul autentic, accesibil, reprezentativ, să conțină o problemă de rezolvat prin colectarea
de informații și luare unor decizii.
În utilizarea metodei studiu de caz vom urmări următoarele etape:
- alegerea cazului de către educator
- prezentarea cazului către copii
- obținerea informațiilor necesare, independent sau cu ajutorul educatorului
- procesare informațiilor
- elaborarea variantelor de rezolvare a cazului
- alegerea variantei optime
- verificarea variantei alese.
Valoarea metodei sta în faptul că încurajează cercetarea unei situații reale, dezvoltand
astfel capacitățile de analiză, anticipare, interpretare etc. Aceasta metodă poate fi foate ușor
folosită că activitate de grup, putând include și jocul de roluri.
Folosind metodă de stimulare “jocul de roluri”, copii simula relații, funcții, activități, ceea
de presupune găsirea unei situații pretabile, atribuirea de roluri pentru participanți, învățarea
și interpretarea rolului, discutarea în grup a modului în care fiecare a interpretat rolul.
Eficientă acestei metode este conditionata de capacitatea copiilor de a se integra în rol
și a-și valorifica experiența în acest context. Educatorului i se cer astfel și calități de regizor.
Metodă activității cu fise, este metodă ce presupune utilizarea fișelor elaborate în
prealabil de educator, continand sarcini de lucru pe care copii le rezolva fiecare separat.
Fișele pot conține roluri diverse:
- de control, de realizare a conexiunii inverse
- de suport în dobândirea unor noi cunoștințe
- de tratare diferentiata a colegilor, continand sarcini diferite pentru diferitele
categorii de elevi din clasa
Toate aceste metode pot fi folosite cu succes în predarea literaturii pentru copii în
grădinițe, atat în procesul instructiv-educativ cât și în activitățile extraarticulare, cum ar fi
serbările școlare, spectacolele de teatru sau film.
Metodă lucrări practice sub supravegherea educatorului, copii executa diferite sarcini
practice în scopul aplicării cunoștințelor în rezolvarea unor probleme tehnice, practice,
productive. Metodă practica ajută și la dobândirea unor deprinderi motorii, necesare de-a
lungul vieții, în activități zilnice sau profesionale. Lucrările practice au caracter tranzitiv,
aplicând cunoștințele în scopuri utile.
 Elemente de cercetare psihopedagogica
Ipoteza de lucru

Obținerea adevărului științific se realizeaza în prima faza prin crearea unei ipoteze pe
baza unor cunoștințe deja existente, apoi urmand verificarea experimentală și validarea,
validare ce transforma ipoteza în condiții certe.
Procesul educativ al dezvoltării copiilor este dependent de vorbire, de modelele de
exprimare oferite de părinți, educatoare (adulți), influențele lor avand o mare importantă. Prin
urmare educarea limbajului copiilor constituie o preocupare permanentă a educatorului, prin
planificare și organizarea experiențelor de limbaj ale fiecărui copil, în funcție de ritmul propriu
de dezvoltare și prin formarea unui mediu cultural favorabil în care cel mic să își poată
exprima propriile sentimente și idei.
Domeniul comunicării și al limbajului, prin activitățile organizate în gradinita pentru
educarea limbajului, trebuie să urmareasca pe langa dezvoltarea limbajului și a capacităților
verbale și dezvoltarea sensibilității copiilor față de ce este artistic și frumos.

Obiectivele cercetării

1. Documentarea bibliografica privind lucrări din domeniul psihologiei, didacticii

generale și de specialitate, pedagogiei, literaturii pentru copii cu scopul reactualizarii
informațiilor științifice privind activitatea didactică cu prescolarii
2. Folosirea textelor literare pentru însușirea și înțelegerea conținutului unor noțiuni că:
cinstea, hărnicia, bunătatea, prietenia, răutatea, curajul rtc.
3. Formarea deprinderilor de comportament față de alții, mediu, animale, împrejurări,
diverse situații și față de sine
4. Formarea de trăiri afective în legătură cu cerințe că:
a. Pozitivitate față de munca și patrie
b. Onoare și cinste
c. Prietenie
d. Comportamentul în societate
5. Integrarea copilului prescolar în colectivul grupei
a. Cultivarea prieteniei între copii
b. Dezvoltarea spiritului de colaborare și ajutor reciproc

Pentru realizarea acestor obiective am selecționat activități potrivite împreuna cu

mijloace de realizare adecvate și mijloace de invatamant atractive și accesibile.
Laboratorul cercetării psihopedagogice este Scoala “Helikon “ în perioada 2019-2020,

Cercetarea a fost realizata și organizată în mai multe etape. Am reușit să observ

comportamentul copiilor în timpul procesului de lectura în cadrul activităților extrașcolare, la
clasa precum si in serbari si spectacole.
Rolul concretului folosit în activitățile de educare a limbajului este de a servi drept motiv
de cunoaștere și de a arată conținutul unor însușiri precum: curaj, frumusețe, bogăție,
prietenie, munca, harnicie etc. și care să trezească sentimente de admirație, dragoste,
respect în sufletul copilului, să-l convingă, pentru că mai târziu să îi fie model de acțiune și
atitudine.

Metode de cercetare psihopedagogica

Metodă este totalitatea strategiilor prin care obținem rezultate noi care să contribuie la
optimizarea și perfecționarea acțiunii educative.
Metodă trebuie să fie subordonată cunoașterii, rezultatul obtinut fiind criteriul ei de
apreciere. Rezultatele fiind ulterior verificate prin practica.
În cadrul acestei lucrări au fost folosite următoarele metode:
- convorbirea
- observație
- exercițiul
- experimentu
- demonstrația
- chestionarul
- jocul de roluri
- analiza produselor activității
- metode de cunoaștere a grupurilor - studiul de caz
- metode de prelucrare și interpretare a datelor - metoda statistica de interpretare a
datelor
Să urmărit că selectarea și utilizarea metodelor și procedeelor să se facă de așa natură
încât să prezinte o situație cât mai fireasca, reala, o situatie care să atraga, să placa și să
emoționeze inima copiilor.
În astfel de activități urmărim nu doar tehnica de lucru ci și atitudinea copiilor, efortul de
a reda ce li s-a propus, nivelul de satisfacție obținut ca urmare a reușitei și motivațiile pe
care copii le aduc în sprijinul muncii depuse.

Aspecte practice ale realizării lucrării

Cunoașterea prescolarilor și însușirea unor deprinderi comportamente și atitudini
față de literatura pentru copii

Pentru a putea să cunosc cât mai bine copii din grupa, cu ajutorul educatoarei am rugat
părinții să completeze un chestionar legat de cei mici.
Majoritatea timpului copilul și-l petrece cu familia, fiind modelat de mediul familial.
Influența familiei se combina mai mult sau mai puțin cu cea de la gradinita. În timp, influența
educațională a grădiniței crește, până ce ajunge să fie cea principala.
Oare ce se intampla cu elevii care în familie învață un lucru și la gradinita învață altul.
Copiii învață în gradinita să așeze jucăriile, cărțile, creioanele pe care le-a folosit înapoi la
locul lor, iar acasă în familie obișnuiește să le arunce peste tot, în gradinita învață să fie
politicos față de copii și adulți, iar acasă în familie poate asista la scene lipsite de bune
maniere. În astfel de situații va fi foarte greu să-i formăm copilului spiritul de ordine și
disciplina. Chiar dacă invatarile și influențele pozitive ale gradinitei nu sunt anulate total,
efectele invatarilor vor fi diminuate prin greșelile de educație comise în familie. Este
important ca educatoarea să reuseasca să colaboreze cât mai strâns cu familia, pentru a
stabili o linie unitară în educarea copiilor. Copii nu se nasc rai sau buni, însă ei pot deveni
așa prin educatia pozitiva sau negativa pe care o primesc din mediul înconjurător.
 Acest chestionar (a se vedea Anexa 1), are rolul de a atenționa de fapt părinții privind
unele aspecte pe care nu ar trebui să le treacă cu vederea, legate de cunostiintele copilului.
Aplicând acest chestionar am obținut date importante despre copii, reusind ulterior sa
analizez atat comportamentul cat si dorinta de lectura a fiecarui copil. Am aflat date despre
mediul de casa al elevilor, dacă aceștia mai au frați, dacă sunt prezenți și bunicii în viața lor,
dacă au deja o rutina zilnică, dacă le plac poveștile sau se uita la desene animate.
Chestionarul pe langa impresia generala asupra grupei de elevi ne da posibilitatea să
aflăm dacă elevii sunt atrasi de lumea literaturii.
Predominant, părinții au răspuns la întrebarea “Aveți cărți pentru copii? Este atras
copilul de ilustrațiile din aceste cărți?” cu “da” iar la intrebarea “Copilul dumneavoastra are o
carte preferată?” majoritatea răspunsurilor au fost “da”, unii dintre părinți precizând și
denumirea cărții preferate a copilului.

Pun operele date de Diana si sriu cum au reactionat copii

Pornind de la aceste informații am încercat să le trezesc copiilor interesul pentru cărți,

povesti, basme, poezii și tot ceea ce ține de literatura pentru copii.
Spectacolul de papusi la care am participat cu copii a avut un puternic impact asupra
lor, fiecare incercand să-și imite personajul preferat din poveste.
Să luăm drept studiu de caz elevul Popescu Alexandru, în vârstă de 5 ani.
Alexandru este un copil descurcaret. Îi place să se joace și să vorbească cu toată
lumea, îi place să coloreze și să se uite la desene animate. După spectacolul de papusi,
Alexandru a fost plăcut impresionat incercand să facă marioneta ursuletii de plus din
gradinita și să îi aducă la viață la fel că la teatrul de papusi.
Concluzia trasa legată de prescolarul Alexandru Popescu este că îl impresionează
foarte mult anumite personaje și întâmplări pe care simte nevoia să le imite, copiind gesturi,
cântece și acțiunile personajelor.
Am constatat de asemenea că nu doar Alexandru face aceste lucruri, majoritatea
copiilor procedeaza la fel. De aceea am sugerat să repetăm cât mai des ieșirile la film sau
teatru cu grupa de copii, pentru ei înseamnă enorm să își revada personajele preferate.
Concluzii : Pentru activitățile desfășurate la materia Domeniul Limba și Comunicare
educatoarea a încercat să le citeasca cu intonatie povești oferindu-le în paralel și planse cu
ilustrații reprezentative pentru povestea respectivă, planse menite să le prezinte personajele
și locurile din povestire, transformandu-le ora de lectură într-o experiența mult mai plăcută.
Lectură împreuna cu suport ilustrativ reprezinta un mijloc extrem de eficient pentru
predarea oricărui text, fie el basm sau poezie, cei mici fiind foarte atrasi de suportul ilustrativ.
Poveștile și basmele sunt preferatele prescolarilor, vom face acum o scurta
retrospectiva a materialelor studiate pentru a vedea ce valoare educativa aduc.
- “Scufita Rosie” intruchipeaza bunătatea, ea este ascultatoare, credula, naiva, vesela
și sensibila față de frumusețea naturii. Lupul care reprezinta răul, reușește prin viclenie și
răutate să învingă bunătatea micuței scufite dar, vanatorul reușește să o salveze și pe copila
și pe bunica acesteia.
- “Capra cu tei iezi”, ne-o prezinta pe capra și în iposteza de mama grijulie și în cea de
gospodina harnica și priceputa. Ea este duioasa cu iezii și sensibila, dar neiertătoare față de
răutatea lupului. Din aceasta poveste cei mici învață că faptele rele nu scapa nepedepsite.
- în “Fat-Frumos din Lacrima” personajele negative au trăsături fixate din tradiția
folclorică: viclenie, răutate, ura împotriva semenilor, trăsături împinse până la autodistrugere.
 Personajele negative din basme și povești sunt de obicei fantastice, precum zmei,
balauri, vrăjitoare etc., dar și oameni reali precum mama vitrega, spanul, frații și surorile
eroilor - prezentate cu chip de monstru sau om, personajele negative sunt dominate de
lăcomia, ura, viclenie și cruzime. Deși de multe ori personajele negative au puteri
extraordinare, aceștia duc lipsa de inteligenta și sunt deseori vulnerabil în fața eroilor pozitivi
mult mai slăbi, dar cu mai multă minte.
“Capra cu trei iezi” deseori este prima poveste studiata de preșcolari la gradinita,
Datorită acțiunii ei simple, vine însoțită de suport ilustrativ în majoritatea cărților, aceasta
mica poveste impresionează copii preșcolari, în sens negativ din cauza cruzimi lupului și pe
de alta parte în sens pozitiv pentru că lupul își primeste binemeritata pedeapsa, cei mici
afland pe aceasta cale că toate faptele rele vor fi pedepsite, mai devreme sau mai târziu.

Pun operele date de Diana si sriu cum au reactionat copii

În basme personajele sunt prezentate în seturi opuse pentru a arată tema și a dezvolta
și în cele din urma rezolva conflictul dintre bine și rău.Mijloacele narative esentiale în
crearea lor sunt: antiteza (bine-rau, real-fantastic), personificarea și hiperbola, ilustrand
trăsături supraomenești.
Basmele grupează acțiunea și eroii după numere fatidice, ce se repeta în de-a lungul
povestirii.Trei iezi, trei metamorfozari ale lui Fat-Frumos, balauri cu trei capete, trei fii de
împărat. Alte numere fatidice sunt șapte, nou și doisprezece (balaur cu șapte capete,
douăsprezece fete de împărat). Preponderent însă numărul trei este cel mai folosit, avand
de regula trei zmei, trei fii sau fiice, trei zile și trei nopți, etc.
Formulele introductive au rolul de a stabili spațiul și timpul intamplarii: odată ca
niciodată, peste șapte mări și șapte țări.
Formulele mediene asigura legatura dintre episoade, mentinand atenția și interesul
cititorului, “Ascultați, boieri, cuvantul din poveste, căci d-aci înainte mai frumos este”.
În încheiere avem formulele finale ce reamintesc cititorului necesitatea intoarcerii la
realitate, revenirea în lumea prezentata alegoric, “ Și-am incalecat pe-o șa, și v-am spus
povestea așa” etc.
Basmele în general au caracter moralizator (Scufita Rosie, Capra cu trei iezi, cei trei
purcelusi). Sub raport compozițional, acțiunea din basme se găsește într-un timp arhaic,
fabulos, ce creeaza totuși impresia unui prezent continuu, etern și într-un spațiu
nedeterminat, dar totuși în linii mari același: împărații îndepărtate, tarâmul celalalt, codrii
neumblati, etc.
Subiectul în basme se structurează în sabloane cunoscute: fiul cel mic e întotdeauna
mai isteț, mama vitrega alungă față moșului, ființele cărora li s-a făcut bine ajută personajele
pozitive.
O să luăm ca exemplu povestea populară “Ursul pacalit de vulpe”, povestea consta în
analogia dintre lumea animala și cea umana. Personajele animale reprezinta tipuri în
general-umane avand o trasatura specifica. Ursul este greoi la trup și minte, naiv și ușor de
pacalit, pe cealalta parte vulpea este lacoma și vicleana. Acțiunea se petrece într-un ritm
dinamic avand un deznodamant conclusiv, explicând de ce nu are ursul coada.
Mesajul povestirii conține variate resurse morale și estetice, punandu-se accent pe
satirizarea lacomiei, prostiei, vicleniei și a naivitatii.
După citirea povestirii în cadrul clasei de gradinita, am trecut la discutarea acesteia
împreuna cu copiii, am constata că o parte mare din cei mici se amuza la pe seama ursului,
considerandu-l “prost”, deși saracul urs reprezinta personajul corect, care ar fi trebuit mai
degrabă să inspire compasiune în copii. Când am trecut la dramatizarea povestirii am fost
surprinsa să constat că multi dintre copii își doreau să joace rolul vulpii și foarte puțini își
doreau rolul ursului.
Totodată poeziile despre vietuitoare dețin un rol important în viața copiilor, prin poezii
cei mici pot învață să iubească lumea înconjurătoare, învață despre viață animalelor și pot
învață din felul lor de viață și din greșelile lor. E bine să le atragem atenția prescolarilor
asupra fapturilor mici că să descopere ei înșiși frumusețea naturii, și astfel să aibă dorința de
a o proteja. Multă poezii au la sfarsit și mesajul pe care autorul dorește să-l transmită
cititorului.
Poeziile dezvolta imaginatia copiilor, întâmplările cu animale producand la copii
sentimente variate, de la duioșie la parere de rau, în cazul în care personajele pățesc ceva
rău.
Limbajul poeziilor este special, pe înțelesul celor mici, astfel ei își imbogatesc
vocabularul și cunostiintele cu numele animalelor (bondar, cuc, lacusta), cu însușirile lor
(pungaș, pestriț, zdrenturos), cu ce mananca fiecare dintr ei sau locul în care trăiesc (stup,
furnicar).
În numeroase poezii autorii urmăresc să formeze în cei mici trăsături pozitive de
caracter și condamnă obiceiuri și deprinderi urate de caracter.
În “Catelusul schiop”, autoarea ia atitudine împotriva copiilor care chinuiesc animalele,
împotriva copiilor care au obiceiul de a lovi fără motiv. Catelusul se plânge că a fost lovit de
un copil rău, iar acum este șchiop, nu poate merge. Catelusul este trist când își vede frații
alergand și jucandu-se iar copii rad de el și-l strigă “cuciu șchiop”. Catelusul îi admira pe
copii cuminti și ar dori mult să se joace cu ei, însă în jur sunt doar copii rai că cel care l-a
lovit. El ne spune că ar putea să se răzbune, să-l muște de picior, dar nu face asta, vrea să
arate că el este mai bun decât acei copii.
După citirea acestei povești copiilor, majoritatea au condamnat atitudinea copilului care
la lovit pe catelusi și au fost induiosati de povestire.
Pe langa basme, poezii și povești, copii preșcolari sunt foarte atrasi și de ghicitori,
recitative numaratori și framantarile de limba.
Framantarile de limba stârnesc amuzamentul copiilor, ei incercand să le pronunțe cât
mai repede cu putință, însă de multe ori apar balbaieli și se incurca în cuvinte, starnindu-le
rasul.
Ghicitorile sunt un adevărat joc al minții pentru cei mici, ei facand concurs incercand să
“ghicească” despre cine sau despre ce este vorba în ghicitoare.
Recitativele numaratori sau recitativele-cantece joc sunt cele mai intalnire și și simple
cântece în jocurile copiilor, ele urmăresc eliminarea jucatorilor în plus sau alegerea unui
conducător. Numaratorile au conținut divers, din universul scolar la cel familial. Valoarea
numaratorilor instructiv-educativa este deosebita, ele ajutand copii la despărțirea în silabe,
corectarea defectelor de pronuntie și dezvoltarea expresivitatii vorbirii.
Aproape de sfarsitul prescolaritatii am introdus povestirea creata de copii pornind de la
un text dat. Din toate poveștile, am selectat-o pe cea cu conținut familial, ușor de memorat,
fără obstacole pe firul narativ. În prima etapă copii au memorat foarte ușor conținutul,
urmand ca apoi să povestească nouă povestire. Metodă aceasta de lucru avantajeaza copii
serioși, cu talent de narator.
Clasică formula de introducere “ A fost odată ca niciodată…” percepută de copii că o
provocare a imaginației lor, incita la ascultarea a ceea ce urmează a fi povestit. Chiar dacă
eroii din poveste sunt copii asemeni lor, formula magică a basmului i-a transpus pe cei mici
în aceasta lume. Finalul povestiri este pentru multi copii o formula de ieșire din aceasta lume
magica, “Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa,...”.
 Calitățile de povestitor diferă de la un elev la altul, Atunci când cel mic are o minte
vesela, folosește inflexiuni ale vocii, mimează și subliniază stările și relațiile dintre personaje.
Povestirea lui îi incita pe ceilalți copii și se întreg în grup să elaboreze mici povestiri placute,
gândindu-se că doar așa povestea lor va fi nominalizata la finalul activității.Unii copii
întâmpină greutăți, li se pare obositor să creeze și să povestească și și pierd interesul, devin
neproductivi.
După ce au fost ascultate poveștile, cei mici au ales povestea care le-a plăcut cel mai
mult, iar la sfarsit am citit povestea aleasă.
Copii nu lăsa însă să treacă neobservată lipsa de interes, taxandul imediat pe copilul cu
cea mai slabă poveste.
Copii trebuie să învețe și să știe foarte bine ce înseamnă să fii sincer, cât de apreciata
este aceasta calitate în viața de ceilalți oameni și ce urmari negative poate aduce o
minciuna. Pentru aceasta lectie am considerat exemplul că fiind cel mai eficient mijloc de
educare a sinceritatii la preșcolari, copii ce nu de puține ori, au tendința de a simți, motivat
sau nemotivat.
Pentru a exemplifica efectele sinceritatii am ales povestea lui Petre Ispirescu, “Sarea în
bucate”, și “Ionica mincinosul”, Al. Mitru. Folosind aceste texte, i-am făcut pe preșcolari să
înțeleagă că:
- Pentru minciuna, nu esti rasplatit și oamenii nu te iubesc.
- Minciuna nu iti aduce bucurie
- Adevărul iese tot impul la iveala, chiar dacă este descoperit cu greu, adevărul este
răsplătit cu dragoste.
După parcurgerea acestor povești, folosind metode precum convorbirea
individuala și colectiva, punearea în sitatii și explicația, am putut observa cum copii
spun mai de adevărul, chiar și atunci când se joacă între ei.
De aici putem vedea că valoarea moral-civica a literaturii pentru copii în educatia
prescolarului este mare, dar calea cea mai bună de interiorizare a normei ramane
activitatea practica iar exercițiul susține formarea deprinderilor de comportament
civilizat.
Munca educativă desfășurată în gradinita a devenit mai eficientă odată cu
formarea parteneriatelor cu familia, scoala, biserica, societatea, deoarece copilul
pendulează tot timpul între ce e bine și ce e rău. Misiunea părinților, a grădiniței, a
școlii în general, se dovedește atunci când copilul apreciaza munca și își dorește să
fie util în societate, când cel mic își formează un comportament pozitiv.
Legătură dintre gradinita și familie, scoala, comunitate, este una foarte stransa
deoarece copii nu trăiesc nicioadata izolați, ci în societate. Societate în care
prescolarii trebuie să se integreze,
Literatura pentru copii face o trecere lentă de la lumea inocenta a copilăriei, a
basmului, la lumea realista, intalnita în scoal în nuvele, schițe și apoi romane, lume
atat de asemănătoare cu lumea reala, lume în care nu toate personajele sunt bune iar
binele nu învinge întotdeauna.

Dezvoltarea cognitiva

 Elevii lucreaza bine in grupuri, insa uneori certurile, disputele asupra activitatii,
regulilor si indrumarilor pot dura mai mult decat activitatea efectiva;
 Temele date trebuie sa fie justificate, legate in mod clar de munca de a doua zi;
elevii intreaba frecvent: “De ce trebuie sa facem asta?”;
  Cauta intens, adesea cu neliniste, explicatii asupra faptelor, felului in care
functioneaza lucrurile, de ce unele lucruri se intampla intr-un anume fel; este o
varsta potrivita pentru explorarile stiintifice;
 Elevul citeste ca sa invete in loc sa invete sa citeasca;
 Se mandreste cu munca terminata, este atent la detalii, dar isi schimba repede
sfera de interese.

Dezvoltarea comportamentului

 Ii place sa lucreze cu un partener la alegere - de obicei un partener de acelasi

sex; este momentul in care se formeaza “gastile”;
 Discutarea problemelor legate de cinste este mai frecventa; elevul poate fi
extrem de serios in cadrul unei competitii; competitia trebuie sa fie prezentata
intr-un spirit de gluma si buna-dispozitie;
 Ii place sa negocieze - este varsta lui “Hai sa facem un targ”;
 Invatatoarea trebuie sa fie rabdatoare in fata nelinistilor din viata scolara si lumea
elevului; invatatoarea trebuie sa foloseasca un limbaj clar cand da indrumari, este
foarte important ca elevii sa inteleaga ce se asteapta de la ei; evitati umorul
sarcastic, copiii sunt cei mai exigenti critici ai lor;
 Dati-le intotdeauna o a doua sansa; exista o tendinta de a renunta usor;
incurajati si edificati un simt al capacitatii de a indeplini sarcini; insistentele si
vaicareala duc la nemultumiri, cel mai bine este ca invatatoarea sa rada cu copiii
de aceasta varsta.

Dezvoltarea limbajului

 Asculta cu mai multa atentie decat la 9 ani, este receptiv in mod activ;
 Cititor vorace, expresiv, comunicativ, ii place sa explice;
 Cooperativ si competitiv, prietenos, in general fericit.

Dezvoltarea cognitiva

 Memorarea este acum o metoda de invatare fructuoasa;

 Capacitate sporita de abstractie, ii plac regulile si logica;
 Ii place sa organizeze,este capabil sa se concentreze, sa citeasca mai
mult;
 Bun la rezolvarea problemelor, mandru de rezultatele activitatii sale
intelectuale.

Acuitatea vizuala si dezvoltarea muschilor mici

 Este capabil sa se concentreze mai bine, se concentreaza asupra

sarcinilor care-i sunt la indemana; face progrese la ortografie, dictare,
caligrafie insa uneori ii lipseste precizia;
  Pe masura ce stapaneste tot mai bine deprinderi ale muschilor mici incep
sa-i placa desenul si copierea;
 Folosirea instrumentelor (compas, raportor, linie, sabloane) poate fi
introdusa cu succes acordandu-li-se elevilor timp sa exerseze.

Dezvoltarea muschilor mari

 Are nevoie de activitate fizica intensa; muschii se dezvolta considerabil;

forta corpului in partea de sus este in general scazuta;
 Pauzele sau timpul prea lung de joaca genereaza comportari inadecvate;
 Activitatile de grup sunt foarte populare, se organizeaza: curse stafeta,
excursii cu clasa, sporturi de echipa, etc.

Dezvoltarea cognitiva

 Elevii sunt extreme de productivi in activitatea scolara; de obicei

constiinciosi in rezolvarea temelor de casa;
 Acorda mai multa atentie formei, structurii, indrumarilor si organizarii;
 Copiii sunt activi in cadrul procesului de invatare;
 Interesati de geografie, fapte si statistici, coruri, cantece, poezie si piese
de teatru;
 Clasificarea, inserierea, exactitatea sunt reale calitati - efectuarea de
colectii, experimente si proiecte sunt metode eficiente de invatare;
 La aceasta varsta se atinge punctul culminant al deprinderilor
organizatorice concrete.

Dezvoltarea comportamentului

Activitatile de grup sunt foarte reusite;

Clasa este foarte unita, elevilor le place sa invete in grup;

Este o varsta potrivita pentru a incepe invatarea de tehnici de solutionare a

conflictelor cu ajutorul colegilor;

Chestiunile legate de cinste si prietenie sunt urmarite in mod constant;

Invatatoarea va folosi echipe, jocuri in grup si va organiza concursuri pentru a

permite exersarea interactiunilor sociale;

Elevul este in general multumit de sine, e fericit si vulnerabil;

Invatatoarea va stimula spiritul de intrecere si colaborare; este o varsta la care

poate sa inceapa sa aiba grija de copiii mai mici;
Participa la proiectele desfasurate in cadrul comunitatii cu placere si este
rasplatit pentru eforturile sale;

“Firile iuti” au accese de furie si plansete, insa, de obicei, acestea sunt rapid
aplanate.

Toate aceste particularitati ale varstei ne demonstreaza faptul ca munca de

educare a personalitatii creatoare a copilului este o activitate de durata, incepe
in primii ani de viata si se termina o data cu scoala.

Conform teoriilor lui J.J.Rousseau, Pestalozzi, Froebel si M.Montessori, in

educarea copiilor mici exista speranta unor schimbari sociale si a unei
imbunatatiri a situatiei in viitor. Cand aceasta speranta a adultilor este insotita
de actiune, se produc si schimbarile pozitive. Vorbim de o asa numita etica a
reformei sociale. Recunoscand valoarea copilariei au fost promulgate legi
pentru a asigura bunastarea fizica, sanatatea si dezvoltarea armonioasa a
copiilor. Incepe sa se simta un nou respect pentru copilarie si copii.

Concluzii

Studiul literaturi pentru copii este necesar în formarea unei personalități autonome a
elevului, cu spirit critic, propriile opinii și discernamant, se formează un individ cu identitate
culturala proprie.
COMPETENTE GENERALE ALE LITERATURII PENTRU COPII
- Folosirea adecvata și corectă a limbii române în diferite situații de comunicare
- Folosirea modalitatilor de analiză structurala, stilistica și tematica în receptarea
diferitelor texte pentru copii
- Sustinerea orala și scrisa a unor opinii în diverse situații de comunicare

Valori și atitudini
- Stimularea gândirii proprii, reflexive și critice
- Dezvoltarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi
- Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare și a încrederii de sine
- Dezvoltarea interesului pentru comunicare cu alte culturi

În timp să constatat că operele literare valoroase pentru copii au aceleași valențe

estetice că și operele literare pentru adulți.
Trăsături esențiale și generale ale operei literare pentru copii constau în:
- mesaj educativ, caracter formativ
- caracter cognitiv
- expresivitatea și virtuțile estetice ale limbajului
 Aceste trăsături corespund cu trei trăsături de bază în realizarea funcției estetice a
operei literare:
- potrivirea conținutului la particularitățile de vârstă ale copiilor
- imbracarea ideii artisite într-o forma concret-sensibila
- mesajul educativ
Fiecare dintre aceste cerințe implica valențe estetice și imrepuna construiesc calitatea
artistică a operei literare pentru copii. Potrivirea conținutului operei la particularitățile varstei
ale copilului, respecta principiul didactic legat de adecvarea nivelului de cunoștințe științifice
la particularitățile de vârstă ale prescolarilor, fără a diminua din valoarea literară.
Modurile de expunere folosite oferă o primă valenta estetică: dramatic, epic, liric.
Acestea au o funcție formativa menită să ajute la gândirea și sensibilitatea copilului.
Copiii au o predispoziție pentru subiectele cu acțiune și conflicte antrenante, cu o
desfășurare bogată (suspans, fantastic, primejdie) și cu un final (deznodamant) fericit pentru
eroul pozitiv. Copiii empatizeaza cu eroii lor indragiti și preiau aventura și riscul, își dezvolta
astfel calitățile morale de învingător capatand o înalta motivatie existențială.
O trasatura tematico-stilistica valoroasa este construirea confluctului bine-rău,
real0imaginar, ce contribuie în dezvoltare unei atitudini pozitive combative în viață.
Imaginile operelor literare, plastice, dinamice, pline de vibrație lirică se solidifica în
memoria sensibilă a copilului, cai și relația realului și a imaginarului, a realității cu ficțiunea.
Tendintele copilului spre imaginar sau fantastic nu pot fi eliminate din constituția psihică
a acestuia. Eroul fantastic va rezolva mereu ceea ce oameni nu pot realiza și planul fantastic
este transferat în real, aducand imbunatatiri. În acest mod, fantasticul are un rol estetic și
constructiv de bază.
O alta trasatura de bază a operei literare este combinarea valorilor estetice cu cele
etice.
Prin lupta dintre bine și rău, conflictul dual, copiilor li se oferă exemple de viață pozitive
și negative.
Aria literaturii pentru copii acoperă toate speciile și genurile literare.
Pe parcursul acestei lucrări am avut în vedere următoarele:
1. Pentru educarea limbajului copilului în cunoașterea literaturi pentru copii, este nevoie
să pornim de la o cunoaștere bună a dezvoltării sale psihice.
2. Activitatea de educare a prescolarilor implica o bună colaborare între toți factorii
educativi, familia și școala, necesita asigurarea unor cerințe unitare pentru a fi un act
formativ.
3. Pentru predarea cu succes a literaturii pentru copii putem folosi toate metodele
educative din pedagogie, urmărind desigur obiectivul care ne interesează. O importantă
foarte mare o dein metodele verbale și eu le-am folosit în mod special pentru a explica și
preda acțiunile morale sau pentru a evidentia și convinge copii de necesitatea și frumusețea
cunoașterii basmelor, poveștilor și a poeziilor. Trebuie însă să nu uităm și de mijloacele
practice în procesul educativ (jocul de rol, dramatizarea, exercițiul), împreuna metodele
verbale și cele practice sunt cea mai indicată soluție pentru formarea elevilor cu o atitudine
pozitiva fără de literatura.
4. Educarea elevilor cu scopul însușirii unor deprinderi și cunoștințe, a unei atitudini
juste față de prietenie, muncă, animale, față de oameni se poate realiza doar pe baza unui
sistem de influențe educative:
- explicații legate de comportamentul față de oameni, prieteni și animale
- explicații privind necesitatea socială a comportamentului civilizat și a utilității
muncii
 - alegerea de basme, povestiri, poezi, fabule, etc. care să trezească trăiri
afective față de cei ce au un comportament pozitiv și care prin eforturile lor devin
exemple demne de urmat, dobândirea unor modele de comportament, cunoașterea
vieții eroilor, diferenta dintre bine și rău, alegerea binelui
- activități practice realizate cu copii pentru că aceste teorii ale frumosului, ale
binelui, ale moralului să nu ramane simple teorii.
Sfaturile, îndemnurile, povestirile cu caracter mobilizator sunt necesare dar nu
suficiente. Pentru formarea deprinderilor comportamentale în baza valorilor și regulilor
morale, presiunea cade pe acțiunile practice organizate, controlate, indrumate, și apreciate
de familie și școală.
În formarea și dezvoltarea spiritului de echipa, bază o constituie organizarea de
evenimente și experiențe sociale pentru copil, antrenare lui în viață socială sub diverse
aspecte.
5. Familia are desigur un rol foarte important în educarea și creșterea copilului
prescolar, familia este principala influența în viața unui individ, școala pe cât posibil,
instruieste viitorul adult, pentru că apoi să-l redea societății și familiei cu un bagaj de
cunoștințe mult mai bogat.

De o mare importanţǎ în educarea gustului pentru lecturǎ este colaborarea învǎţǎtorului cu

familiile elevilor pentru a realiza o îndrumare corectǎ şi în afara şcolii, cu bibliotecile şcolare pentru a
oferi elevilor cǎrţi potrivite vârstei, atractive, valoroase din punct de vedere literar.
Anexa 1
Chestionar “Va cunoasteti copilul?”

1. Numele și prenumele părintelui:

………………………………………………………………………………………………..
2. Numele și prenumele copilului:
………………………………………………………………………………………………..
3. Vârsta copilului:
………………………………………………………………………………………………..
4. Cati copii mai aveți:
………………………………………………………………………………………………..
5. Scrieti-le prenumele în ordine crescătoare, apoi vârstă (clasa, grupa)
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
6. Copilul are un program stabilit:
………………………………………………………………………………………………..
7. Cate ore va petreceti zilnic cu copilul dumneavoastra:
………………………………………………………………………………………………..
8. Ajută la treburile casei
………………………………………………………………………………………………..
9. Are un program de somn stabilit
………………………………………………………………………………………………..
10. Vizioneaza filme pentru copii:
………………………………………………………………………………………………..
11. Are prieteni de joacă
 ………………………………………………………………………………………………..
12. Aveți cărți pentru copii? Cel mic este interesat de ilustrațiile din cărțile pentru copii?
………………………………………………………………………………………………..
13. Are o carte / poveste preferată?
………………………………………………………………………………………………..
14. Cere să-i citiți textele din cărțile pentru copii?
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
15.Ce atitudine are copilul fata de citit?
a) este una din pasiunile lui
b)considera ca este o activitate plictisitoare
c)nu il atrage prea mult …………………………………………………………………………
16.Ce carti citeste in general?
a) Basme
b)Carti de aventura
c)carti impuse de invatatoare
17.Ce aprecieaza cel mai mult la o poveste?
a)personajele
b)actiunea
c)o sinteza clara a povestirii
18, Considerati ca are o inclinatie mai mult spre povestiri sau spre poezi?

15. Copilul a mai frecventat gradinita

………………………………………………………………………………………………..
16. Are prieteni la gradinita
………………………………………………………………………………………………..
17. Considerați că relația cu educatoare este bună
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
18. Ce credeti că ar trebuii imbunatatit la relația copil-educatoare? Dar în relația educator -
părinți?
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………..
 CARTEA 2
LITERATURA PENTRU COPII - VALENȚE INSTRUCTIV - EDUCATIVE

Rolul metodelor de cercetare în atingerea obiectivelor specifice în invatamantul

primar
1.Ipoteza și obiectivele lucrării
Cercetarea decurge în primul rand din nevoia de a cunoaște subiecții activității
formative, modul în care copii recepteaza și asimileaza disciplinele de invatamant.
Rolul nostru că educatori este de a îi cunoaște cât mai complet pe cei mici în dublă
ipostază, de educator și de cercetător.
Literatura pentru copii reprezinta obiectul invetigarii didactico-metodice. Prin limbajul ei,
literatura favorizează lecturile multiple, în funcție de receptivitatea micului cititor. Metodele
moderne de insusire a limbajului specific literaturii pentru copii trebuie să țină cont de
procesul de receptare artistică a operelor, de procedeele, metodele și mijloacele acestui
proces, de ușurarea contactului dintre copilul prescolar și operele literare.
Programa activităților dintr-o gradinita stabilește cunoștințele pe care copii dintr-o grupa
sau alta trebuie să le dobandeasca. Programa prevede sarcini legate de îmbogățirea și
dezvoltarea vocabularului copiilor, activizarea fondului lexical, crearea deprinderilor copiilor
de a vorbi logic, închegat, de a uni cuvintele în propoziții cu înțeles, utilizând structuri
gramaticale corecte.
Incepand de la aceste considerente metodice și teoretice în același timp, am pornit în
cercetare de la urmatoarea ipoteza: dacă în decursul orei de “Limba și literatura romana” se
va lucra intens pe texte cu accente lirice, utilizând în fiecare ora teste formative și utilizând
lectura explicativă, se va îmbunătăți capacitatea copiilor de a recepta textele lirice.
Înțelegerea operei lirice constituie un proces de re-creare a poeziei. Abordarea textului
include receptarea lui efectiv-intelectuala de către copil. Punctul de început îl constituie
materialul concret al poeziei, limbajul ei.
Textul trebuie adus în lumea sensibilă a copiilor, să se folosească criterii de cercetare și
valorificare a operelor, de apreciere și descoperire a sentimentelor și gândurilor incorporate
în creație. Metodologia contemporană a receptării unui text liric va ține cont de principiul
tratarii diferentiate a textelor, de principiul participării creatoare și active a copilului, de
principiul analizei relației dintre expresie și conținut, acestea duc la o viziune sintetică și
analitică a operei literare.
Am pornit prin testarea nivelului de inteligență a copiilor cu care am desfășurat
cercetarea și la final prin procedee obiective am determinat nivelul de imbogatire a
capacității de memorie, a vocabularului și a gradului de creativitate atins de preșcolari prin
studierea textelor.
Cercetarea arată că jocul și lectura explicativă pot fi utilizate pentru înțelegerea unor,
noțiuni, termeni, expresii, etc. Acestea duc la analiză fiecărui fragment sau capitol al textului
citi, declanșează în cei mici trăiri afective, care, pe fondul satisfacției create prin cunoaștere,
dau imaginea deplina clipelor pe care le oferă textul citit.
La grupele cu copii mai mici de varsta, ponderea de timp de joacă este mai mare decat
la celelalte clase. Se utilizează la inceputul scolaritatii jocuri cu scopul de a crea o atmosfera
care să favorizeze comunicarea, să îi încurajeze pe cei cu gandire mai lentă. Jocurile sunt
primite de preșcolari cu mult interes, crescandu-le creativitatea, indrumandu-i către o
exprimare corectă și frumoasă.
 2. Metode de cercetare
Cadrul didactic trebuie să fie un bun cunoscător al proceselor de învățare, pentru că în
măsura în care se ocupă de organizarea și desfășurarea activităților intructiv-educative
trebuie să cunoască și modalitățile de cercetare și experimentare în vederea îmbunătățirii
lor.
Numai prin cercetare, educatoarea poate înțelege ce schimbări se produc în copil,
etapele evoluției pe care cei mici le parcurge în procesul instructiv-educativ.
Cercetarea nu este un scop în sine, ea exercita o funcție de evaluare și testare a
dezvoltării prescolarului. Cercetarea pedagogică este “o strategie desfășurată în vederea
unor relații noi între componentele acțiunii problemelor pe care le ridica procesul educațional
în conformitate cu exigențele sociale și logica internă a desfășurării lui”
În cercetarea pedagogică și didactică, prima cerinta este documentarea ce denota o
cercetare obligatorie a bibliografiei, o cunoaștere atentă în lumea noii literaturi de
specialitate legată de tema aleasă.
Pentru acest scop am studiat culegeri metodice, reviste pedagogice, ghiduri de
specialitate, psihologia și pedagogia școlară, literatura, etc.
Obiectivul cercetării pedagogice deriva din specificul pedagogiei - stiinta, a formării
prescolarului pentru integrarea utilă în societate.
Urmand cele menționate anterior, educatorii trebuie să-și perfecționeze toată activitatea
desfășurată cu copiii printr-o cercetare continua și aplicarea adecvată a programelor de
invatamant, să ofere conținutul științific al activităților și să caute cele mai potrivite procedee
și metode pentru a atinge scopul propus.
Cercetarea pedagogică se face utilizând un plan bine stabilit, dar mai ales utilizând
metodele de cercetare. O sursa de consacrare o constituie experiența la clasa.
Cu scopul de a aduna materialul faptic necesar pentru a-l forma și ajunge la generalizări
cu scopul creșterii eficientei practicii, se pot utiliza următoarele metode de cercetare:
1. Metoda observatiei
2. Metoda experimentului
3. Studiul bibliografic
4. Metoda convorbirii
5. Analiza produselor activității
6. Studiul de caz
Indiferent cât de utile sunt metodele de cercetare a datelor și tehnicilor de prelucrare a
acestora, acestea nu pot înlocui imaginatia cercetatorului. Astfel este necesara exersarea
imaginii creatoare și acumularea de experiența.
Studiul Bibliografic: este o metodă valoroasa de documentare și informare în literatura
științifică. Aceasta metodă a muncii intelectuale necesita respectarea următoarelor secvențe
sau principii esentiale:
- intedificarea publicatiilor ce conțin informatia necesara
- specificarea clara a temei sau subiectului pentru care se cauta informatia, în acest
caz: “Specificul abordării textelor cu accente lirice în invatamantul primar”
- optarea pentru cea mai eficientă metodă de investigare a surselor, constand în
legătură profundă și atentă a materialelor bibliografice
- tinerea unei evidente stricte, precise, completarea documentelor utilizare, folosind un
dosar al temei.
Pentru elaborarea temei a fost necesar să realizez o rasfoire a surselor de informare,
accentuand pe:
1. Domeniul general privind subiectul ales
 2. Studiul prefeței, subliniind necesitatea realizării planului lucrării, modul și structura
cum trebuie folosită informația în elaborarea lucrării
3. Cuprinsul ce arată problemele pentru care se găsește răspuns prin elaborarea
lucrării
4. Constituirea indexului
5. Sublinierea titlului și al unor paragrafe. În studiul bibliografic se ține cont de
principalele puncte ale conținutului, se revine pe aspectele principale, recapituland
toate informațiile, comparandu-le în raport cu tema aleasă.
Metoda observației: este cea mai veche dar și accesibilă particularitatilor sale,
permitand urmărirea sistematică și înregistrarea fidelă a aspectelor și dezvoltării limbajului
prescolarilor.
Observație, așa cum subliniază M.C. Materi: “Sociabilitatea este metodă care asigura
cunoașterea realității, realizarea contactului permanent cu realitatea, ajută la validarea celor
observate, la integrarea detaliilor, apoi a generalizarii”.
Metoda observației este utilizată în fiecare etapă a cercetării și însoțește celelalte
metode, aducând date suplimentare legate de aspectele observate. Metodă constă în
urmărirea atentă a unor fenomene sau obiecte de către preșcolari, fie de unii singuri
(observația independentă), sie prin observație sistematică (sub îndrumarea educatoarelor),
cu scopul găsirii unor noi aspecte ale realității și a completării unor informații.
Observațiile pot fi de lungă durata și de scurta durata.
Utilizarea acestei metode oferă date importante ce permit cunoașterea individualitatilor
prescolarilor, a nivelului lor de dezvoltare intelectual, socio-afectiv, asigurand o orientare
buna în alegerea celor mai benefice cai de formare și dezvoltare a unei vorbiri coerente și
corecte.
Datele observației pedagogice arată că educatia intelectuala a copiilor se realizeaza în
primul rand sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de cunoastere, al dezvoltării unor
deprinderi de activitate spirituala și intelectuala în orietarea în mediul înconjurător.
Cu aceasta metodă urmărim acumularea de cunostite, formare unor deprinderi,
dezvoltarea gândirii, prezenta în activitățile de zi cu zi, pe preșcolari trebuie să îi învățăm
cum să observe, ce să înțeleagă din lumea ce îi înconjoară.
Utilizarea metodei implica respectarea unor cerințe: să aibă un scop bine determinat și
conturat; dezvoltarea prealabilă a planului de observație cu precizarea obiectivelor urmărite,
cadrului de desfășurare, instrumentelor necesare înregistrării datelor. Datele observației vor
fi consemnate imediat, fără că cei mici să realizeze că sunt observați, se vor crea condiții
pentru a nu modifica cursul natural al fenomenelor observate.
Metodă poate fi utilizată pentru depistarea defectelor de vorbire și pentru a determina
stadiul de dezvoltare a limbajului și a raportului dialectic dintre limbaj și gândire.
Datele vor fi notate în “caietul de observații zilnice asupra prescolarului”.
Totodată aceasta metodă duce și la formarea unor alte calități comportamentale cum ar
fi: răbdarea, perspicacitatea, perseverență și imaginatia.
Metoda conversației este o metodă dialogata, de implicare a copilului prin întrebări, și
are la bază arta obținerii adevărurilor printr-un șir de întrebări puse la momentul oportun.
Aceasta metodă este eficientă deoarece prin modul de interacțiune angajat între copii și
educator, se pot formula concluzii certe privind memoria, imaginația și gândirea subiectului
cercetat. O conversatie organizată corect contribuie la realizarea citirii consiente, sarcina de
bază a citiri.
 Cu aceasta metodă, copii sunt invitati să realizeze un drum prin propriul univers de
gandire și să realizeze o serie de conexiuni care să faciliteze descoperirea unor noi aspecte
ale realității.
Conversația prealabilă este un mijloc adecvat prin care educatoarea ajută copilul să
înțeleagă și să-și insuseasca textul ce urmează să fie citit. Conversația prealabilă face parte
din munca pregătitoare pentru citire și, în funcție de tipul textului, are menirea să îl facă pe
copil mai receptiv, creandu-i o dispoziție sufletească corespunzătoare și familiarizandu-i cu
anumiți termeni ce vor fi intalniti în text.
În strânsă legătură cu conversația prealabilă este conversația organizată în procesul
analizei și al citirii, pe fragmente, a textului.
Conversația prealabilă are scopul de a-i obișnui pe copii să extraga bucatile respective,
cu ajutorul educatorului - ideile și faptele esențiale, să-și formeze cunoștințe, să separe
secundarul de principal. Descoperirea momentelor ce exprima viu ideea principala a textului
citit, efortul de imobgatire și activare a vocabularului prescolarilor, adoptarea limbii textului
se face cu succes, în primul rand, cu o astfel de conversatie prealabilă.
Conversația de încheiere, depinde de nivelul în care stimulează gândirea copiilor.
Scopul conversatiei de încheiere este și acela de a realiza o strânsă legătură între citirea din
clasa și citirea textelor în afara orelor de clasa.
Apreciind rolul conversatiei în cadrul orelor de limba și literatura romana, este de
precizat că, uneori, se folosește prea multă conversatie în defavoarea procesului de citire,
ori analiză a textului. Este clar că lecția de citire trebuie să fie destinata predominat citirii,
sub îndrumarea educatoarei.
Combinarea dintre conversatie și citire trebuie realizată astfel încât în orice condiții,
analiză și citirea textului să rămână bază activității lectiei de citire explicativă.
Metoda experimentului constă în crearea și schimbarea intentionata a unui fenomen
pentru a-i surprinde caracteristicile și cauzele.
Experimentul pedagogic se produce în aria fenomenelor educaționale, el cere o
organizare atentă, luand în calcul complicitatea și durata majorității activităților pedagogice.
Metodă experimentală este o metodă de cercetare ce folosește soluții la problemele
care se pun școlii.
Predominant, întrebările folosite se vor referi la fapte care să poate fi redate de copii și
care să aibă semnificație pentru scopul propus de educator.
În desfășurarea experimentului pedagogic se parcurg trei etape: pregătitoare, de
efectuare și de evaluare.
Se va face distincție între experimentul natural și experimentul de laborator.
Educatorul va purta conversația în mod natural, fără că preșcolarii să ia notițe în acest
timp. Dată fiind sinceritatea și valoarea copilului, educatorul va verifica prin observații
sistematice aspectele relevante, dar și prin conversatii purtate cu părinții copilului.
În cadrul experimentelor pedagogice avem trei categorii de variabile:
- Idenpendente
- dependente
- intermediare
Experimentul împlinește două funcții principale: practica, de cunoaștere.
Metodă studiului de caz uneste o situație de viață reala cu o confruntare directa.
Aceasta metodă se folosește cu precădere pentru studierea copiilor ce constituie
excepții: intarzieri mintale, tulburări de comportament, superdotati, etc.
Metodă studiului de caz nu se utilizează pentru îmbogățirea cunoștințelor, ea se
folosește pentru aplicarea creatoare a unei experiențe insusite deja, la situația impusă de
problemă respectivă, imbogatind astfel experiența proprie. Fiind considerată o structură
didactică aparte, analiză de caz apropie educatorul de problemele complexe ale activității
instructiv - educative.
Se poate spune că metodă studiului de caz are un caracter activ pronunțat, el solicitand
o activitatea intensă, personală legată de adunarea, valorificarea informațiilor, de
dezvoltarea decizilor de evaluare critica alternativelor și păstrarea soluțiilor adecvate.
Totodată copilul care investighează cazul trebuie să-și exprime propriile opinii legate de
cazul studiat. Astfel cultivand capacitatea de apreciere a soluțiilor pe care le propune.
Alegerea cazului potrivit trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să corespundă
realității, să ofere ocazia unei priviri de ansamblu legată de conținutul problematic al cazului,
să ofere cât mai multă opțiuni de rezolvare a cazului, să stimuleze dorința de investigare,
reflectare.
Rolul educatoarei este să găsească cazul, să organizeze și să conducă analiză
acestuia.
Metoda analizei produselor activității, produsele activității preșcolare sunt obiectivari
ale activității prescolarilor din cadrul grădiniței și în afara ei, sub îndrumarea pedagogică a
acestuia.
Aceste produse pot fi caracterizate printr-un randament obiectivat sub diverse forme
comportamentale, ce ajută la cunoașterea personalității copilului.
Informațiile strânse cu ajutorul metodei sunt supuse analizei pentru desprinderea unor
estimări și aprecieri legate de individualitatea copilului, a preocupărilor, comportamentului și
înclinațiilor sale.
Metodă constă în aprecierile realizate de educator asupra modului cum răspund copii,
precum și în încurajarea, mobilizarea lor prin recompense: bulinute, stegulete, bilute, etc.
Folosind aceasta metodă am tinut cont în primul rând de faptul răspunsurile orale ale
copiilor, să fie oglinda nivelului de dezvoltare a prescolarilor, a personalității lor în general.
În mod indirect, metodă oferă cercetatorului date referitoare la acțiunea educațională
asupra rezultatelor ei. Prin studierea activității copiilor am reușit să dezvolte spiritul de
echipa și încrederea de sine.
În acest scop am explicat copiilor faptul că doar cu o vorbire cursiva, corectă, expresiva
se pot integra mai ușor în activitatea prescolara.
În cadrul produselor activității sunt incluse: desene, fise, obiecte confecționate,
modelaje.
Utilizând analiză produselor activităților putem constata dezvoltarea intelectuala și
puterea copiilor de adaptare la regimul prescolar.
Prescolarii participanți la experiment au avut ocazia să dea răspunsuri corecte, să
realizeze fise de calitate. Pentru unele activități rezultatele pot fi apreciate cu note sau
calificative, pentru că cei mici să se familiarizeze cu acest mod de apreciere folosit în școli.
Formele noi ale activităților psihice preiau rolul celor vechi, ele fiind mai complexe, cu tot
mai mult limbaj și gândire. În acest mod, atenția involuntară este inlocuita de atenția
voluntara, copilul fiind capabil să asculte povești, să repete o strofa dintr-o poezie sau să
spuna o ghicitoare, să asculte indicațiile educatoarei pentru executarea anumitor mici
sarcini. La aceste varste fragede, se afirma procesele de memorare și reproducere
voluntara. Mișcările și acțiunile copilului sunt tot mai bine organizate și planificate.
Cunoscând aspectele psihopedagogice ale vârstei prescolarului am pornit cu ideea că,
pentru o manifestare liberă, copilul trebuie să aibă un bogat volum de cunoștințe, să poată
vorbi și exprima corect, conștient, coerent și expresiv.
 Modalități de abordare a textelor folclorice în invatamantul primar

1. Necesitatea dezvoltării intelectuale și stimularii creativitatii prescolarilor prin

lecțiile de literatura romana

Copilul străbate un drum lung de dezvoltare de la naștere până la maturitate. Gradinita

trebuie să țină pasul cu vremurile, să se adapteze la nou fără să uite că nimic nu trebuie
pierdut din cultura, totul trebuie reinoit și transmis. În mod special nimic nu trebuie pierdut
din cultura populară. Continuarea culturii populare sta în capacității sistemului educațional
de a trezi interesul și respectul copiilor pentru valorile culturi tradiționale.
Cu ajutorul cărților, educatorul trebuie să îndrume pașii prescolarilor spre lumea
cunoașterii. Educatorul este cel care cu ajutorul cărților le face cunoscut farmecul limbi
romane elevilor.
Mediul social are o importantă deosebita în procesul dezvoltării psihice, educației în
sens larg, cu influențele și imboldurile pe care le exercita.
Noi educatorii avem obligația etică de a crea “creiere” care să ducă în continuare lumea,
societatea, fiecare generatie avand povara de a impinge omenirea spre mai bine.
Doar invatand într-un mediu creativ devenim creativi. Am utilizat procedee și metode noi
pentru a face un mediu de învățare cât mai plăcut, am dezvoltat cadrul emotiv al lecției cu
emoții firești, aducând motivatie copiilor pentru a citi cu interes textele literare.
În invatamant, este deosebit de importantă creativitatea educativa, ce implica atitudine
pozitiva și receptivitate față de experiența pozitiva, deschiderea față de nou, dorința de a
valorifica și experimenta noi ipoteze, o activitatea indrumatoare de norme și achiziții
valorificate, dar bazate pe invenție, pe creație și pe dăruirea educatorului față de copil și
valori.
În situația transformărilor profunde ce au loc în societatea contemporană și a cerinței de
integrare a ei în structura lumii contemporane, în care resursele naturale devin tot mai
limitate, una din soluții este valorificarea potențialului creativ al individului. Dacă resursele
naturale conventionale se inscriu pe traiectoria epuizarii, resursele de materie cenusie sunt
practic infinite prin forma inteligenței umane.
Putem concluziona că dezvoltarea unei națiuni depinde de sectorul ce produce
inteligență nației, adică de invatamant.
Luand în considerare importantă materiei “Limba și literatura romana” în activitatea
umană, consider necesar să deosebim câteva aspecte legate de dezvoltarea capacităților
creative ale copiilor. Aspectele se referă în special la strategii didactice eficiente și adecvate
care să ajute la stimularea și dezvoltarea creativității copiilor.
Manualele de limba și literatura romana, au texte literare alese special, cu multiple
expresii plastice, menite să conducă la sensibilizarea unor simțuri omenești: bună dispoziție,
bucuria, plăcere, linistea, odihna, dar și tristețe, melancolie.
La vârstă prescolara imaginatia si curiozitatea sunt în floare, de aceea le oferim copiilor
prilejul de as manifesta creativitatea. O forma recreativa, atractiva este “Șezătoarea”.
Aceasta creează spațiul propice copiilor de a se manifesta liber, este o metodă bună de a
imbogatii cunoștințele prin diverse producții literare: ghicitori, poezii, dans popular, proverbe,
dramatizari.
Participand la realizarea temei, copilul “Actor” se distrează, simte înălțare sufletească, i
se oferă un prilej de manifestare inedit.
Dezvoltarea spiritului de observație, a aptitudinilor de ordin caracterial, a gândirii și
imaginației asigura originalitatea în cadrul exercițiilor de limba romana.
 Utilizarea jocurilor orale are un rol important în dezvoltarea limbajului și a vocabularului,
aceste activități de învățare oferă copiilor bucurie, satisfacție, dar și un prilej de dezvoltare a
capacităților de exprimare orala și a capacităților creative.
Ghicitorile, proverbele și zicatorile conțin adevăruri deghizate în metafore, adevăruri ce
pot fi aplicate în diverse situații de viață, avand și funcție formativa. Ele pornesc în mintea
prescolarului un complicat raționament inductiv, astfel contribuind la dezvoltarea procesului
de gândire al copilului, într-un mod plăcut pentru cel mic
Am stimulat dezvoltarea creativității copiilor prin astfel de ghicitori și poezii, de la
acestea răsar trăsăturile de caracter, activitatea copilului se diversifică și perfectioneaza sub
influența factorilor educativi.

Abordarea textului liric la clasele pregatitoare

La vârstele fragede, copilul nu este obișnuit cu limbajul metaforic, cu imaginile artistice.
Copilul prefera un text cu personaje, acțiune și dialog viu. Educatoarea trebuie să știe că la
aceste vârste prescolarul are și o mare disponibilitate afectiva, se atașează foarte ușor de
personaje, animale și chiar jucării. Astfel copilul trebuie ghidat cu răbdare și să-l ajutăm să
înțeleagă textele mai grele.
Fie că textul este în proza sau versuri, pentru că acesta să trezească trăiri autentice în
copil, textul trebuie să fie adecvat varstei că limbaj și tematica.Nu v-om ocoli însa textele ce
nu pot fi încă înțelese pe deplin, atunci când acestea au o muzicalitate deosebită. Acestea
pot captiva copiii.
Când considerăm că textele din cărțile pentru copii nu conțin ce ne-am dori în materie
de text liric, educatorul poate interveni asupra conținutului, în funcție de nivelul grupei, de
contextul educativ și de interesele copiilor.

Considerente psiho-pedagogice ale abordării textului liric

Experiența acumulată în timp împreuna cu studiile de specialitate arată că procesul de
învățare este declanșat și susținut de motivatie.
Copii sunt foarte puțin motivați de învățarea textelor lirice, dacă am întreba prescolarii
dacă doresc să învețe o astfel de lecție, răspunsul lor ar fi predominant negativ. Educatorul
trebuie să îi starneasca interesul, să îl mobilizeze, să îl facă curios pe copil.
În acest scop trebuie să dezvoltăm activitățile reflexive ce duc la sensibilizarea crescută
față de textele lirice. Copilul va fi mai receptiv față de liric.
Motivația intrinsecă se poate realiza prin următoarele metode:
1. Pregatirea emotionala pentru acceptarea mesajului artistic. Momentele de
organizare, limitate la aspectul instrumental, trebuie să ajungă o disciplinare psihică
a copilului. Se face trecerea de la caracteristică palpabilă “pregatiti caietul, cartea,
stiloul” la condițiile psihice ale învățării: captarea atenției, stimularea motivației,
starnirea interesului.
2. Modul de predare trebuie să fie foarte interactiv. Este benefic să provocăm copii să
își exprime propriile opinii. Să acceptăm și parerile copiilor mai slăbi, în cazul lor
sensibilitatea poate fi mai mare.
3. Evaluarea îmbracă forme adecvate, pe tot parcursul orei urmărim jocul dintre
intaririle negative și cele pozitive. Educatoarea trebuie să respingă cu grija ceea ce
nu corespunde cerințelor orei. Trebuie mereu să ținem cont că obiectivele afective
sunt mai importante decat cele cognitive, iar instrumentele de evaluare sunt adaptate
adecvat: descoperirea simbolurilor, expresivitatea ascultării textelor.
 Alt aspect psihologic avut în vedere în parcurgerea acestor lecții este structura volitiva a
micului școlar, copilul este foarte fragil și se poate rezuma în exprimare prin expresii simple:
pot - nu pot și vreau - nu vreau.
Trebuie să nu uităm de gradul de dificultate al sarcinilor, durata efortului și menținerea
copilului la nivelul potrivit lui de efort. Dacă se depășește acest nivel, copilul abandonează
ora atunci când nu mai poate.
Se poate evita aceasta situație dacă se apelează la conceptul de “empatism
pedagogic”. Educatorul trebuie să studieze textul prin ochii copilului pentru a înțelege că cel
mic are nevoie de să fie stimulat pentru a raționa, a exprima și a simți textul.
Lumea interioară a prescolarului devine foarte bogată foarte repede. Educatorii au
datoria de a se îngriji atent cu ce umple aceasta lume. Copilul lasa în aceasta lume doar
personaje care l-au impresionat. Citirea unei poezii poate imbogatii sufletește copilul cu
sentimente vii. Tot în acest context, al grijii față de psihicul copilului, trebuie ținut cont și de
“sindromul bomboanei amare”, adică declanșarea de către educator a unei stări de
nemulțumire și tensiune. Acest sindrom apare de fiecare data când cel mic este apostrofat, i
se resping dur ideile fără o motivare, nu este acceptat în grupele de joacă și lucru, simte
discriminare.
Un castig real avem atunci când folosim un text liric într-un context interdisciplinar
adecvat, când acest text vine că o continuare, o concretizare pentru cunoștințele recent
asimilate la alte ore.
Repere metodologice alte predării textului liric. Atunci când discutam despre textul
liric, trebuie ținut cont că aceasta noțiune nu se referă doar la poezie, dar și la textul liric în
proza. Cărțile pentru copii conțin poezii și texte în proza ce se ingadreaza, mai mult sau mai
puțin, în genul liric. Avand acest specific al conținutului, se înțelege de la sine că abordarea
metodica diferă față de celelalte texte.
Este important ca educatorul să incadreze textul în genul și specia de care aparține
înainte de faza proiectării, pentru a putea particulariza demersul didactic. Șabloanele și
schemele nu se regasesc aici. Elaborarea parcursului metodic ține și de sensibilitatea
educatoarei, de nivelul grupei și de contextul didactic în care se desfășoară lecția. Nu există
o rețetă fixa în parcurgerea unui text liric la grupele mici, dar se pot aplica practici specifice.
Structura lecției poate fi flexibila, elastica, cu posibilitatea restrangerii sau extinderii unor
etape. Grupa trebuie pregătită să înțeleagă natură textului și modul de comunicare al
scriitorului.
Pentru sensibilizarea prescolarilor față de textul ce urmează a fi citit se folosește în
mare parte “lectura - model a educatorului”. Este foarte important modul în care copilul face
cunostinta cu textul. Pentru aceasta educatorul trebuie să aibă adevărate calități actoricești,
să pună accent prin intensitatea și timbrul vocii pe momentele de emoție transmise de text.
Lectură insotita de gesturi sugestive, de o mimica expresiva oferă copilului deschidere către
cele ce trebuiesc a fi înțelese din text și, de asemenea, un model de interpretare pentru cei
mici.

Particularitățile citirii poeziilor în invatamantul prescolar

Că și conținut, poeziile ce se găsesc în cărțile pentru copii sunt de diferite feluri, unele
prezinta o naratiune versificata, altele au caracter lirico-descriptiv sau liric. Astfel rezulta
diferite feluri de analiză și citire.
Preșcolarilor le plac poeziile, ei le învață ușor și cu plăcere. Încă de mici sunt atrasi de
muzicalitatea și ritmul versurilor. Alte dati cei mici sunt atrasi de o expresie sau un cuvant în
care găsesc o frumusețe deosebită.
 Citirea poeziilor în mod expresiv, perceperea rimei și a ritmului provoacă în cei mici
adevărate emoții și contribuie la educarea lor estetică. Analiză temeinică a acestor poezii
ajută la dezvoltarea vocabularului lor cu expresii plastice, colorate.
Lectură poeziilor prezinta acealeasi particularități metodice că și citirea explicativă a
textelor cu conținut literar. Că opera rara, caracteristicile poeziei impun luare lor în
considerare în diversele etape ale predării.
Ritmul și muzicalitatea poeziei se percep cu ajutorul auzului, este recomandat ca în
citirea poeziei să se facă ținând cont de respectarea accentelor, de intonatie, fără să se
citească sacadat sau scandat, se va citi fiecare vers că unitate independenței cu pauze mici.
Citirea greșită pe alocuri a poeziei duce la ne perceperea imaginilor artistice, afectează
muzicalitatea, înțelegerea sensului și micsoreaza influența emotiva ce trebuie exercitată
asupra copiilor.
La sfarsitul primei citiri, este util că copiii să fie întrebați ce impresie a lăsat asupra lor
poezia, dacă le-a plăcut și de ce, Aceasta discutie orientează educatorii asupra muncii de
analiză a poeziei.
În studierea poeziei pe bucăți, este important să se explice expresiile plastice, figurile de
stil. Copii trebuie să înțeleagă pe deplin imaginile artistice.

Concluzii

Vârstă micutului prescolar este foarte importantă în dezvoltarea limbajului și a gândirii

pentru trepte mai înalte, În acești ani copii capătă capacitatea de a comunica expresiv și
corect cu cei din jur, capacitatea de a-și exprima gândurile, ideile și impresile.
Privind comparativ rezultatele evaluărilor inițiale și a celor finale, se poate observa
diferenta variabilelor la nivelul grupei de copii. Astfel concluzionam, educatorul contribuie în
dezvoltarea intelectuala și în stimularea inteligenței cu ajutorul diverselor exerciții și a
jocurilor didactice. Acestea depinde de măiestria și tactul pedagogic al educatoarei, de felul
în care alege mijloacele și procedeele cele mai potrivite în desfășurarea activităților cu grupa
de copii. Utilizandu-le cu precădere în activitatea la clasa, am îmbinat armonios elementul
distractiv cu cel instructiv, iar cunoștințele transmise astfel să fie asimilate cu plăcere și
usurinta de către copii. Trecând din lumea basmelor și a poveștilor, cu personaje indragite
sau detestate de copii, într-un alt gen de opera - genul liric - bazat pe transmiterea ideilor,
stărilor, sentimentelor, am încercat să parcurg cu copii exerciții cât mai atractive, incluzand
pe cât posibil cât mai multă elemente de joc. Consider că am reușit să realizez cu ajutorul
acestora obiectivele propuse la începutul cercetării, inzestrandu-i pe cei mici cu cunoștințele
necesare integrării în activitatea de tip social și școlar. Esența artei stă tocmai în
individualizarea generalului. Imaginea artistului imbogateste realitatea cu noi structuri ideale,
obținute din mintea și imaginația să, dar ce se regasesc în realitate.
Literatura romana oferă argumente convingătoare în elaborarea gustului pentru lectura.
Curiozitatea nemărginită a micutilor se îndreaptă către toate aspectele vieții.
Problematică accesibilitatii literaturii pentru copii este legată de particularitățile
dezvoltării psihice și intelectuale ale copiilor la diverse varste.
Creațiile valoroase pentru copii, că modele de limbă literară, ajută la însușirea structurii
gramaticale corecte a limbii române. Lectură și imaginația sunt un prim instrument de munca
intelectuala.
Poezia cultiva dragostea pentru limba, gustul pentru frumos, sensibilitate în selecția
valorilor, imaginația creatoare. Motive suficiente și elocvente pentru a putea spune că poezia
este un mijloc prețios în realizarea sarcinilor instructiv-educative cuprinse în programa
școlară.