Poveștile – un instrument esențial în educarea și formarea

copiilor noștri

Poveştile pentru copii, de la cele nemuritoare cu prinţi şi prinţese, la basmele populare sau cele
clasice, ştiute de fiecare dintre noi, cum ar fi „Scufiţa roşie”, „Fata babei şi fata moşului”, „Capra cu trei
iezi”, „Punguţa cu doi bani”, ,„Harap Alb”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Albă ca zăpada și cei șapte pitici”,
s-au dovedit a fi de mare ajutor în dezvoltarea personalităţii copilului. Sunt câteva etape de creştere
distincte prin care trec copiii, etape care au anumite caracteristici din punct de vedere al dezvoltării lor
psihice, fizice, emoţionale şi comportamentale. Poveştile ajung să facă parte din viaţa copiilor încet-
încet, fiind introduse de adulţi – părinţi, bunici, educatori, iar copiii ajung să le cunoască, să le
repovestească, să le îndrăgească. La vârstele mici, părinţii sunt cei care citesc poveşti copiilor. Poveştile
au un impact major şi benefic asupra educaţiei copiilor. Copii adoră poveştile. Genul de educaţie prin
poveşti este unul dintre cele mai eficiente şi mai durabile. Copiii absorb mult mai uşor informaţiile din
poveşti, iar dacă învăţămintele le ating coarda sensibilă, fondul lor bun şi inocent, acestea nu vor fi uitate
niciodată. Din povești, copiii află care sunt consecințele defectelor și calităților umane, care sunt
efectele faptelor bune și rele. Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferența între bine și rău,
între minciună și adevăr, între lașitate și curaj, îi învață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele
cele mai comune ale oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul
învață despre lumea din jur, fără să fie el însuși pus în situații periculoase sau dificile. Un alt avantaj
major al poveștilor este acela că stimulează imaginația și fantezia copilului. Povestitorul foloseste
cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu le vede. De aici începe să funționeze imaginația celui
mic care este nevoit să construiască în minte peisaje, chipuri și situații. Nu trebuie să uităm nici de rolul
benefic pe care poveștile îl au asupra afectivității unui copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de copil la
intensitate maximă, fără ca el să fie pus în situații periculoase sau dificile.
Să nu uităm că la un moment dat copilul va trebui să țină piept lumii care nu este întotdeauna atât de
frumoasă pe cât ne-am dori. Poveștile îl pregătesc pentru momentul în care se va confruntă cu situații
neplăcute. Oricum, basmul îi transmite copilului că totul se va termina cu bine, la un moment dat, iar la
această vârstă este bine să trăiască cu acest gând. Cel mai uşor la vârsta mică copiii învaţă prin și cu
poveşti. Învaţă astfel comportamente precum competiţia şi cooperarea, empatia şi altruismul, descoperă
valori precum responsabilitatea, dreptatea, cinstea.
Poveştile transmit o anumită tipologie arhitipală de comportament, care se transmit din generaţie în
generaţie. Este bine să citim integral poveştile, fără a sări peste anumite fragmente care ar putea fi
considerate de către noi ca fiind „violente” sau cu elemente de agresivitate, ca de exemplu: „vânătorul
cu cuţitul în mână care vrea să o ucidă pe Albă ca Zăpada, mama vitregă care se transformă într-o babă
hâdă, lupul care cade în groapă şi apoi arde în foc, etc”. Copiii oricum percep altfel lucrurile, prin
prisma experienţei şi a imaginaţiei lor. Ei percep lucrurile aşa cum sunt. Vor înţelege mai uşor că răul
este pedepsit, că binele, chiar dacă trece prin multe încercări, este răsplătit. Personajele, care la început
sunt respinse, blamate şi nedreptăţite, cunosc o transformare şi devin frumoase, bogate şi apreciate,
demne de respect şi un bun model comportamental. Poveștile dezvoltă limbajul și facilitează accesul
copilului la cuvinte și expresii noi, la o exprimare cursivă și cu intonație, la a înțelege sensul unor
cuvinte abstracte sau metaforice, la a-și forma reprezentări cognitive și verbale. Copilul le poate
repovesti apoi, uneori poate desena sau creea anumite jocuri în care să folosească cele învățate. Poveștile
dezvoltă vocabularul și cresc bagajul de cuvinte la care copilul poate apela în diverse situații pentru a se
exprima sau pentru a explica. Poveștile îmbogățesc viața afectivă a copilului dându-i ocazia să simtă, să
trăiască alături de personaje, să aibă acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-și închipui cum se simt și
ce simt cei din poveste. Copiii adesea pun întrebări, oftează, se bucură, plâng, sunt cu totul în acea
poveste și ea îi încarcă de afecte pe care ei încearcă să le înțeleagă și să le dea o formă plecând de la ce
simt și ceea ce li se întâmplă personajelor. Poveștile aduc copiilor adesea trăiri contradictorii: iubire, ură,
teamă, furie, neputință sau confruntarea dintre bine și rău. Aceste reprezentări ale afectelor sunt greu de
realizat pentru copii, fiind abstracte și orice formă de mediere este utilă în încercarea lor de a le înțelege.
Poveștile dezvoltă creativitatea și îmbogățesc imaginația copilului lăsând loc participării sale la
aventurile personajelor, la a gândi ce urmează să se întâmple, la a-și imagina cum arată, cine sunt ele.
Imaginația joacă un rol important în viața copilului pentru că ea este cea care îl ajută să creeze la rândul
lui, cu alte cuvinte să se joace. Iar joaca este principala sa activitate și primul instrument psihologic care
leagă lumea sa internă de cea externă. Își va putea creea propriile lui povești sau le va putea pune în
scenă jucându-se de-a personajele cu alți copii, inventând roluri și aventuri noi. Poveștile întruchipează
o oglindă pentru copil și universul său interior, ele traduc adesea gesturi, acțiuni, comportamente pe care
copiii nu le înțeleg la adulți. Poveștile oferă copilului posibilitatea de a se identifica cu anumite
personaje, de a se recunoaște în ele și de a identifica și alte caracteristici ale persoanelor din jurul lui,
reușind astfel să le redescopere. Fantezia îi oferă un acces la roluri din lumea adulților, un univers
interzis, dar dorit. Copilul poate fi oricine își dorește, poate experimenta rolul de părinte, de vrăjitoare,
de bătrân. Adică el poate proiecta în aceste personaje ceea ce îi este de neînțeles sau ceea ce își dorește
foarte mult în lumea reală. Poveştile îi ajută pe copii în dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, a simţului
estetic. Un rol important îl au poveştile şi în dezvoltarea limbajului şi a gândirii: copilul aude cuvinte şi
expresii noi, face cunoştinţă cu noţiuni noi. Povestea este o ficțiune, o îmbinare fantastică de locuri,
personaje, idei, obiecte, un spațiu în care totul este posibil și care lasă frâu liber imaginației. Reprezintă
o punte către vis și imaginar, către aventură și fantezie.