,,Influența basmului terapeutic asupra preșcolarilor,,

Prof. înv. preșcolar Anghelescu Monica

Școala Primară Kids Palace

Moto:”Toate poveştile tind să arate foloasele pe care le ai dacă eşti

cinstit,răbdător,muncitor,ascultător,cât şi nenorocirile care-i pasc pe toţi cei care nu sunt
astfel(…)Ele stârnesc dorinţele copiilor de a se asemui cu cei buni şi,totodată, teama de
nenorocirile în care cad cei răi,datorită răutăţii lor.” (Charles Perrault)

„A fost odată ca niciodată…”,aşa încep toate poveştile şi tot aşa începe şi povestea
mea. Numai că,de această dată, protagoniştii sunt fiinţe mici şi gingaşe,cu suflet bun şi minte
ascuţită. Cu toţii pornesc într-o lungă călătorie de iniţiere în viaţă,având ca îndrumători Feţi-
Frumoşi dârji şi neînfricaţi şi Ilene Cosânzene cu chip frumos şi suflet bun. Asemenea discipolilor,
tinerele vlăstare vor să devină oameni buni şi harnici, curajoşi şi de încredere. Vârsta preşcolarităţii
le oferă cadrul adecvat pentru iniţierea în societate,căci acum este perioada în care copiii descoperă
cele mai multe personaje din basme şi poveşti pe care doresc să le copieze. Căci literatura, după
cum menţionează Bianca Bratu, este cea care oferă prilejul copilului de a „realiza o binevenită
dedublare a sa atunci când se recunoaşte în altul. Înainte de a putea înţelege că „eul” său se află
necesarmente în contact cu alte „euri”, el îşi află un alter ego multiplicat în fiecare personaj cu care
simpatizează:copil,zână,prinţ,iepure,gândăcel,etc.”
În grădiniţă, basmele şi poveştile reprezintă suportul principal al formării caracterelor.
Nu este lipsită de importanţă nici informaţia despre lumea de altădată pe care o transmit basmele şi
poveştile. Acestea constituie de multe ori un mijloc plăcut de însuşire a cunoştinţelor despre natură
şi om şi un procedeu eficient de îmbogăţire a limbajului preşcolarilor. Poveştile reprezintă un
instrument important în educarea estetică,frumosul din literatură contribuind la dezvoltarea
gustului estetic al copiilor.
Pentru formarea şi informarea preşcolarilor am apelat deseori la poveşti şi basme din literatura
naţională şi universală. Mijlocul de insuflare la preşcolari a dragostei pentru literatură,dar şi pentru
informarea copiilor despre aspecte din mediul înconjurător şi formarea de priceperi şi deprinderi
este povestirea.Astfel,în cadrul temei”Cine sunt/suntem?” copiii au dobândit informaţii despre
corpul uman şi igiena corporală ascultând poveştile „Maricica” şi „Supărarea Danielei”,au aflat ce
înseamnă politeţea din povestirile”Nu numai la grădiniţă” şi „Sanda la grădiniţă”.Personajele
negative şi păţaniile lor i-au determinat pe copii să respecte şi să aplice regulile de igienă corporală
şi de comportare civilizată,spre a nu fi exemple negative în grupă. Din basmele „Cenuşăreasa” şi
„Hainele cele noi ale împăratului” copiii au obţinut informaţii despre hainele de epocă,putând
desfăşura la sectorul „Ştiinţă” jocul „Un cufăr de mistere”.În cadrul temei”Când,cum şi de ce se
întâmplă?” poveşti şi basme precum”Răţuşca cea urâtă”,”Puiul”,”Gândăcelul”,”Căprioara” au
oferit copiilor date despre viaţa păsărilor şi animalelor şi despre diferitele medii de viaţă.Pornind
de la poveşti şi basme educatoarele pot crea diferite scenarii ce pot conduce la dezvoltarea gândirii
şi imaginaţiei. Astfel, născocirea de către copii a unui alt final al povestirii „Puiul” de I:Al.
Brătescu Voineşti oferă prilejul scotocirii în imaginaţie pentru găsirea unor soluţii de salvare a
puiului.Copiii cu înclinaţii ecologice au găsit soluţii pentru salvarea puiului:fie şi-au imaginat nişte
copii care au venit în pădure şi au găsit puiul îngheţat,l-au luat acasă,l-au îngrijit,iar primăvara i-au
dat drumul în pădure,fie „au văzut” puiul căzut în zăpadă,iar căldura zăpezii l-a salvat şi a ajuns
sănătos în primăvară.Alţi copii,mai sceptici,au acceptat moartea,dar sfârşitul a fost vesel pentru
pui,căci s-a visat jucându-se cu fraţii săi sub aripa ocrotitoare a mamei.Răspunsurile copiilor sunt
indicatori ai gradului de dezvoltare a gândirii şi imaginaţiei creatoare.Gimnastica intelectuală pe
care o implică receptarea textelor literare presupune şi exerciţii de activizare a atenţiei şi memoriei
preşcolarilor.
Basmele şi poveştile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect gramatical,fonetic
şi lexical.Ascultând poveşti ,copiii descoperă expresii şi cuvinte noi,pe care şi le
însuşesc.Pronunţă,de asemenea,sunete,utilizează vorbirea dialogată,povestesc şi
repovestesc.Plecând de la poveşti,educatoarele desfăşoară o serie de jocuri exerciţiu cu scopul
pronunţării corecte a sunetelor,pentru exersarea vorbirii dialogate sau pentru dezvoltarea unei
exprimări orale corecte.Jocurile ”Oglinda fermecată”, ”Căsuţa poveştilor” sau „În lumea
poveştilor”verifică însuşirea corectă conţinutului unor poveşti,dar oferă şi prilejul vorbirii
dialogate,posibilitatea de-a formula propoziţii corecte gramatical, utilizarea sinonimiei, antonimiei,
omonimiei, etc.
Domeniul”Om şi societate”are ca obiective de referinţă cunoaşterea şi respectarea de către
preşcolari a normelor necesare integrării în viaţa socială,respectarea regulilor de securitate
personală,manifestarea unor relaţii de prietenie,toleranţă,armonie cu colegii,adaptarea
comportamentului propriu la cerinţele grupului în care trăieşte,descrierea şi identificarea
elementelor locale specifice ţării noastre şi a zonei în care locuiesc.Basmele şi poveştile au un rol
important în realizarea acestor obiective.Ascultând poveşti preşcolarii cunosc şi îşî însuşesc
noţiuni,convingeri şi sentimente morale,se raportează la personajele pozitive şi dezaprobă
comportamente negative.Astfel,pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă
bunătatea,prietenia,hărnicia şi pentru a urî răutatea,duşmănia,lenea,le-am povestit basme
precum”Fata babei şi fata moşneagului”de I.Creangă, ”Sarea în bucate” de
P.Ispirescu,”Cenuşereasa” şi „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”de Fraţii Grim. Peripeţiile
personajelor,răutatea celor negative,bunătatea celor principale îi înduioşează pe copii şi îi conving
că este bine să urmeze exemplul celor bune.Finalul moralizator contribuie în mare măsură la
alegerea exemplului pozitiv.Poveşti precum”Ionică mincinosul”,”Puf Alb şi Puf Gri” ne învaţă ce
este sinceritatea şi îi determină pe copii să spună adevărul şi să urască minciuna. Neascultarea
părinţilor, încăpăţinarea şi consecinţele acestora sunt reliefate de poveşti precum”Capra cu trei
iezi” de I.Creangă,”Scufiţa Roşie” de Charles Perrault ,”Povestea măgăruşului
încăpăţinat”.Păţaniile personajelor i-au convins pe copii că trebuie să asculte sfatul părinţilor,că nu
este bună încăpăţinarea şi trebuie să se adapteze la regulile impuse de societate.Educarea dragostei
faţă de muncă a fost posibilă şi prin prezentarea unor poveşti precum”Povestea unui om
leneş”,”Banul muncit” sau „Ionică mincinosul,din cuprinsul cărora preşcolarii au înţeles
importanţa şi utilitatea muncii în viaţa oamenilor.Cultivarea respectului faţă de eroii
neamului,dragostea de ţară şi patriotismul sunt uşor de descoperit în povestirile:”Mihai
Viteazul,voievodul tuturor românilor,”Băiatul care a vorbit cu vodă”,”Eroina de la Jiu”de D.Almaş
sau „Moş Ion Roată şi Unirea”,”Stejarul din Borzeşti”de Eusebiu Camilar.Acestea şi multe altele
trezesc în copii sentimente de admiraţie faţă de eroii neamului românesc şi prezintă într-o manieră
plăcută,pe înţelesul copiilor,pagini din istoria neamului românesc.Basmele şi poveştile sunt bogate
în exemple morale ce ajută la formarea personalităţii micilor ascultători.Poveştile prezentate sunt
cele mai cunoscute,dar ,cu siguranţă,mai sunt multe altele.De aceea este importantă lectura nu
numai pentru copii ci şi pentru adulţi!
Împreună cu frumosul din artă,frumosul din literatură contribuie la formarea gustului estetic.Prin
valorificarea capodoperelor literaturii,educatoarele pot forma la copii sentimente şi convingeri
estetice.Frumuseţea descrierilor din „Dumbrava minunată” de M.Sadoveanu sau „Frunza” de
E.Gârleanu,expresivitatea dialogurilor din operele lui Creangă trezesc dragostea şi interesul pentru
lectură.
Lumea copilăriei este o lume de poveste lungă şi frumoasă.Ioan Slavici,subliniind importanţa
poveştilor,preciza:”povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie-poveştile erau darurile ce
mi se prezentau pentru purtarea cea bună”.Să nu încetăm şi noi,educatoarele, să le oferim copiilor
astfel de plăceri spre a fi sigure că vom modela caractere nobile,asemenea eroilor buni şi curajoşi
din basme.

Bibliografie
1.Bianca Bratu,Preşcolarul şi literatura,Editura Didactică şi Pedagogică,1977
2.Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor
3.Revista învăţământul preşcolar nr.3-4/2004