INVĂŢAREA PRIN COOPERARE IN GRĂDINIŢĂ

Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurata si sistematizata, în cadrul căreia,
grupe/echipe mici lucrează împreuna pentru a atinge un tel comun, urmând ca fiecare membru al unui
grup sa-si îmbunatateasca performantele proprii si sa contribuie la creşterea performantelor celorlalţi
membri ai grupului.Cooperarea presupune colaborarea, adică participarea activa la realizarea unei acţiuni,
bazata pe schimbul de propuneri, idei. Învăţarea prin cooperare ajuta copiii sa înveţe mai profund,
cultivând relaţiile bazate pe respect reciproc si colaborare constructiva. Tehnicile de învăţare prin
cooperare prezintă o serie de strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceştia sa se
sprijine reciproc în învăţare. Nu mai este suficient sa li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale,
pentru ca ei sa le înregistreze si sa le interiorizeze, pentru a fi redate în mod fidel; este nevoie de
interacţiuni cognitive, sociale, prin care, învăţarea, oferă copiilor posibilitatea de a cunoaşte rezultatele
procesului de învăţare, dar si a proceselor mentale din cadrul învatarii.Daca, până nu de mult, şcoala
româneasca promova competiţia si individualismul, încuraja reuşita personala, acum ea si-a schimbat
strategia si abordează ideea cooperării prin:

 Stimularea interacţiunii dintre copii

 Depunerea unui efort mai intens de către copii în procesul de învăţare
 Generarea sentimentelor de acceptare si simpatie
 Stimularea inteligentei interpersonala
 Dezvoltarea abilitaţilor de comunicare
 Încurajarea comportamentelor de facilitare a succesului celorlalţi
 Dezvoltarea gândirii critice

De ce utilizam învăţarea prin cooperare ?

Procesul de învăţare nu poate fi conceput, în contextul actual, fara cooperare: pot colabora 3-4
copii într-un grup, 16-20 copii dintr-o grupa, dar pot conlucra si copii din grupe si grădiniţe diferite, în
proiecte comune. Deci, a coopera înseamnă a lucra împreuna pentru un scop comun, presupunând un
schimb activ de idei, înseamnă a dezvolta componenta sociala a personalităţii copiilor.

Determinarea copiilor preşcolari sa lucreze în echipa reprezintă o tehnica binecunoscuta pentru

promovarea învatarii active si a unei mai bune pregătiri pentru integrarea şcolara , ştiut fiind faptul ca
abilitatea de-a lucra împreuna a devenit apanajul noii reforme educaţionale.

Din acest motiv, toate activităţile de învăţare nu trebuie sa fie prelegeri plicticoase, ci jocuri cu rol,
simulări, povesti, probleme decupate din viaţa de zi cu zi. In orice moment al activităţii copilul este
antrenat într-o activitate cu o sarcina clara si întotdeauna participarea lui are drept scop sa găsească o
soluţie, sa câştige o competiţie, sa-si adjudece un merit pentru efortul sau.

Copiii trebuie învatati de mici sa coopereze în cadrul unor echipe, dar sa se înfrunte si individual
din perspectiva "câştig eu - câştigi si tu". Activitatea de ansamblu a copilului in grădiniţa trebuie să îl
ajute să se dezvolte armonios. Pentru aceasta ea trebuie să îi asigure deschiderea către toate activităţile
pozitive de care este capabil şi să-l stimuleze optim. În practică se întâlnesc situaţii când copilul este
subsolicitat prin participarea la activităţi sărace, neinteresante, sau prin neglijarea unor categorii de
activităţi în favoarea altora. Se suprasolicitează mai ales activitatea intelectuală. Toate formele
fundamentale ale activităţii umane: munca, învăţătura şi jocul sunt prezente la preşcolar, deşi ponderea şi
importanţa lor sunt altele decât la adult.

1
 Componentele procesului de învăţământ in grădiniţa au fiecare o mare diversitate de manifestare. În
momentul iniţierii unor activităţi, ele trebuie să fie compatibile şi să contribuie la realizarea scopului
propus. Formele de organizare a procesului de învăţământ cu preşcolarii sunt modalităţi de structurare ale
tuturor elementelor care compun acest proces la un moment dat. scopul general al procesului instructiv –
educativ fiind: dezvoltarea plenară a copilului care va îmbrăca forma unor scopuri şi obiective
subordonate care vor fi realizate pe rând. Din multitudinea scopurilor va decurge şi căutarea unor forme
de organizare diverse, adecvate acestora. Scopul particular acţionează asupra alegerii unei anumite forme
de învăţământ în mod direct, prin limitele impuse celorlalte componente ale procesului de învăţământ. În
desemnarea formelor posibile de organizare, există un element central, anume relaţia dintre educator şi
educat, gradul de dirijare a activităţii copilului de către adult. Educatorul poate să participe sau nu la
activitatea copilului, poate să o conducă direct, mai mult sau mai puţin dirijat, sau poate să organizeze
activitatea, să o supravegheze, să o influenţeze indirect. Componenta „educat” din procesul de
învăţământ acţionează în determinarea formei de organizare prin: particularităţile de vârstă,
particularităţile individuale, numărul de copii care participă la o anumită activitate educativă, anume:
un singur copil, un grup mic de 2 – 7 copii sau grupa întreagă de copii. Relaţiile educatoare-copil, copil-
copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe cooperare. Educatoarele sunt
solicitate astăzi să promoveze o învăţare participativă, activă şi creativă. Activităţile propuse copiilor în
scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în grădiniţă, trebuie să asigure: stimularea gândirii
productive, stimularea gândirii critice, stimularea gândirii divergente stimularea libertății de exprimare a
cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor . In acest sens trebuie proiectate activităţi care cer spontaneitate şi
contribuie la independenţa în gândire şi acţiune.
Învăţarea prin colaborare este o strategie de instruire structurată, sistematizată, în cadrul căreia
grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, devenind capabili să aplice şi să
sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în
cadrul lucrului individual. Copiii trebuie învatati de mici sa colaboreze in cadrul unor echipe, dar sa se
înfrunte si individual din perspectiva “câştig eu - câştigi si tu”.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea cunoştinţelor, să servească
drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre copii. Folosind
învăţarea prin colaborare educatoarea îi sprijină pe copii să descopere natura, ştiinţa, viaţa. Grădiniţa
modernă promovează învăţarea colaborativa ca formă superioară de interacţiune psihosocială, bazată pe
sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor, îndreptat spre acelaşi scop. Demersul de
realizare a sarcinilor se realizează prin colaborare. Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative
valoroase de soluţionare a problemei dacă sunt ajutaţi.
Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profund cultivând relaţii bazate pe respect
reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi învăţare în care
preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeaşi
problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii noi sau chiar inovaţii autentice.
Metoda învăţării pe grupuri mici are la bază principiul întăririi coeziunii grupului de lucru şi al
creşterii gradului de coeziune între copii. Am utilizat-o pe întreg parcursul activităţii sau în anumite etape
ale acesteia atunci când sarcinile de învăţare au putut fi realizate prin colaborare. În organizarea activităţii
pe grupuri mici am ţinut seama ca preşcolarii să fie cu nivel de pregătire apropiat, nivel de informaţii
aproximativ egal. În acelaşi timp am avut în vedere nivelul dezvoltării intelectuale,al omogenităţii relative
privind particularităţile de vârstă şi individuale, capacitatea de învăţare.
.Prezint câteva modalităţi de formare a grupurilor de copii pe care le-am folosit cu succes:
- Copii număra de la 1 la 4 (sau 3), cei cu numărul 1 se aşează la masa pe care se găseşte cifra 1 si aşa
mai departe, fiecare copil se aşază la măsuţa cu cifra corespunzătoare.
- Pe o măsuţa se amesteca ecusoane cu 3 sau 4 categorii de desene: flori, iepuraşi, ursuleţi, fluturaşi, etc.
Fiecare copil îşi alege ecusonul preferat si se aşază la măsuţa la care se găseşte ecusonul pe care l-a ales
(se pot aşeza ecusoane pe spatele fiecăruia si colegii se dirijează reciproc).
- Impusa (aşezarea copiilor se face după cum indica educatoarea).
- La latitudinea si după preferinţa copiilor.
Tocmai pentru ca preșcolarii să interacționeze frecvent unul cu celălalt, a fost concepută desfăşurarea
activităţilor pe centre, unde se creează un mediu propice învăţării pe grupuri mici de copiii. Fiecare centru
2
de activitate devine un laborator de iniţiativă, imaginaţie şi creativitate pentru copii. Materialele pe care le
avem la aceste centre îi stimulează şi îi provoacă pe copii să-şi folosească toate simţurile în timpul
jocului, să interacționeze cu colegii, dar și cu educatoarea, în timpul activităților desfășurate pe centre,
sau în timpul activităților libere, aceștia nemaifiind inhibați. Prin experimentare, investigare, descoperire
proprie, copiii încearcă idei noi, culeg informaţii. În timpul activităţilor pe centre există un zumzăit
deoarece copiii interacţionează în mod spontan cu colegii lor. Comunică între ei , dar şi cu adulţii, fapt ce
duce la dezvoltarea aptitudinilor sociale. Astfel pentru dezvoltarea sentimentului de prietenie am
desfăşurat jocul “Ghemul”: grupul de copii este așezat în cerc, pe covor. Ei primesc un ghem de
sfoara( lâna) pe care îl rostogolesc de la unul la altul în direcţii diferite. Fiecare ţine de bucata de fir astfel
încât, pe covor să apară un desen inedit. Dacă firul se rupe, li se spune copiilor ca există şi prietenii care
se pot rupe, se poate face nod , reparându-se ruptura, dar acel nod va exista, se va vedea tot timpul. Când
ghemul s-a terminat începe strângerea lui în ordine inversă. Pe măsură ce se strânge, fiecare îl numeşte pe
colegul căruia îi înmânează ghemul.
Astfel, copilul învaţă activ, acumulând constant noi informaţii despre lumea înconjurătoare, prin joc,
este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională, cognitivă prin interacţiunile sociale.
În acest sens voi exemplifica activitatea matematică prin care copiii şi-au reactualizat şi consolidat
cunoştinţele privind numeraţia în concentrul 1-10. Aceasta a constat în rezolvarea unor sarcini în situaţii
noi. mici de copiii.
Activitatea menţionată am desfăşurat-o la mai multe centre de activitate:
- Biblioteca -,,O scrisoare pentru colegul meu”- să lipească atâtea jetoane-cu imagini de iarnă –cât
arată cifra, lucru în perechi;
- Artă -,,Ornam brăduţul”- să decupeze lipind apoi ornamentele în brad în funcţie de legenda cu
cifre şi simboluri de pe masă;
- Joc de rol ,, Colăcei pentru colindători” - să modeleze din aluat atâţia colăcei, covrigei cât arată
cifrele de pe tavă, aranjând apoi masa de sărbători;
- Construcţii ,,Palatul copiilor”- să construiască atâtea elemente cât indică legenda.
În vederea cunoaşterii eficienţei interacțiunii dintre copii, pe parcursul desfăşurării activităţii am
urmărit: modul de demarare a activităţii, schimburile de idei între participanţi, luările de cuvânt,
elaborarea răspunsurilor; folosirea timpului de lucru.
Acest gen de activitate a condus la: colaborarea în vederea realizării cu uşurinţă a sarcinilor de grup,
coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun,acomodarea firească a copiilor la
relaţiile, normele şi comportamentele grupului , efectuarea cu uşurinţă a relaţionării sociale, educarea
trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter .
Copiii învaţă să interacționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme împreună, să se joace în
grup sau echipă. Învăţarea se bazează pe interrelaţionare şi integrare. Proiectele tematice iniţiate de copii,
sau de către aceştia împreună cu educatoarea, se bazează pe interesele de grup şi asigură motivaţia şi
succesul învăţării. Utilizarea modelului ”ştim, dorim să ştim, am învăţat” este calea cea mai simplă de
realizare a unui proiect tematic. A treia componentă, întrebarea ,,Ce am învăţat?” permite realizarea
evaluării proiectului care este o parte esenţială a procesului de învăţare activă.
Prin interacțiunea dintre preșcolari este stimulată curiozitatea firească a copiilor, implicându-i în
propriul proces de dezvoltare
Pe lângă proiectele tematice, noua abordare educaţională are la bază şi activităţile integrate care îl
pun tot mai mult pe copil în situaţia de a dialoga şi coopera în vederea exersării capacităţii de a opta şi a
decide.
Datorită faptului că activităţile integrate lasă mai multă libertate de exprimare şi acţiune copiilor,
educatoarea reuşeşte să descopere latura pozitivă esenţială a fiecărui copil, pentru ca prin aceasta să
dezvolte ulterior alte calităţi şi să canalizeze aspectele pozitive ale personalităţii în devenire a copilului.
Activităţile practice în cadrul cărora se realizează lucrări colective, oferă multe posibilităţi de
realizare a învăţării colaborative. Alte beneficii au constat în rezolvarea rapidă a unor situaţii
conflictuale, încurajarea creativităţii, colaborarea şi ajutorul reciproc.
Ca una dintre activităţile caracteristice copilului de vârstă preşcolară, jocul - în varietatea formelor
sale - a devenit una dintre principalele metode extrem de eficiente în munca instructiv –educativă. Ca

3
metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de cooperare, participarea
efectivă şi totală la joc, angajează şi copiii timizi, creşte gradul de coeziune în colectivul grupei.
Colaborarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie, jocurile didactice, jocurile
de mişcare. În joc copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare cooperând în felul său cu colegii pentru
finalizarea obiectivului propus şi pentru obţinerea satisfacţiei finale.
In concluzie învăţarea colaborativă poate fi la îndemâna fiecărei educatoare , cu condiţia ca,încă
din etapa de proiectare a activităţilor, să vizeze tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor
materiale corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre preşcolari generând
sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea instaurează buna înţelegere,
armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi.

Bibliografie:
-Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2005
-Neacşu I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990
- Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002