Mihaela Bulc

Metodica Activităților de Educare a

Limbajului în Grădinița de Copii
-Prezentare de carte-

Student: Zebreniuc Adriana, gr. 2

Schipor (cas Ifrim) Fivi – Evelina, gr. 2

Burlacu Georgiana, gr. 3

1
 Lucrarea Metodica Activităților de Educare a Limbajului în Grădinița de Copii, Editura
Buna Vestire Beiuș, 2005, își propune să ne arate o serie de aspecte, metode și activități menite
să ne ajute în proiectarea didactică privind lecțiile ce țin de educarea limbajului.
Structura cărții este alcătuită din patru capitole, astflel:
I. Metode specifice învățământului preșcolar
II. Proiectare și evaluare în învățământul primar
III. Activitățile obligatorii de dezvoltare a vorbirii și educare a limbajului
1. Jocul didactic
2. Observarea
3. Convorbirea
4. Convorbirea după ilustrații
5. Povestirea
6. Memorizarea
IV. Modalitați de dezvoltare a vorbirii în afara activităților obligatorii

Capitolul I
Primul capitol aspectele generale și ne introduce în tematică prin delimitarea mai multor
termeni, precum: metodologie didactică; strategie didactică; mijloace de învățământ; forme de
organizare. De asemenea, urmmarește metodele de comunicare și metodele de explorare a
realității.
 Metode de comunicare: ”Narațiunea sub forma de povestire stimulează
imaginația copilului, care este fascinat de miraculos și fantastic. Această
metodă reprezintă totodată un excelent exercițiu pentru descoperirea
aspectelor morale și estetice ale personalității copilului.
Narațiunea în forma poveștii sau a basmului, implică o desfasurare epică amplă, cu mai
multe secvențe, episoade semnificative, ce pot fi asociate cu imagini desenate sau cu ilustrații din
cărți. Poveștile pot fi:
a) În versuri sau în proză;
b) Citite sau povestite de educatoare;
c) Cu inceput dat;
d) După imagini;
e) După diafilme, filme sau desene animate;
f) După povesti celebre ale autorilor conscrați;
g) Inventate ad-oc de către educatoare sau de către copii.” (Bulc, 2005, pg.6)

 Metode de explorare a realității: ” metodele de explorare se divid în metode

explorare directă și indirectă(prin substitute ale realității) ” (Bulc, 2005, pg.
11)

2
 Capitolul II
In al doilea capitol ne este precizat faptul ca „cerintele si conditiile unei proiectari
eficiente pot fi grupate in felul urmator:
1) Proiectarea vizeaza toata activitatea educativa, indiferent de forma de
activitate, cadrul de desfasurare, amploarea sa;
2) Proiectarea se realizeaza pe etape, de la general (proiectul anual) la activitatea
propriu-zisa si la secventele ei, concretizandu-se intr-o suita de decizii
anticipative;
3) Proiectarea reuneste 3 punte de referinta temporala care asigura viziunea
unitara asupra demersului interprins
a) Activitatea anterioara planificarii, supusa unei evaluari diagnostice,
pentru evidentierea aspectelor pozitive, dar mai ales a neajunsurilor
care se impune a fi ameliorate
b) Situatia concreta existenta in momentul proiectarii (resursele
materiale, potentialul copiilor etc)
c) Prognoza activitatii viitoare, perspectivele si previziunile pentru
reusita activitatii proiectate
4) Selectarea elementelor esentiale ce pot fi retinute in proiectare si in neglijarea
operatiilor lipsite de utilitate, de relevamta, care nu trebuie cuprinse in
proiectare
5) Proiectarea didactica trebuie sa fie flexibila” (p.15)
Structura proiectului de activitate didactica se constituie din: moment organizatoric,
captarea atentiei, anuntarea temei si a obiectivelor, reactualizarea structurilor invatate anterior,
prezentarea noului continut/formularea sarcinilor de invatare, dirijarea invatarii, obtinerea
performantei si asigurarea conexiunii inverse (retentia si transferul).

Capitolul III
Jocul didactic
În subcapitolul cu jocul didactic ne este prezentat rolul și importanța jocului didactic cât
și planificarea și desfășurarea unui joc didactic.
„Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuințele copilului: de mișcare, de exprimare
originală, de realizare a aspirațiilor și dorințelor pe care nu le poate satisface în plan real. (...) El
iese din sfera autorității adultului și i se oferă posibilitatea manifestării depline a intelectului, a
vorbirii, a imaginației, a voinței, a activității. În cadrul jocului adultul are doar rolul de „sursă de
inspirație pentru copil”. ” (p. 22)

3
 „Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstă
preșcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei „sarcini instructive
complexe”, programate în grădinița de copii.” (p.22)
„Prin intermediul jocului didactic, se fixează, se precizează și se îmbogățește vocabularul
activ al copiilor, dar, în egală măsură, se dezvoltă și limbajul acestora. În acest sens, trebuie
planificate jocuri speciale, care ajută la îmbunătățirea pronunțării unor consoane mai greu de
rostit pentru preșcolari.(...)
Jocurile didactice sunt importante și în direcția formării deprinderii copiilor de a folosi
corect diferite construcții gramaticale. (...)
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect și la educarea emoțiilor, a sentimentelor
morale și a trăsăturilor pozitive de voință si caracter.” (p. 24)
„În planificarea jocurilor didactice, este necesar ca educatoarea să se orienteze după
sarcina didactică pe care acestea o cuprind și să țină seama de legătura lor cu celelalte activități
care se desfășoară în grădiniță. De asemenea, educatoarea trebuie sa cunoască bine sarcina
didactică urmărită în joc, acțiunea jocului și reculile care îl reglementează, astfel încât să-l poată
dirija corect în cadrul activității pe care p desfășoară cu copiii.” (p. 24)
Desfășurarea jocului didactic:
1. Introducerea în joc
2. Prezentarea și intuirea materialului
3. Anunțarea subiectului activității și explicarea jocului
4. Executarea jocului
5. Încheiera jocului

Observarea

În subcapitolul observarea ne sunt prezentate tipuri de observare; pregaătirea, organizarea

și desfășurarea activităților de observare; specificul onducerii observărilor în cele trei grupe de
copii; specificul conducerii observărilor la grupa combinată.
„Pentru copiii de vârstă preșcolară, cunoașterea trebuie sa pornească întotdeauna de la
senzații și percepții. De aceea, ceea ce vrem să-i învățăm pe copii trebuie să înceapă pe cale
intuitivă, prin observare, nu prin cuvinte.”
„Pentru fiecare activitate de observare educatoarea va întocmi un plan care va cuprinde
denumirea, tema activității, scoăul acesteia și materialul după care se desfășoara activitatea.
Întrebările pe care educatoarea își propune să le adreseze copiilor trebuie în așa fel formulate
încât să facă apel la cunoștințele copiilor , să le stimuleze dorința de a cunoaște ceva nou și să le
dea posibilitatea să răspundă , să-i antreneze în desfășurarea activității de observare, să realizeze
scopul formativ propus.” (p. 30)

4
Convorbirea
Subcapitolul 3 prezinta convorbirea, in mod special specificul activitatilor de convorbire.
Aici ne sunt enumerate obiectivele pe care convorbirea le vizeaza si anume, “consolidarea,
aprofundarea si sistematizarea cunostintelor dobandite de copii in cadrul celorlalte activitati
obligatorii, formarea capacitatii copiilor de a-si valorifica si ordona reprezentarile si cunostintele
despre lumea reala dupa criterii noim date de educatoare, formarea deprinerii de exprimare
corecta, clara, frumoasa, activizarea vocabularului copiilor, stimularea si itensificarea activitatii
intelectuale a copiilor, consolidarea reprezentarilor si sentimentelor morale ale prescolarului,
dezvoltarea gustului estetic al prescolarului etc.“ Autoarea pune accent pe importanta pastrarii
unei proportii corespunzatoare intre diferite teme, spre exemplu „teme social-patriotice legate de
evenimente mai importante, cunoscute copiilor, de munca si de activitatea adultilor, teme despre
natura – referitoare la anotimpuri, fructe, plante, animale, legume, teme din viata zilnica a
copilului, teme desprinse din opere cunoscute de catre copii.” (p. 43)
Legat de structura activitatilor obligatorii de convorbire, aceasta consta in oraganizarea
activitatii: „se concretizeaza in pregatirea salii de grupa, a mobilierului si a copiilor pentru
activitate. Intrucat convorbirile necesita o concentrare mai intensa, ele se desfasoara numai in
sala de grupa. Este indicat ca in timp ce copiii de serviciu aranjeaza scaunele, educatoarea sa se
ocupe de organizarea copiilor, intrarea lor disciplinata in sala de grupa si de asezarea lor la
locurile obisnuite.
Desfasurarea activitatii depinde in mare masura de modul in care a fost realizata
introducerea. „Educaroarea trebuie sa urmareasca asigurarea legaturii dintre tema convorbirii si
temelor altor activitati prealabile.{...} In general, stabilirea unei conexiuni intre convorbirea
propriu-zisa si activitatile anterioare se prealizeaza prin cateva intrebari, cu ajutorul carora
educatoarea face apel la experienta imediata a copiilor.”
Desfasurarea propriu-zisa a convorbirii este dominata in esenta de succesiunea
intrebarilor si de raspunsurile copiilor, in timpul desfasurarii convorbirii, educatoarea adreseaza
intrebari tuturor copiilor si ii antreneaza pe toti in activitate, intervievand, daca este cazul, cu
unele precizari sau completari.
„Incheierea convorbirii reprezinta un moment de fixare a temei si a continutului ei intr-o
forma diferita fata de cea folosita in timpul activitatii. In aceasta parte se urmareste in primul
rand declansarea unor trairi afective puternice in legatura cu continutul convorbirii.” (p.45)

Convorbirea după ilustrații

Subcapitolul 4 prezinta convorbirea dupa ilustratii, acestea „sunt mijloace speciale ale
dezvoltarii vorbirii, ele se bazeaza atat pe analiza cat si descriere, cat si pe interpretarea datelor
si a actiunilor infatisate in ilustratii. Accentul cade pe reactualizarea reprezentarilor, pe
valorificarea elementelor cunoscute si a experientei anterioare a copiilor, si pe simularea
exprimarii cat mai corecte si complete a ideilor provocate de datele intuite.” (p.46)
Mihaela Bulc prezinta cateva particularitati ale acesteia. “Convorbirea dupa ilustratii
permite corectarea pronuntiei copiilor, solicita intens procesele psihice: gandirea, atentia,
memoria si imaginatia, dar constituie si puternice mijloace de educatie morala (trezirea

5
sentimentului de admiratie si mandrie fata de frumusetile patriei, pretuirea si respectarea muncii
cinstite etc).”
In ce consta pregatirea si desfasurarea convorbirilor dupa ilustratii, metodica presupune
pregatiri din partea educatoarei, si anume: “studierea atenta la inceputul anului scolar, a
programei si distribuirea corespunzatoare a temelor in planul annual, procurarea din timp a
tablourilor care vor fi folosite la temele respective, intocmirea planurilor de lectie precum si
asigurarea conditiilor necesare bunei desfasurari a activitatii.” (p.49)
Convorbirea dupa ilustratii se realizeaza in trei etape: etapa de prezentarea a ilustratiilor,
unde „pentru a stimula de la inceput interesul copiilor pentru activitatea care urmeaza sa se
desfasoare, educatoarea recurge la diverse procedee: prezentarea sub forma de surpriza a
ilustratiei ce va fi folosita in lectie, asezarea pe dos a tabloului si intoarcerea lui in momentul
cerut de desfasurarea activitatii, prezentarea ilustratiilor poate fi precedata de o poezie sau o
ghicitoare care sa reactualizeze unele reprezentari ale copiilor, expunerea unei scurte povestiri,
procedeu care poate fi utilizat in activitati de tipul: Ursuletii la miere, Jocurile copiilor
primavara”
Etapa de analizare a tabloului, etapa care are la baza discutiile dintre educatoare si copii.
„Buna desfasurare a acestei etape depinde in mare masura de minutiozitatea cu care educatoarea
s-a pregatit pentru activitate.”
„Etapa de sintetizare a cunostintelor rezultate in urma activitatii respective. Convorbirea
dupa ilustratii trebuie sa se incheie cu o sinteza a celor discutate.”

Povestirea
Acest capitol vizează povestirile educatoarei, care, prin conțnutul lor furnizează copiilor
cunoștințe referitoare la cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate și îi
familiarizează cu natura, contribuind la cunoațterea mai adanca a vieții. Aceste povestiri sunt
activități de expunere orală ale unor creații literare (ppovești, povestiri, basme), care se
organizează cu toată grupa sau cu grupe mai mici de copii. De asemenea, autoarea vorbește și
despre povestirile copiilor, acestea sunt activități de dezvoltare a vorbirii, prin care copiii își
exprimă cu ușurință dorințele, redau în mod cursiv și logic o poveste, un basm, o întâmplare, sau
un fapt trăit, auzit de la alții sau imaginat de ei.

Memorizarea
Valoarea instructiv-educativă a poeziilor
Memorizările sunt activităţi obligatorii special organizate în grădiniţa de copii, cu scopul
însuşirii conştiente a poeziilor, repetării sau verificării lor. Acestea reprezintă un mijloc preţios
de cunoaştere, de dezvoltare a vorbirii, de cultivare a sentimentelor morale şi estetice, de
exersare a memoriei, dar şi de stimulare a imaginaţiei creatoare la copii.
Copiii îsi lărgesc treptat orizontul de cunoaştere şi îşi îmbogăţesc reprezentările despre
obiecte şi fenomene ale naturii, prin intermediul poeziilor ascultate sau învăţate.
Poeziile fac referire la domenii variate şi sunt importante deoarece:

6
-dezvăluie copiilor unele aspecte caracteristice ale anotimpurilor (Iarna pe uliţă de George
Coşbuc, Primăvara de Vasile Alecsandri );
-surprind trăsăturile unor animale îndrăgite de copii (Pisoiul, Puiul, Melcul);
-înfăţişează aspecte de muncă la nivelul de înţelegere al copiilor (Gospodina, Micul constructor);

Capitolul IV
Capitolul IV prezintă importanța și conținutul activităților libere și formele de organizare
a activității de dezvoltare a vorbirii în afara activităților obligatorii.
„Fiecare clipă din timpul petrecut de copil în grădiniță trebuie valorificată în așa fel încât
să se creeze cât mai multe momente favorabile îmbogățirii și activizării vocabularului, precum și
practicării celor mai variate forme de exprimare. Astfel, se pot valorifica:
1. Sosirea și plecarea copiilor de la grădiniță
2. Timpul destinat spălatului, mesei, culcării și deșteptării
3. Jocurile și activitățile alese
4. Plimbările și excursiile. Activitatea în natură
5. Repetarea povestirilor și a poeziilor
6. Organizarea jocurilor distractive
7. Dramatizările
8. Audiția de casete audio și vizionarea unor filme sau a unor spectacole pentru copii