ROLUL LITERATURII PENTRU COPII ÎN FORMAREA

PREȘCOLARULUI

„Copilul se naște curios de lume si nerăbdător de a se orienta in ea. Literatura care ii

satisface aceasta pornire îl încântă (...); ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineret
trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lecturi cu stima sporită pentru om,
acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret”, scria George Călinescu.
Literatura pentru copii este o sursă inepuizabilă de exemple de comportament demne de
urmat oglindite în mici antiteze între personaje: ne arată consecințele neascultării sau ascultării,
vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă trăsături pozitive ale
unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar și
trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, șiretenia,
îngâmfarea.
Pana la vârsta de trei ani nu putem vorbi de o literatura accesibilă pentru copii, deoarece, în ciuda
mutațiilor variate si profunde survenite in dezvoltarea proceselor de cunoaștere și afective, copiii nu
au încă suficiente capacități pentru a recepta o creație literară cât de simplă.
Le pot fi însă accesibile cărțile cu poze care, chiar dacă nu marchează contactul cu literatura
propriu-zisă pregătesc aceasta „întâlnire”.
Cărțile cu poze sunt, într-o primă formă, niște pliante cu desene frumos colorate care
necesită explicațiile adultului. Dacă aceste imagini sunt dispuse in sensul realizării unei mici
povestiri, ele pregătesc receptarea literaturii de către copii. Cărțile ilustrate cu versuri îi aproprie
mai mult pe copii de literatura.
Asocierea versurilor (citite de adult) cu imaginile, duce la completarea și aprofundarea
receptării. Copilul se familiarizează cu poezia, cu un limbaj care încântă prin structura lui
particulară. Vârsta preșcolară mică este vârsta poeziei concretizată în forma cea mai accesibilă:
numărătoarea. Fermecătoare și cu înțelesuri nebănuite, asemenea versuri constituie prin excelență
prima poezie a copilăriei și rămân neuitate.
Daca adultul se poate lipsi de poezie, copilul cunoaște bucuria descoperirii, a auzirii si
recitării versurilor, fiind sensibil , in chip spontan, tocmai la jocul lor de ritmuri si rime. Această
atitudine față de poezie, întemeiată psihologic de la 2-3 ani, nu se va continua de la sine în
dezvoltarea ulterioară. Dimpotrivă, ea tinde sa dispară daca nu este cultivată la un nivel superior.
1
 Cu tact pedagogic, educatoarea trebuie să folosească această necesitate ca pe o curea de
transmisie in procesul instructiv-educativ din grădiniță.
Trecerea spre lumea altor poezii se produce firesc, tocmai prin versuri care au farmecul
jocurilor si melodicitatea cântecelor, spre un univers tematic orientat spre animale, gâze, flori, spre
natura veșnic proaspătă și nouă în haina multicoloră a anotimpurilor.
Astfel, semnificative sunt poeziile cu subiecte din viața cotidiană, despre copii si despre animale, fie
ele înduioșătoare, cum este „Cățelușul șchiop”, fie ele glumețe sau chiar satirice.
Emotivi prin definiție, copiii sunt atrași de atmosfera înduioșătoare care îi înconjoară ascultând
poeziile despre copii si animale.
Dacă preșcolarul ascultă la început povești simple și scurte mai târziu el ajunge la basmul
propriu-zis cu lumea lui imaginara, cu suita de personaje și peripeții specifice.
Tâlcul moral poate fi desprins cu ușurință de copiii de 6-7 ani. Povestea le dă o învățătură
însemnată: de a nu fi încrezători și de a nu fi conduși numai de lăcomie, căci încrederea fără
discernământ în sfatul unor necunoscuți poate avea urmări nefaste.
Copiii trăiesc cu emoție alături de eroii îndrăgiți ai operelor literare, se bucură când aceștia
depășesc obstacolele ivite în cale și se întristează când aceștia au de suferit.
Este de necrezut cu câtă sete și afecțiune privesc copiii morala ascunsă în rândurile
basmului, îi vezi triști când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas și îndură suferințe apoi
radiază de bucurie când vine întorsura fericită și personajele iubite sunt salvate.
În călătoriile provocate de imaginarul din basme și povești, copilul se simte fericit, participă
afectiv și este alături de eroii pe care îi însoțește și la bine și la rău imitându-i mai târziu în
activitatea lui.
Conținutul poveștilor și basmelor îl transpune pe copil într-o lume magică, îi cultivă fantezia
și visarea. Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor și, totodată, acestea constituie un
mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copilului. Literatura pentru copii își găsește
un larg auditoriu în rândul tinerilor tocmai pentru că apelează la afectivitatea lor, aceasta contribuie
la cunoașterea prin intermediul imaginii artistice a lumii înconjurătoare dar și la formarea unei
atitudini corespunzătoare. Copilul este creatorul propriilor tablouri, povestitorul fiind cel ce le
sugerează verbal. Efortul copilului de a-și imagina și înțelege nu poate fi conceput în afara unor
antrenamente intense a memoriei, a gândirii, a voinței și a limbajului. Intrând într-o lume nouă pe
care n-o cunoaște, copilul încearcă să și-o imagineze și să judece după propriile idei faptele
prezentate.
Basmele au o mare forță de atracție în special asupra copiilor mici. Ele au fermecat copilăria
tuturor generațiilor, i-au alimentat imaginația deschizându-i astfel căi de acces către nenumăratele
taine ale Universului. Este știută marea lor valoare instructiv-educativă și formativă; aceasta în
2
primul rând pentru că basmele sunt tablouri ale vieții, reflectând în ele problemele majore ale
existentei: nașterea, căsătoria, calitatea fizică și morală a copiilor, a părinților buni sau vitregi,
ridicarea prin merite a tânărului sărac, originea bogăției și a sărăciei, valoarea conduitei morale,
aspirația și posibilitatea omului de a birui boala și moartea, spațiul și timpul, de a supune forțele
ostile ale naturii, de a-și face viața mai ușoară și mai frumoasă. Valoarea educativă a basmului
constă în reliefarea unor calități morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj și vitejie,
hotărâre și perseverență în îndeplinirea scopului, spirit de sacrificiu, prietenie și umanism,
respectarea cuvântului dat și îndeplinirea angajamentului luat, curaj și tărie în înfrângerea piedicilor
și greutăților.
Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar putea s-o piardă pe
eroina îndrăgită, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările. Bunătatea, cinstea, curățenia
sufletească, mărinimia sunt răsplătite totdeauna, poate mai târziu, dar nu niciodată. Basmul îi incită
pe copii și datorită frumoaselor imagini vizuale construite prin comparații cu elemente concrete pe
care copiii le rețin. Poveștile despre animale își au originea în timpurile foarte vechi din istoria
oamenilor, când omul era mai slab decât animalele. Creatorul popular, inspirându-se din lumea
animalelor, a creat povești în care le-a personificat, atribuindu-le însușiri omenești și darul de a
vorbi. Mai târziu, personajele -animale capătă trăsături comico-satirice. În decursul veacurilor,
personajele-animale au devenit tipuri puternic conturate, ale căror trăsături fundamentale se
reliefează din epitetele și poreclele care li se dau în toate poveștile și aproape la toate popoarele.
Copiii își însușesc una din noțiunile morale specifice vârstei lor: necesitatea de a fi
ascultători și de a respecta sfaturile și învățăturile celor mai în vârsta decât ei.
Astfel copiii rămân cu ideea că lăcomia, zgârcenia, comportamentele răutăcioase sunt
dezaprobate și ele nu sunt de durată, oricând pot fi pedepsite; pe când curajul, perseverența, sunt
lăudate și atrag după sine urmări fericite.
Aproape la fel de vechi ca și basmele, snoavele circulă în literatura tuturor popoarelor,
scoțând la iveală comori de înțelepciune și duh satiric. Problematica snoavelor se constituie din
aspectele vieții cu contrastele specifice între bogat și sărac, între prost și isteț, mincinos și cinstit,
leneș și harnic, imoral și moral etc.
Proverbele și zicătorile populare românești, rod al unui îndelungat efort de cunoaștere,
reprezintă un tezaur inestimabil de înțelepciune, ale cărui valori și sensuri nu se sting niciodată.
La copiii preșcolari se pot educa prin proverbe și zicători calități morale și patriotice ca:
cinste, hărnicie, răbdare, dragoste de munca, dragoste de oameni, dragoste de țară, bunătate, curaj,
respectul față de cei mari.
Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaștere al copilului, năzuințele,
aspirațiile lui cele mai înalte, relevă eroismul oamenilor din totdeauna, printr-o ingenioasă
3
transfigurare artistică. Având în vedere importanța acestei materii în formarea omului de mâine-
copilul de azi, trebuie să ținem cont de opiniile sociologilor care ne îndeamnă pe noi, cadrele
didactice din învățământul preșcolar să construim o bună colaborare în relația cu părinții. Aceștia
din urmă reprezintă primul dascăl din viața copilului. Tocmai de aceea este necesar să putem obține
informații și să putem oferi sugestii care să aibă menirea de a ajuta copilul în procesul sau de
formare.

BIBLIOGRAFIE:
 Curriculum pentru educația timpurie, MEN, 2019
 Conf. univ. dr. A. Sîrghie, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul
preșcolar și primar, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2009
 Cândroveanu, Hristu, Literatura română pentru copii, Ed. Albatros, București, 1988