VALENTELE EDUCATIVE ALE POVESTIRILOR SI

BASMELOR
Pentru a raspunde procesului instructiv- educativ ce se desfasoara in scoala, copilul
trebuie sa plece din gradinita cu un bagaj de cunostinte pe care sa-l poata reda intr-o limba
corecta din punct de vedere fonetic si gramatical , coerenta , cursiva si expresiva.
Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai intelegerea structurilor verbale si utilizarea lor
in contexte imediate ci si invatarea exprimarii propriilor idei si sentimente. Aceste
obiective pot fi realizate mai usor prin apropierea copilului de lumea minunata a
povestilor si basmelor, lume care a incantat intotdeauna copilaria tuturor generatiilor.
Povestile si basmele constituie un mijloc important care contribuie la largirea
orizontului copiilor . Ele scot in evidenta trasaturile personajelor, dandu-le prescolarilor
posibilitatea sa invete sa deosebeasca frumosul de urat, binele de rau si sa urmeze
exemplul personajelor pozitive.
Charles Perrault , vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atata
maiestrie , spunea ! "ricat de simple si usoare ar parea aceste povesti, ele nasc, fara
indoiala intre copii , dorinta de a fi asemanatori cu cei buni care ajung fericiti , in acelasi
timp se naste in sufletul lor teama fata de nenorocirile ce li s-ar putea intampla daca i-ar
urma pe cei rai. #
Copiii iubesc si asculta cu placere povesti si basme pentru ca raspund necesitatii lor
de a sti , de a cunoaste, de a intelege cum se implinesc nazuintele spre mai bine, spre
frumos. Pornind de la aceasta idee educatia morala prin basm a prescolarilor este posibila
si necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece copilul dovedeste mare maleabilitate
psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si
informativ. $andirea copilului trece de la cea intuitiva la gandirea concret-operatorie,
limbajul se imbogateste, se dezvolta comunicarea cu copiii si cu adultii, se inregistreaza o
afectivitate crescuta. Este necesara intrucat, la aceasta varsta, se inregistreaza cele mai
multe acumulari, cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral.
Expunerea sau citirea unor povestiri de catre educatoare incepe inca de la grupa mica.
%a inceput se pot construi diferite istorioare utilizand jucariile copiilor, aratand una sau
alta din ele pe masura ce sunt mentionate in povestire si executand anumite actiuni
simultan cu descrierea lor verbala ori educatoarea poate alege o papusa sau un iepuras care
isi povestesc pataniile. &ai tarziu se poate renunta la jucarii, utilizandu-se doar imaginile,
atat pentru urmarirea succesiunii logice a intamplarilor, cat si in scopuri expresive. Pe
masura ce se deruleaza povestirea, educatoarea atrage atentia copiilor asupra expresiei
personajelor ilustrate, accentueaza intonatia si isi modifica vocea atunci cand reda replicile
acestora. Pentru ca povestirea sa isi atinga scopul, nu este suficient sa se utilizeze jucarii
ori imagini. Ea trebuie sa transmita idei si dispozitii afective iar cel mai potrivit mijloc de
a ajunge la acest rezultat este miscarea. Copiii sunt ei insisi in permanenta miscare, astfel
ca recepteaza in mod natural sentimentele si ideile prin intermediul actelor motrice.
'ristetea poate fi infatisata prin coborarea capului, surpriza prin inaltarea umerilor, bucuria
prin batai din palme si sarituri.
Educatoarea trebuie sa stie sa-si stapaneasca si sa-si utilizeze propria voce,ca pe un
instrument pretios in nararea povestilor.(ocea sa trebuie sa fie clara,pronuntia inteligibila
dar si naturala,astfel incat sa poata transmite cu usurinta diferitele
emotii bucurie,teama,tristete,etc.
)n al doilea aspect legat de modul de a povesti se refera la stapanirea cuvintelor-nu e
vorba numai de capacitatea de a le pronunta clar,inteligibil,ci si de
manevrarea,accentuarea,evidentierea anumitor cuvinte prin care educatoarea transmite
culoarea,importanta,autenticitatea ideilor si sentimentelor continute de textul respectiv.
*ictiunea pentru copil,are valoarea ei de traire ! aievea #.Ceea ce este imposibil,pentru
el se transforma in real,cu valori stimulative pe planul imaginarului-care,pornind de la
bucuria de ! a face ca+#,de a trai o existenta care nu e a lui,-contribuie la treptata
dezvoltare a altruismului.Prin ecourile sale afective,basmul il ancoreaza pe copil in
real,pentru ca el nu ramane in ! tara zanelor #decat spre a privi lumea din jurul sau,dintr-o
perspectiva mai larga si mai accesibila lui.
Povestirile si basmele cu partea lor de previzibil si imprevizibil trezesc interesul
copilului si imaginar,el participa la rezolvarea unor conflicte,este incantat sa fie martorul
peripetiilor,al intamplarilor prin care trec eroii.
Dinamismul il impresioneaza puternic pe copil si de multe ori,cei mai sensibili
reactioneaza prin lacrimi si proteste.Copilul nu suporta, de pilda,ca lupul sa o manance pe
,cufita -osie sau ca Alba ca .apada sa moara.De asemenea,el se inspaimanta la aparitia
.meului sau a .gripturoaicei.Cu toate acestea,copilul doreste sa asculte povestea pana la
sfarsit si simte placerea de a trece inca o data prin emotiile primei ascultari,de a se intrista
sau de a se inspaimanta de fiecare data si asteapta ca la o noua poveste sa treaca prin stari
asemanatoare.Alaturi de personajele basmelor el crede ca poate infrunta cele mai mari
primejdii.
/n basm,cu ajutorul stereotipiei,se realizeaza imagini afective,reprezentari de personaje
cu comportamente stabile ce devin astfel portrete fata de care copilul isi manifesta
simpatia sau antipatia si din care isi alege modele etice sau fata de care isi exprima
respingerile.,imtindu-se viteaz si frumos ca *at-*rumos,desi se stie mic,incearca sa
devina mare,curajos,puternic.
'ot prin stereotipia basmului,copilul isi construieste imaginar canoane si isi creaza
astfel obligatii la care noi,adultii,nici nu ne gandim,de pilda,sa pastreze o taina sau sa-si
franeze curiozitatea.
Povestirile si basmele il fac pe copil sa se simta puternic,sa traiasca satisfactia
invingatorului.Ascultandu-le cu atentie,el reface drumul strabatut de eroul pozitiv si
intelege si astfel invata ca si el va trebui sa treaca prin incercari care ii vor verifica
intelepciunea,curajul,indrazneala,puterea de a-si impune legi de conduita,de a asculta
sfaturile celor mari,de a nu se lua dupa aparente.
Expunerea de catre copilul insusi a povestilor si basmelor constituie o introducere
participativa a lui la viata acestei lumi.Aceasta autointroducere,avand loc pe cale
verbala,pregateste intrarea pe nesimtite si in mod practic in frumusetea si moralitatea
limbii propriului sau popor.