Sunteți pe pagina 1din 6

Rolul literaturii

pentru copii in formarea morala a prescolarilor

Literatura ca arta a cuvantului, prin intermediul careia realitatea este recreata


in toata complexitatea ei, ofera copilului un univers de gandire si sentimente, de
dorinte si indrazneli. Formarea si modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu
normele de comportare civilizata, cultivarea sentimentelor moral - patriotice,
umanismul, dragostea fata de patrie, perseverenta, respectul pentru munca si cei
care muncesc, sunt cerinte la realizarea carora opera literara, prin specificul ei
aduce o mare contributie.

Charles Perrault credea in influenta binefacatoare a basmului si marturisirea


acestuia constituie prima contributie teoretica in problema rolului educativ al
literaturii pentru copii la o varsta frageda copiii nu pot avea o notiune clara asupra
ideii de bine si rau. O astfel de notiune se insuseste treptat. Pentru aceasta, in
copilarie, este nevoie de haina plina de vraja si de mister a basmului'.

Povestile si basmele au ramas de-a lungul timpului, operele cele mai


indragite de copii. Prin basme si povesti, copiii isi imbogatesc sufletul si mintea
gasind comoara intelepciuni populare.

Prin morala lor pozitiva si usor de receptat povestile au o deosebita


insemnatate educativa.

Oamenii au introdus in basm dorinta lor de libertate, de dreptate, de cinste,


adevar, bine si frumos. Din basme se desprind inceputurile luptei dintre cei bogati
si cei saraci; basmele povestesc despre rai si buni, despre pedepsele primite de
raufacatori.
Basmul oglindeste optimismul sanatos, increderea in fortele proprii,
in izbanda dorintelor sale, in victoria dreptatii, adevarului, a cinstei. Afirmand
victoria binelui asupra raului basmele infatiseaza plastic cele mai frumoase insusiri
ale poporului. Basmele creeaza o atmosfera de optimism de incredere in viitor,
oricat de greu este prezentul, de aceea in basm ies invingatoare fortele binelui, care
doboara pe cele rele, malefice. Basmele pun in lumina o multitudine de insusiri
pozitive, care sunt aprobate si adoptate prin stari afective de simpatie, de iubire, de
compasiune si in acelasi timp combat manifestarile negative care sunt amendate,
dezaprobate de cei care le asculta sau le citesc.

Pentru ilustrarea temei generale a basmului, lupta dintre bine si rau,


personajele sunt si ele grupate. Trasatura de caracter, pentru a fi accesibila
copilului, este accentuata la maximum. Personajele au insusiri exceptionale,
antonimice. Unele sunt personificari ale bunatatii, dreptatii, frumusetii, curajului,
vitejiei, cinstei, iar cele opuse sunt simboluri ale prefacatoriei, urateniei, rautatii,
lasitatii. Basmele, exprimand intelepciunea si nazuintele oamenilor, necazurile si
bucuriile lor, relatiile dintre oameni, ii ajuta pe copii sa inteleaga multitudinea
aspectelor vietii. Determinandu-i pe copii sa inteleaga care este cauza conflictului
dintre personaje, de ce unele sunt bune si altele sunt rele, copiii isi pot forma
reprezentari si notiuni despre oamenii care sunt cinstiti, curajosi, viteji,
perseverenti, prin comparatie cu cei rai, lasi, lenesi, mincinosi, prefacuti.

Ascultand basme, copiii participa afectiv alaturi de personajele pozitive,


adoptand aceleasi valori morale pe care le reprezinta acestea.

In ceea ce priveste personajele rele, care simbolizeaza lacomia, ingamfarea,


rautatea, minciuna, copiii vor avea fata de ele o atitudine de dezaprobare, de
respingere.

Niciodata un copil nu-si va alege ca model un personaj negativ din basm


sau poveste. Dorinta lui este sa fie viteaz, curajos, cinstit ca Fat-Frumos, sau alt
personaj pozitiv. Tocmai pe aceasta aspiratie a copilului trebuie sa se bazeze
educatorul pentru a-l determina sa-si insuseasca toate aceste trasaturi pozitive de
caracter. Cu ajutorul metodelor si mijloacelor pe care le poate imbina in mod
creativ, si mai ales, cu ajutorul afectivitatii fata de copii, educatorul poate dirija
formarea morala a copilului in directia dorita. Exemplul personajului pozitiv din
basm sau poveste trebuie sa fie firul calauzitor pe care educatorul trebuie sa-l
urmeze.

Oralitatea stilului povestilor cu animale le face mai accesibile si mai


atractive pentru copii. In decursul timpului, personajele animale au devenit tipuri
puternic conturate, ale caror trasaturi caracteriale fundamentale se reliefeaza din
epitete si din poreclele care li se dau in toate povestile. Fiecare personaj are o
trasatura dominanta: cumatra vulpe este sireata si lacoma; lupul este crud si lacom,
fara mila fata de animalele mai mici si mai slabe decat el. El este victima lacomiei
si a prostiei. Ursul este greoi la minte si la trup. Uneori el isi intrebuinteaza fara
istetime forta fizica (Ursul pacalit de vulpe).

Iepurasul e sprinten si gata de fuga ori de cate ori se sperie de ceva (Tomita
iepurasul). Capra reprezinta istetimea, harnicia, darzenia si hotararea de a lupta cu
dusmanii (Capra cu trei iezi, Iedul cu trei capre), iezii infatiseaza zburdalnicia si
naivitatea copilareasca. Aceasta ii duce la neascultarea sfaturilor parintesti.
Dialogurile atractive atrag atentia copiilor si contribuie la conturarea mai precisa a
personajelor. Toate povestirile au un talc moral care ii ajuta pe copii sa discearna
binele de rau, cumintenia de neascultare, viclenia de onestitate, prostia de istetime.

Literatura prilejuieste o 'ascultare colectiva' care favorizeaza o contactare


reciproca, verbalizata si apoi stimularea autoexprimarii efective.

Copilul este o personalitate in formare, de aceea este necesar sa gaseasca in


operele literare lumea lui, personaje ale caror aspiratii sunt identice cu ale lui.

Literatura pentru copii contribuie le sistematizarea si largirea cunoasterii


vietii si influenteaza nu numai constiinta, dar si viata afectiva. Incetul cu incetul,
atitudinea personala va fi subordonata intai cerintelor anumitor norme etice,
desprinse din morala intamplarilor din poveste si apoi acestea, la randul lor, vor fi
subordonate normelor de conduita sociala.

Literatura contribuie la descoperirea altuia, la autoapreciere, apreciere.

Imaginarul pornit de la bucuria de 'a face ca', de a trai o existenta care nu


este proprie, contribuie la treptata dizolvare a egocentrismului infantil. El ajuta pe
copil sa-si' descentreze' viziunea, sa se puna in locul altuia, sa se inchipuie un alt
eu, sa realizeze perspectiva de dualitate de care are nevoie comunicarea umana.
Copilul, care cu greu dialogheaza in realitate, poate realiza o binevenita dedublare
a sa atunci cand se recunoaste in altul, cu ajutorul lumii povestilor.

Playvolume00:00/00:30New Gold iPhone Is LuxuriousTruvidfullScreen

Inainte de a putea intelege ca 'eul' se afla in contact cu alte 'euri', el se afla in


alterego multiplicat in fiecare personaj cu care el simpatizeaza.

In lumea povestilor este construita o anumita stereotipie a personajelor si


temelor fata de care copilul isi manifesta simpatia sau antipatia, de care isi leaga
modelele etice sau isi exprima respingerile. Literatura pentru copii este un adevarat
univers al criteriilor morale pentru potentele sale. Creatiile literare, la varsta
prescolara, sunt cele care se opresc mai mult la insusirea notiunilor morale si
sensibilitatea vietii afective.

Textele literare au o incarcatura afectiva pronuntata, le determina copiilor


stari emotionale pozitive, atitudini de simpatie si aprobare a comportamentelor
personajelor pozitive, si de respingere, dezaprobare a faptelor personajelor
negative.

Poezia constituie unul dintre sectoarele bogate ale literaturii pentru copii.
Muzicalitatea versurilor ii atrage pe copii din primii ani ai vietii. Motivul pentru
care poeziile sunt usor accesibile si usor de memorat este conciziunea cu care sunt
redate fapte, idei, tablouri sau sentimente. Poeziile pentru copii au o tematica
deosebit de variata, fiind abordate cele mai diferite subiecte inspirate din surse
multiple. Poezia intermediaza, pe caile ei specifice, integrarea intr-un univers
moral, al societatii si al patriei. Cand sunt bine structurate si cu grija cumpanite in
vocabularul lor, poeziile trec de la dimensiunile unei lumi miniaturizate la
proiectarea dimensiunii reale. Jocurile si versurile lor fac loc, fara sa dispara, si
unor personaje care nu mai sunt imagini ale copilariei universale sub tipuri diverse,
ci imagini ale realitatilor 'de aici si de acum', ale copiilor din tara.
Poezia despre animale este receptata de copii prin antropomorfizare, astfel
incat prietenii acestia sunt un fel de alter-ego al copiilor, care le evidentiaza
propriul lor 'eu' in fata diferitelor imprejurari de viata. Copiii se regasesc in aceste
istorioare, cu jocurile, intamplarile si obligatiile zilnice.

Pe masura varstei, pe baza evolutiilor individuale, dar mai ales in cadrul


unui colectiv prielnic, de la o grupa la alta, copiii pot fi introdusi in lumea poeziei.
Pentru realizarea acestui lucru, am ales poezii cu caracter epic, cu subiecte din
viata cotidiana, despre copii si animale, glumete si chiar satirice, pe masura
intelegerii copiilor.

Proverbele si zicatorile, rod al unui indelungat efort de cunoastere,


reprezinta experienta de milenii a poporului si sunt un izvor de intelepciune. Ele
constituie nu numai norme de comportare ci si modele de actiune, in cele mai
variate imprejurari din viata cu care omul se confrunta.'Proverbul este un moral
restrans la cea mai simpla exprimare.'

Functia educativa a proverbului este realizata prin faptul ca aceasta spune in


mod direct ce este bine si ce este rau in viata, in legatura cu activitatea omului, cu
relatiile dintre el si colectivitatea in care traieste.

Ghicitorile imbina efortul de a trece cu bine o proba grea, cu placerea


poeziei, a ritmurilor care poarta in sine asocieri corespunzatoare.

Poezia cantecelor de leagan, cu incarcatura ei afectiva si morala, se poate


introduce mai tarziu la grupa pregatitoare, in receptarea si memorizarea de catre
copii.

O alta specie a genului epic cu profund caracter satiric si moralizator este


fabula. Tematica fabulelor este diversa, satira vizand trasaturi negative specifice
omului sau societatii.

Fabulele pledeaza pentru valorile etice ale umanitatii, avand o puternica


valoare educativa. Tudor Arghezi a definit fabula prin fabula:

'Intr-o fabula dibace, adevarul din belsug,


E tesut in frumusetea graiului cu mestesug.

Poate fi cand poezie, cand suras, cand piscatura,

Dupa cum se-ntoarce acul si izvoadele te fura,

Altadata-n captusala, pe furis, dar azi pe fata.'

S-ar putea să vă placă și