LITERATURA PENTRU COPII – IZVOR DE CUNOAŞTERE

PETRE SABINA - profesor pentru învăţământul preprimar

GPN VADU PASII , JUDETUL BUZĂU

Literatura pentru copii privită ca o varietate de genuri şi specii literare, însumând operele
literare ale poeţilor şi prozatorilor naţionali şi universali, dispune de un nesecat izvor de exemple pe
care le putem oferii copiilor în intreaga activitate din grădiniţă cu pondere mai mare în activitatea de
dezvoltarea limbajului şi a comunicării orale, în dorinţa de a-I face mai buni, mai drepti, mai
comunicativi.
Copilul, scria George Călinescu, “se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.
Literatura care îi satisface această pornire îl încântă.”Povestirile şi basmele au rămas de-a lungul
veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de
adolescenţă. Mai întâi ascultându-le şi mai târziu prin lectura lor, copiii îşi însuşesc comoara nesfărşită
a înţelepciunii populare.
George Călinescu în “Cronicile optimistului” făcea o precizare, prin care sublinia un adevăr
psihologic fundamental: copilăria ca stare sufletească este o permanenţă a vieţii noastre. „Ca să fie
operă de artă, scrierile pentru copii şi tineri, trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi.
Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele
noastre.”
Fiind presărată cu o gamă variată de proverbe şi zicători, literatura pentru copii contribuie activ
la biciuirea trăsăturilor negative de voinţă şi caracter: încăpăţânarea, lenea, lăcomia, ipocrizia,
minciuna, necinstea.
Corespunzând setei nepotolite de cunoaştere a copilului aflat la vârsta “de ce-urilor” , literatura
pentru copii este uşor asimilată de către aceştia. Un rol deosebit în asimilarea basmelor, poveştilor,
povestirilor îi revine educatoarei care, pe baza cunoaşterii particularităţilor psihice ale preşcolarilor, a
intereselor, a dorinţelor, a tendinţelor lui de manifestare, selectează, planifică, organizează activităţi de
lecturi, poveşti, povestiri ale copiilor, memorizări, audiţii literare.
După o analiză atentă a comportării copiilor în activitatea grădiniţei, ne dăm seama că deşi în
aparenţă lecturile, povestirile, poveştile fiind statice par monotone, acestea implică un grad mare de
participare din partea copiilor. În atmosfera lor, preşcolarul nu participă motric, ci intelectual şi
afectiv .Însoţind firul poveştilor care se deapănă dintr-o lume,uneori total necunoscuta,copilul nu face
altceva decât un intens efort de a şi-o reprezenta şi, în acelaşi timp,încearcă a o judeca cu modesta sa
putere de discernământ,după fapte şi situaţii.El,copilul,este creatorul propriilor imagini,povestitorul
fiind cel ce le sugerează verbal.Efortul copilului de a-şi imagina şi înţelege nu poate fi conceput în
afara unei gimnastici imense a memoriei,a gândirii,a voinţei şi limbajului.
 Copiii iubesc şi ascultă cu plăcere basmele pentru că răaspund necesităţii lor de a şti,de a
cunoaşte,de a înţelege, cum se împlinesc năzuinţele spre mai bine,spre frumos. Ei participă afectiv-
imaginativ la acţiune,se indentifică cu personajul preferat.
Literatura pentru copii îşi găseşte un mare auditoriu în rândurile preşcolrilor,tocmai pentru ca
apelează la afectivitatea lor.
Lumea basmelor oferă copiiior o complexitate de personaje şi teme faţă de care copilul îşi arată
simpatia sau antipatia, de unde îşi recrutează modele etice ,sau faţă de care îşi manifesta
repulsia,dezacordul.Aici copilul se regăseşte într-o lume în care virtuţile sunt răsplătite,iar ticăloşiile
pedepsite.El trăieşte imaginar acte asemenea eroilor săi preferaţi şi simţindu-se viteaz,deşi se ştie mic
şi fricos, încearcă să devină mai curajos.
Valorea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită.Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea proceselor afective,la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter- în general la
formarea personalităţii copiiilor. Să ne amintim aici de valoarea inestimabilă a creaţiilor pentru copii
aparţinând lui I.Creanga,M.Sadoveanu,P.Ispirescu,Mircea Sântimbreanu,O.P.Iaşi,dar şi de
H.Ch.Andersen,de fraţii Grimm,Ch.Perault. Să nu-i uităm însă pe
M.Eminescu,V.Alecsandri,G.Coşbuc,O.Cazimir,La Fontaine ale căror poezii şi fabule îi atrag prin
muzicalitatea versurilor şi prin mesajul său educativ pe copii încă din primii ani ai vieţii.
Chiar şi prin lumea basmului copilul nu face confuzie între lumile fictive şi reale ale
imaginarului.Pentru copil ficţiunea,visarea au valoare de trăire,dar o trăire aievea cu realitatea.
În călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti,copilul se simte fericit,participă afectiv şi
este alături de eroii pe care îi însoţeşte şi la bine şi la rău, imitându-i apoi în jocurile lor.
Ch.Perault vorbind despre rolul educativ al poveştilor şi basmelor create pentru cei mici arată
cum normele morale simple de „bine” şi de ,,rău” sunt însuşite cu uşurinţă de copii prin exemplul
oferit de basme şi poveşti. “Oricât de simple şi de uşoare ar părea aceste povestiri, ele nasc,fără
îndoială,pentru copii dorinţa de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiţi şi în acelaşi timp se
naşte în sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi...Este
de necrezut cu câtă sete privesc aceste inimi pure şi încă necoapte morala ascunsă a basmului...îi vezi
trişti şi disperaţi atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas şi îndură suferinţe, apoi strigă
de bucurie când vine întorsura fericită şi personajele iubite sunt salvate”( Ilie Stancu,Copilul şi
carte,Ed.Did.şi.Ped.,Buc. 1968.p.44).
Ascultând poveşti şi basme, copiii se familiarizează cu frumuseţea şi expresivitatea limbii, cu
bogăţia formelor gramaticale, cu structura limbii, contribuind la dezvoltarea limbajului, a comunicării
preşcolarului.
Prin intermediul poveştilor , povestirilor , basmelor , copiii întâlnesc noi expresii care, odată
cunoscute, devin un bun al lor. Ei menţionează cuvintele, expresiile cu care încep şi se încheie
basmele, cât şi expresii literare sau populare întâlnite în conţinutul lecturii literare.
 De aceea, orice povestire spusă de un copil începe cu ,,A fost odată ca niciodată...” şi se încheie
cu ,,şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa”.
Prin conţinutul lor plin de feerie, fantezie, cu lumea lor fermecată, povestirile transmit fapte pe care
copiii nu le uită uşor, pe care le transpun în jocurile lor de creaţie asumându-şi roluri de Harap Alb,
Făt-Frumos, Ileana Consânzeana, de zâne şi, mai rar de zgripţuroaice.Prezentând copiiilor eroi dârzi şi
neînfricaţi, lângă care nu trebuie să le fie teamă, le educă această vârstă încrederea în sine şi în ceilalţi
semeni, sociabilitatea, puritatea sufletească, generozitatea, calităţi pe fondul cărorra se vor cultiva
trăsăturile pozitive de caracter.
Charles Perault vorbind despre rolul basmelor pe care le-a creat cu atâta măiestrie, arăta că
haina plină de vrajă, de mistere şi de farmec al basmului ajută pe cei mici să-şi însuşească treptat
noţiunea de bine şi de rău ,,oricât de simple şi de uşoare ar părea aceste poveşti, ele nasc fără îndoială
între copii dorinţa de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiţi şi în acelaşi timp se naşte în
sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi, este de
necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure şi încă necoapte morala ascunsă în haina basmului”.
De aceea, textele literare se aleg repectându-se anumite caracteristici de vârstă şi intelectuale
ale copiiilor, prelucrarea lor înainte de a fi expuse, încât să se asigure înţelegerea conţinutului
povestirii. Astfel, înlocuirea unor expresii, eliminarea unor elemente fantastice care au depăşit
posibilităţile de percepere sau introducerea unor onomatopee, a unor repetări sau amănunte din viaţa
animalelor care atrag copiii, sunt invenţii ce fac povestirea mai accesibilă şi mai eficientă.
Spre exemplu ,,Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu nu este în întregime accesibilă
tuturor preşcolarilor. Textul se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică, autorul realizând ,,una
dintre cele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie”.(G.Ibrăileanu).
Fragmentele din operă, legate între ele cu scurte rezumate care dau sensul ansamblului, sunt
accesibile preşcolarului din grupa mare fiindcă eroul principal este o fetiţă de vârsta lor.Astfel,
magistralele descrieri de natură sunt trecute prin filtrul sensibilităţii copiluli orfan, rămas peste noapte
în noapte în dumbravă alături de prietenul Patrocle.
Lectura fragmentului face ca în vocabularul copiiilor să pătrundă expresii deosebit de sugestive,
,,lumina lunii începe a curge în poieni ca o ploiţă”, expresii care au fost folosite atunci când ei au redat
tabloul înserării. Descrierile pline de lumină şi culoare ale dumbrăvii şi ale vieţuitoarelor ce-şi au în
sânul ei lăcaşul, pun în vibraţie sufletul micuţului ascultător, îi deşteaptă imaginaţia, îl introduc într-o
lume cu cele mai alese simţăminte, contribuie la formarea unei exprimări corecte, colorate şi artistice.
Universul copilăriei este prezentat în nenumărate creaţii ale marilor scriitori din literatura
română şi universală.
Oglinda copilăriei ţese în mrejele ei zburdălnicia de altădată a lui Nică din Humuleşti, cu
trăsături psihice specifice copilului de diferite vârste, ,,minte ageră, fire vioaie, gata oricând de joacă şi
năzdrăvănii” cum se prezintă în fragmentele ,,Pupăza din tei”, ,,La scăldat” , ,,La cireşe” , fragmente
din ,, Amintiri din copilărie” care plac copiiilor. Acţiunea comică a personajelor, atitudinea lor
uşurează însuşirea unor proverbe, zicători, expresii populare care trebuiesc explicate, şi care, odată
înţelese, îmbogăţesc vorbirea copiiilor şi îi fac să pătrundă în tainele limbii române şi în comorile
înţelepciunii populare, Bogăţia şi varietatea aspectelor din viaţa copilului vorbesc imaginaţiei acestuie,
îi trezesc în suflet trăiri morale şi-i impun luarea unei atitudini în faţa lenei, minciunii şi dezordinei.
Ritmul tot mai accelerat de eveloluţie alumii contemporane şi al acumulării progresive de informaţii
diverse şi-au pus amprenta asupra preocupărilor şi modului de viaţă al familiei de azi.
,, Oamenii ocupaţi,, ai începutului de secol XXI s-au îndepărtat de lumea cărţilor, iar
televizorul, calcultorul, internetul au devenit pentru ei cele mai importante surse de informaţii.
Făcând tot mai rar sau deloc gestul de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă, într-o librărie de
a-şi construi o bibliotecă proprie, părinţii copiilor de vârstă preşcolară sunt tot mai puţin,, modele de
urmat,,, în relaţia cu cartea.
De aceea, grădiniţa, cainstituţie de învăţământ şi biblioteca, ca instituţie de cultură cu rol
important în viaţa comunităţii, încearcă să corecteze această stare de lucruri, trezind în sufletele
dornice de cunoaştere ale micilor învăţăcee, interesul pentru lumea fascinantă a cărţii.
Rezultă că receptarea fenomenului literar de către copiii de 3-6 ani,este nu numai posibilă, dar
şi indicată privind traiectoria afectivă pe care se înscrie.Reflecţiile mesajului etic al literaturii asupra
componentului infantil sunt benefice influenţând conştiinţa morală.
Nouă, educatoarelor ne revine datoria morală de a-i apropia pe copii de carte, de a-i face să
devină prietena lor de la cea mai fragedă vârstă,fie acasă, la grădiniţă sau la biblioteca,locuri în care
se reunesc copii,bibliotecari,educatoare,părinţi,în care se creează cu ajutorul cărţii situaţii de
învăţare,căi alternative de cunoaştere.
Copilul preşcolar – minte ageră, fire vioaie, gata oricând de joacă şi năzdrăvănii trebuie scos de
sub tutela audiovizualului şi orintat spre atmosfera liniştitoare, tainică a bibliotecii, ajutat să
descopere valaorea gestului de a se împrieteni cu o poveste, un personaj, un autor. Pas cu pas,
îndrumat cu migală de iubiitorii de carte apropiat de un mediu în care se adăposteşte ,,
înţelepciunea şi frumuseţea creţiei umane, copilului de azi trebuie să-i oferim şansa de a afla că
,, Atunci cînd deschidem cărţile, descoperim că avem aripi!’’ ( Helen Hayes).
MOTTO:
,, Cartea este trebuinţa de singurătate a omului neliniştiti şi curios, o făgăduinţă, o bucurie, o
călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi!’’ Tudor Arghezi.

BIBLIOGRAFIE :
1.Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii
2.Ghidul metodologic şi aplicativ al educatoarei pentru activităţi curente şi grade didactice –
proiectare didactică,evaluare,parteneriate,Viorica Preda,Cluj-Napoca,ed.Eurodidact 2006
3.Copilul şi cartea,Ilie Stancu,Bucureşti,EDP 1969